Syrov împotriva Rusiei

Primă secțiune decizia nr. 45748/06 Aleksandr Yevgenyevich SYROV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 18 decembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Anatoly Kovler, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 octombrie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Aleksandr Yevgenyevich Syrov este un național rus, care s-a născut în 1987 și își îndeplinește condamnarea încarcerării în Rostov Don. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Sakharova, un avocat care practică în Rostov-on-Don.

Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 28 aprilie 2006, reclamantul a fost arestat pe suspectul de a fi vândut droguri. La 29 aprilie 2006, Curtea de district Rodiovo-Nesvetayskiy din regiunea Rostov („Curtea de district”) a ordonat detenția reclamantului. La 6 iunie 2006, cauza reclamantului a fost transmisă Curții de District pentru examinare. La 28 iunie 2006, Curtea de District a organizat o audiere preliminară a cazului reclamantului și a prelungit deținerea sa la înaintare. La 1 august 2006, reclamantul a depus o cerere de restabilire a termenului de apel împotriva hotărârii din 28 iunie 2006, împreună cu declarația de recurs.

La 12 septembrie 2006, Curtea Regională Rostov („Curtea Regională”) a anulat decizia din 28 iunie 2006 și a ordonat o nouă examinare a problemei de prelungire a detenției reclamantului. Curtea a lăsat nemodificată măsura preventivă de detenție a reclamantului. La 27 septembrie 2006, Curtea de District a prelungit detenția reclamantului timp de două luni până la 27 noiembrie 2006. Curtea s-a bazat pe gravitatea acuzațiilor împotriva reclamantului, asupra lipsei de boli care ar fi putut face imposibilă detenția reclamantului și asupra lipsei de motive de modificare a măsurii preventive. La 7 noiembrie 2006, Curtea Regională a anulat decizia din 27 septembrie 2006 și a ordonat o nouă examinare a problemei prelungirii detenției reclamantei.

Septembrie a constituit o nouă examinare a problemei prelungirii detenției reclamantului ordonată prin decizia din 12 septembrie 2006. Cu toate acestea, decizia din 27 septembrie 2006 a fost luată de același judecător ca cel care a adoptat decizia din 28 iunie 2006. Curtea a lăsat neschimbată măsura preventivă de detenție a reclamantului. La 28 noiembrie 2006, Curtea de District a prelungit detenția reclamantului la încarcerare până la șase luni calculate de la data în care instanța a primit cazul respectiv de examinare până la 7 decembrie 2006. Curtea s-a bazat pe gravitatea acuzațiilor împotriva reclamantului, pe faptul că reclamantul era șomer, pe posibilitatea de a-l absoarbe și de a-și continua activitatea penală și pe lipsa unor boli care să necesită eliberarea reclamantului.

La 6 decembrie 2006, Curtea de District a prelungit deținerea reclamantului în închisoare timp de trei luni. Curtea s-a bazat pe gravitatea acuzațiilor și despre lipsa motivelor de modificare a măsurii preventive. Reclamantul a apelat. La 29 decembrie 2006, Curtea Regională a susținut decizia din 28 noiembrie 2006. La 6 februarie 2007, Curtea Regională a susținut decizia din 6 decembrie 2006. La 27 februarie 2007, Curtea de District a prelungit detenția reclamantului timp de trei luni. La 6 iulie 2007, Curtea de District a condamnat reclamantul pentru încercarea de vânzare a drogurilor și a condamnat-o la opt ani și două luni de închisoare. Reclamantul a interzis.

La 25 septembrie 2007, Curtea de District a susținut hotărârea din 6 iulie 2007. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție că deciziile de prelungire a detenției anterioare nu au fost fondate pe motive suficiente, că deciziile de recurs din 12 septembrie 2006 și 7 noiembrie 2006 nu au conținut motive de detenție și că apelul său împotriva ordinului de detenție din 28 iunie 2006 a fost examinată numai la 12 septembrie 2006. În conformitate cu art. 6, reclamantul s-a plângut și de diferite încălcări procedurale în timpul procedurii penale împotriva acestuia. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 5 au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile.

Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 31 ianuarie 2012, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 6 septembrie 2011 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Un angajat la biroul reprezentantului reclamant a primit această scrisoare la data de 22 Februarie 2012. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns.

HOTĂRÂREA Tribunalului consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 45748/06 Aleksandr Yevgenyevich SYROV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 December 2012 as a Committee composed of: Elisabeth Steiner, President, Anatoly Kovler, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 October 2006, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Aleksandr Yevgenyevich Syrov, is a Russian national, who was born in 1987 and serves his imprisonment sentence in Rostov ‑ on ‑ Don. He was represented before the Court by Mrs N. A. Sakharova, a lawyer practising in Rostov-on-Don. The Russian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. On 28 April 2006 the applicant was arrested on suspicion of having sold drugs. On 29 April 2006 the Rodionovo-Nesvetayskiy District Court of the Rostov Region (“the District Court”) ordered the applicant’s detention. On 6 June 2006 the applicant’s case was sent to the District Court for examination.

On 28 June 2006 the District Court held a preliminary hearing of the applicant’s case and extended his detention on remand. On 1 August 2006 the applicant lodged a request to restore the time-limit for appealing against the decision of 28 June 2006 together with the statement of appeal. On 12 September 2006 the Rostov Regional Court (“the Regional Court”) quashed the decision of 28 June 2006 and ordered a fresh examination of the issue of the extension of the applicant’s detention. The court left the preventive measure of the applicant’s detention unchanged. On 27 September 2006 the District Court extended the applicant’s detention for two months until 27 November 2006. The court relied on the gravity of the charges against the applicant, the lack of any diseases which could have made the applicant’s detention impossible and the lack of reasons to change the preventive measure.

The applicant appealed. On 7 November 2006 the Regional Court quashed the decision of 27 September 2006 and ordered a fresh examination of the issue of the extension of the applicant’s detention. The court noted that the hearing of 27 September constituted a fresh examination of the issue of the extension of the applicant’s detention ordered by the decision of 12 September 2006. However, the decision of 27 September 2006 was taken by the same judge as the one who had passed the decision of 28 June 2006. The court left the preventive measure of the applicant’s detention unchanged.

On 28 November 2006 the District Court extended the applicant’s detention on remand up to six months calculated from the day when the court received that applicant’s case for examination until 7 December 2006. The court relied on the gravity of the charges against the applicant, the fact that the applicant was unemployed, the possibility of him absconding and continuing his criminal activity and the lack of any diseases necessitating the applicant’s release. On 6 December 2006 the District Court extended the applicant’s detention on remand for three months. The court relied on the gravity of the charges and the lack of reasons for changing the preventive measure. The applicant appealed. On 29 December 2006 the Regional Court upheld the decision of 28 November 2006. On 6 February 2007 the Regional Court upheld the decision of 6 December 2006. On 27 February 2007 the District Court extended the applicant’s detention on remand for three months.

On 6 July 2007 the District Court convicted the applicant of attempted sale of drugs and sentenced him to eight years and two months of imprisonment. The applicant appealed. On 25 September 2007 the Regional Court upheld the judgment of 6 July 2007. The applicant complained under Article 5 §§ 1, 3 and 4 of the Convention that the decisions extending his pre-trial detention had not been founded on sufficient grounds, that the appeal decisions of 12 September 2006 and 7 November 2006 had not contained any reasons for his detention and that his appeal against the detention order of 28 June 2006 had been examined only on 12 September 2006. Under Article 6 the applicant also complained about various procedural violations during the criminal proceedings against him.

The applicant’s complaints under Article 5 were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter. By letter dated 31 January 2012, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 6 September 2011 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

An employee at the applicant representative’s office received this letter on 22 February 2012. However, no response has been received. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

André Wampach Elisabeth Steiner Deputy Registrar President