În cazul de față Preziosi c. Italia (cerere de revizuire a hotărârii din 5 octombrie 2006), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta secțiune a treia), care se află într-o cameră compusă din Bošjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Ineta Ziemela, Luis López Guerra, Guido Raimondi, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 27 noiembrie 2012, Rend la hotărârea care a fost adoptată la această dată, PROCEDURA DE INIȚIERE A cauzei se află o cerere (n 67125/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, domnul meu Elsa și Gerarda Preziosi și domnul Dionigi Preziosi ( În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul a susținut că, în conformitate cu art. 2 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia nu ar fi trebuit să fie de acord cu decizia sa de inițiere a procedurii. Prin hotărârea din 5 octombrie 2006, Curtea a hotărât că pierderea oricărei disponibilități a terenului, combinată cu posibilitatea de a remedia situația incriminată, a generat consecințe destul de grave pentru ca reclamanții să fi suferit o expropriere de facto, incompatibilă cu dreptul lor la respectarea bunurilor lor și care nu respectă principiul preeminării dreptului. Prin urmare, Curtea a considerat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Preziosi c. Italia, n 67125/01, §§ 44-45, 5 octombrie 2006). Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea și-a luat cuvântul și a invitat guvernul și reclamanții să-și prezinte în scris observațiile cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 53 și punctul 4 litera (b) din acord). Printr-o scrisoare din 7 septembrie 2012, guvernul a solicitat revizuirea hotărârii din 5 octombrie 2006 pentru motivul că reclamanții au decedat în 2003 și 2004 înainte de pronunțarea hotărârii de către Curte și că moștenitorii nu și-au exprimat niciodată dorința de a participa la procedură în fața Curții. În octombrie 2012, Curtea a examinat cererea în curs de revizuire și a decis să acorde reprezentantului reclamanților un termen de trei săptămâni pentru a prezenta eventualele observații. Reprezentantul reclamantului nu a răspuns. CU PRIVIRE LA CEREREA ÎN REVIZUIRE Guvernul solicită revizuirea hotărârii din 5 octombrie În 2006, din cauza decesului reclamanților înainte de adoptarea hotărârii menționate, CESE consideră că ar trebui să se procedeze la o radiere a rolului cererii. Curtea reamintește că este, în mod normal, de competența moștenitorilor unui reclamant decedat să se exprime și să informeze Curtea cu privire la dorința lor de a continua o procedură pendinte: în caz contrar, Curtea nu a ezitat să șteargă cereri din rol (Scheer c. Elveția, 25 martie 1994, § 31-32, seria A n 287; J.T. c. Ungaria, n 44608/98, § 19-22, 22 iulie 2003 Thevenon c. Franța (dec.), n 2476/02, CEDH 2006 Rotariu și alții (dec.), n 23753/02, 20 septembrie 2007 Léger c. Franța (radiation) [GC], n 19324/02, § 51, CEDO 2009 ... Tomachenko c. Ucraina (dec.), n 4449/05, 22 iunie 2010 SC Consult SRL c. România (revizuire), n 28529/04, 21 iunie 2011). În cazul de față, avocatul în litigiu nu a comunicat niciodată decesul și nu a răspuns la scrisorile Curții din luna mai 2012. Curtea nu a luat cunoștință de nici o intenție din partea moștenitorilor în ceea ce privește continuarea procedurii, în timp ce hotărârea a fost pronunțată în 2006 și în timp ce decesele au avut loc în 2003 și 2004. Având în vedere ceea ce au decedat reclamanții înainte de adoptarea hotărârii din acțiunea principală și faptul că: nicio cerere a moștenitorilor cu privire la continuarea procedurii nu a fost primită, Curtea constată, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție, că nu se mai justifică continuarea examinării cererii. 10. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că este necesar să se revizuiască în întregime hotărârea din 5 octombrie 2006 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură. 11. În consecință, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 decembrie 2012, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduler Președintele
ANCIENNE TROISIÈME SECTION
PREZIOSI c. ITALIE
(Requête n
o
67125/01)
ARRÊT
(
Révision
)
18 décembre 2012
18/03/2013
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Preziosi c. Italie (demande en révision de l’arrêt du 5
octobre
2006),
La Cour européenne des droits de l’homme (ancienne troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
Boštjan M. Zupančič,
président,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Guido Raimondi,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier
de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 27 novembre 2012,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
67125/01) dirigée contre la République italienne et dont trois ressortissants de cet Etat, M
mes
Elsa et Gerarda Preziosi et M. Dionigi Preziosi («
les requérants
»), ont saisi la Cour les 15 février 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»). Les requérants étaient représentés devant la Cour par M
e
2.
Par un arrêt du 5 octobre 2006, la Cour a jugé que la perte de toute disponibilité du terrain, combinée avec l’impossibilité de remédier à la situation incriminée, avait engendré des conséquences assez graves pour que les requérants aient subi une expropriation de fait, incompatible avec leur droit au respect de leurs biens et non conforme au principe de prééminence du droit. Des lors, la Cour a estimé qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 de la Convention (
Preziosi c. Italie
, n
o
67125/01, §§ 44-45, 5
octobre 2006). La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’avait réservée et avait invité le Gouvernement et les requérants à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (ibidem, § 53, et point 4 b) du dispositif).
3.
Par un courrier du 7 septembre 2012, le Gouvernement a demandé la révision de l’arrêt du 5
octobre
2006 au motif que les requérants étaient décédés en 2003 et 2004 avant que la Cour ne rende son arrêt
et que les héritiers n’avaient jamais exprimé leur souhait de participer à la procédure devant la Cour.
4.
Le 9
octobre 2012, la Cour a examiné la demande en révision et a décidé d’accorder au représentant des requérants un délai de trois semaines pour présenter d’éventuelles observations. Le représentant du requérant n’a pas répondu.
SUR LA DEMANDE EN RÉVISION
5.
Le Gouvernement demande la révision de l’arrêt du 5
octobre
2006, en raison du décès des requérants avant l’adoption dudit arrêt. Il estime qu’il faudrait procéder à une radiation du rôle de la requête.
6.
Le représentant des requérants n’a pas répondu aux courriers du Greffe et n’a pas envoyé ses observations à ce sujet.
7.
La Cour rappelle qu’il appartient normalement aux héritiers d’un requérant décédé de se manifester et d’informer la Cour de leur souhait de poursuivre une procédure pendante: à défaut, la Cour n’a pas hésité à rayer des requêtes du rôle (
Scherer c. Suisse,
25 mars 1994, §§ 31-32, série A n
o
287;
J.T. c. Hongrie
, n
o
44608/98, §§ 19-22, 22 juillet 2003
;
Thévenon c.
France
(déc.), n
;
Rotariu et autres c. Roumanie
(déc.), n
o
23753/02, 20 septembre 2007
;
Léger c. France
(radiation) [GC], n
‑
...
;
Tomachenko c. Ukraine
(déc.), n
o
41849/05, 22 juin 2010
;
SC Placebo Consult SRL c. Roumanie
(révision), n
o
28529/04, 21 juin 2011).
8.
Dans le cas d’espèce, l’avocat des requérants n’a jamais communiqué le décès et n’a pas répondu aux courriers de la Cour depuis le mois de mai 2012. La Cour n’a pris connaissance d’aucune intention de la part des héritiers quant à la poursuite de la procédure alors que l’arrêt a été rendu en 2006 et que les décès sont intervenus en 2003 et 2004.
9.
Compte tenu de ce que les requérant sont décédés avant l’adoption de l’arrêt au principal et qu’aucune demande des héritiers quant à la poursuite de la procédure n’est parvenue, la Cour constate, conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention, qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
10.
A la lumière de ce qui précède, la Cour estime qu’il y a lieu de réviser, en intégralité, l’arrêt du 5
octobre
2006 par application de l’article 80 de son règlement.
11.
En conséquence, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
1.
Décide
d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 5
octobre 2006 ;
en conséquence
2.
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 18 décembre 2012, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Santiago Quesada
Boštjan M. Zupančič
Greffier
Président