SARRIA c. POLOGNE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
SARRIA c. POLOGNE (CtEDO, 2012)
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere n 45618/09 Jesus Yesid SARRIA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 18 decembrie 2012 într-o cameră compusă din Ineta Ziemele, președinte, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Krzysztof Wojtyczek, Faris Vehabović, judecători, și Lawrence Early, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 august 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând apel la reclamant, domnul Jesus Yesid Sarria, este un resortisant venezuelean și columbian, născut în 1974, deținut în prezent la casa de represalii din Varșovia. Guvernul polonez ( A fost reprezentat de agentul său, J. Wołąsiewicz, succesor al dnei J. Chrzanowska, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 februarie 2009, reclamantul a fost arestat de autoritățile poloneze pentru o organizație criminală de trafic de droguri din Columbia în Europa. Arestarea sa a avut loc în cadrul unei acțiuni concertate a autorităților columbiene, americane și poloneze, în cursul căreia drogurile, destinate distribuției ulterioare în Europa, au fost confiscate. Fără a fi informat, reclamantul și suspecții săi au fost returnați la aeroportul din Varșovia, aparent cu scopul de a primi marfa care conținea narcotice, dar au fost reținuți de autorități. La 20 februarie 2009, în Polonia s-a deschis o anchetă împotriva reclamantului și a altor suspecți pentru tentativă de distribuire, în asociere cu infractorii, a aproximativ o mie de kilograme de cocaină provenind din Columbia. La 22 februarie 2009, Tribunalul Districtual Varșovia a dispus detenția preventivă a reclamantului, considerând că elementele colectate de către autorități permiteau ca Ö să fi fost făptașul faptelor. La o dată nespecificată în cerere, Parchetului Regional Varșovia i s-a notificat o cerere din partea autorităților din SUA de a aresta și de a deține reclamantul în vederea extrădării sale în Statele Unite. Această cerere a fost susținută de un mandat de arestare în instanță la data de 22 aprilie 2009 de către Tribunalul Districtual din Michigan pe baza unui act de punere sub acuzare a următoarelor infracțiuni: : (a) participarea la un cartel în vederea distribuirii a peste cinci kilograme de cocaină (conspiracy to distribute more than five kilograms of cocaina), prevăzut la volumul 21, capitolul 846 și 841 (b)(1)(A) din Codul federal federal federal, pedepsită cu pedeapsa maximă de detenție pe viață; (b) participarea la un cartel în vederea spălării banilor ( conspiracy to launder money instruments ), prevăzută la volumul 18, capitolul 1956(a)(2)(A) și 1956(h) din Codul federal american, pedepsită cu o pedeapsă maximă de 20 de ani de închisoare; c) spălare de bani în asociere cu răufăcătorii (laundering of money instruments in asociere cu others ), menționat la volumul 18, capitolul 1956(a)(2)(A) și 2 din Codul federal american, pedepsit cu pedeapsa maximă de 20 de ani în închisoare. Pentru a-i susține pe șefii de acuzații împotriva reclamantului, autoritățile americane au invocat elementele aflate sub acuzație împotriva sa, în special declarațiile făcute de un agent al serviciilor lor specializate în lupta împotriva drogurilor. La 29 septembrie 2009, tribunalul regional din Varșovia a emis un aviz favorabil cu privire la extrădarea reclamantului. La 29 septembrie 2009, tribunalul din Varșovia a anulat această decizie și a trimis dosarul pentru completarea examinării. La 19 noiembrie 2009, Tribunalul Regional din Varșovia a emis un aviz favorabil cu privire la extrădarea reclamantului în Statele Unite și a dispus detenția acestuia în vederea aplicării acestei măsuri. Tribunalul a menționat că infracțiunile aduse reclamantului de către autoritățile naționale nu aveau conotație politică sau militară și că, în cazul extrădării sale către state Uniți el nu risca nici condamnarea la pedeapsa capitală, nici tortura. Instanța a constatat că nici o infracțiune a reclamantului în cererea de extrădare nu era pasibilă de pedeapsa capitală; în plus, statul Michigan era aboliționist. La 12 ianuarie 2010, instanța de apel a confirmat decizia din 19 noiembrie 10. Între timp, în Polonia s-a depus o acuzație împotriva reclamantului și a susținătorilor săi susținuți. La 2 noiembrie 2010, a fost introdus la tribunalul districtual Varșovia un act de acuzare, prin care s-a depus o încercare de distribuire a unei cantități considerabile de narcotice (aproximativ o mie de kilograme de cocaină). 11. La 6 octombrie 2010, ministrul justiției a autorizat extrădarea reclamantului în Statele Unite pentru infracțiunile prevăzute la literele (b) și (c) din actul de acuzare american. În același timp, acesta a suspendat aplicarea acestei măsuri până la încheierea procedurii penale împotriva sa în Polonia. Ministrul a amânat, de asemenea, până la aceeași dată, examinarea cererii de extrădare referitoare la încălcarea dispozițiilor de la litera (a) din actul de acuzare american. El a menționat că infracțiunea respectivă era, în mare măsură, identică cu cea a reclamantului în cadrul procedurii împotriva sa în Polonia. Astfel, având în vedere art. 16 din Hotărârea polono-american privind extrădarea (a se vedea, dreptul intern de mai jos), examinarea cererii de extrădare, în măsura în care aceasta se referă la fâșia în cauză, a fost prematură. 12. La 13 octombrie 2010, Tribunalul Regional din Varșovia a înlocuit detenția reclamantului în vederea extrădării sale prin arestarea preventivă în cadrul urmăririi penale în Polonia. Această măsură a fost reînnoită periodic de către autorități și ultima decizie în acest sens a avut loc la 14 iunie 2012. În mai 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Varșovia a solicitat Tribunalului Districtual să renunțe la cauza penală a reclamantului în favoarea Tribunalului Regional din Varșovia, din cauza complexității dosarului. 14. Procedura este în curs de desfășurare. Dreptul intern relevant 15. Dispozițiile relevante ale dreptului intern sunt menționate pe larg la punctele 27-29 din Decizia Atilla Gokalp. Jaime Eduardo Cardona Giraldo c. Polonia, n 37286/09 și 2352/11, din 11 septembrie 2012. GRIEFS 16. Citând la art. 2 din Convenție, reclamantul se plânge că eventuala extrădare în Statele Unite ale Americii ar risca condamnarea la pedeapsa capitală. 17. Pe langa art. 6 din Conventie, reclamantul se plange ca procedura care a condus la decizia de autorizare a extrădării sale nu a fost corecta, in special o cerere prin care solicita atribuirea unui avocat din oficiu ar fi fost neglijata de catre autoritati. Astfel, nu a putut dispune nici de timp, nici de facilităti necesare pentru a-si pregati apararea 18. Reclamantul se plânge că faptul de a fi dat în judecată în Polonia și apoi extrădat în Statele Unite pentru a fi judecat în temeiul acelorași fapte ar fi contrar articolului 4 din Protocolul nr. 7 la convenție. În cazul de față, Curtea arată că, în cauza Gokalipe de mai sus, a respins gladiatorul acuzat al reclamantului, în esență identic cu cel formulat în speță. La fel ca abordarea sa în cauza în cauză, Curtea face trimitere la principiile relevante expuse în cauza Al-Saadoon și Mufdhi c. Regatul Unit, nr. 61498/08, § 115-128, 2 martie 2010 arată că expulzarea de către un stat contractant poate ridica o problemă în ceea ce privește art. 3 și, prin urmare, angajarea responsabilității statului în cauză în temeiul convenției, atunci când un tratament contrar articolului 3. În acest caz, art. 3 implică obligația de a nu expulza persoana în cauză către această țară (Saadi c. Italia [GC], n 37201/06, § 125, CEDH-(...). De asemenea, art. 2 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 13 ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 62806/00, 23 aprilie 2002, Ismaili c. Germania (dec.), n 58128/00, 15 martie 2001 și Kabulov c. Ucraina, n 41015/04, § 99, 19 noiembrie 2009). Curtea consideră că, în speță, la fel ca în cauza Gokalp, existența unor astfel de motive serioase și dovedite de a crede că Sil a fost extrădat și condamnat în Statele Unite, reclamantul ar putea fi condamnat la pedeapsa capitală, nu a fost stabilită. La Õ ques de l'appémentation în actul de acuzare american împotriva sa, prezentat în sprijinul cererii de extrădare, nu face să apară nici o infracțiune care ar putea fi pedepsită de o astfel de pedeapsă. Curtea ia notă de faptul că art. 604 alineatul 1.6 din Codul polonez de procedură penală conține interdicia explicită pentru autorităile de a extrăda pe oricine într-o țară în care ar risca cu adevărat o condamnare la pedeapsa capitală. Instanța care hotărăște cu privire la admisibilitatea unei cereri de extrădare este ținută în mod expres problema prezenței unui astfel de risc, a cărui stabilire face inadmisibilă cererea de extrădare a dreptului. În cazul de față, instanțele interne care s-au pronunțat cu privire la admisibilitatea cererii de extrădare a reclamantului din SUA au exclus în mod categoric orice risc de condamnare la Curtea constată, de asemenea, că principiul specialității, consacrat în acordul polono-american privind extrădarea, garantează reclamantului că, în cazul în care ar fi predat autorităților americane, acestea nu îl vor putea urmări decât pentru infracțiunile în legătură cu care autoritățile poloneze ar fi dispus să îl extrădeze. 22. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că cauza reclamantului referitoare la riscul unei condamnări la pedeapsa capitală în cazul unei eventuale extrădări este în mod evident greșit întemeiată. Prin urmare, aceasta respinge acest lucru în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. 23. În măsura în care recurentul, citând art. 6 din Convenție, se plânge de la a procedurii care a dus la adoptarea de către instanțele poloneze a unei decizii favorabile eventualei sale extrădări, Curtea reamintește că procedurile referitoare la extrădarea și la distanța străinilor intră în domeniul de aplicare al articolului Convenției ( Mamatkoulov și Askarov c. Turcia [GC], nr. 46827/99 și nr. 46951/99, § 83, CEDO 2005-I. Prin urmare, aceasta respinge această responsabilitate, în calitate de incompatibilitate de natură rațională, în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. 24. În măsura în care reclamantul, invocând art. 4 din Protocolul nr. Convenție, se plânge că extrădarea sa ar aduce atingere principiului ne bis in idem , Curtea amintește că art. 4 din Protocolul nr 7, care consacră principiul în cauză, nu se aplică decât în cazul în care o persoană a fost acuzată sau pedepsită penal de două ori pentru aceleași fapte de către instanțele din același stat (Ipsilanti c. Grecia (dec.), n 56599/00, 29.3.2001 și Gestra c. Italia, 21072/92). Or, reclamantul nu declară că a fost acuzat sau pedepsit penal de două ori pentru aceleași fapte de către autoritățile poloneze. Prin urmare, Curtea consideră că această cauză este vădit nefondată și o respinge în temeiul articolului 35 3 și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Lawrence Early Ineta Ziemele Președinte