- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 ianuarie 2013
- Stat pârât
- DEU
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Standard Medien AG împotriva Germaniei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 42773/08 STANDARD MEDIEN AG împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 8 ianuarie 2013 într-un comitet compus din Ganna Yudkivska, președinte, Angelika Nußberger, André Potocki, judecători, din Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată mai sus la 4 septembrie 2008, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, Standard Medien AG, este o societate anonimă de drept austriac al cărei sediu este la Viena (Austria). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către dl Windhager, avocată la Viena.
Guvernul german ( În cazul în care, în urma unei cereri din partea unui stat parte la APE din SADC sau a unui stat parte la APE din SADC sau a unui stat parte la APE din SADC, un stat parte la APE din SADC nu a prezentat observații în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord și, prin urmare, în cazul în care un stat parte la APE din SADC nu a prezentat observații în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord, acesta nu a formulat obiecții în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Recurenta editează ziarul austriac Der Standard . Această cauză se referă la publicarea, prin acest cotidian, a unui articol despre X, un actor de televiziune german cunoscut.
Din mai până în noiembrie 2003, X a jucat rolul comisarului Y, un erou al unei serii de polițiști care a fost difuzat până în 2005 pe un canal de televiziune privat. Septembrie 2004, X a fost arestat la petrecerea berii din München pentru posesie de cocaină (a se vedea, pentru mai multe detalii, Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, §§ 9-10, 7 februarie 2012). În ediția sa din 29 septembrie 2004, ziarul german cu larga difuzare Bild a publicat un articol care raporta cu privire la arestarea lui X, menționată în acest articol. a făcut referire la declarațiile procurorului W de la Parchetul din München pe care acesta le-a făcut unei jurnaliste din Bild . În aceeași zi, agenții de presă și alte ziare și reviste au raportat arestarea lui X. Procurorul W. a confirmat în cursul zilei faptele raportate de cotidianul Bild la alte mass-media scrise și la canalele de televiziune (a se vedea Axel Springer AG , citată anterior, §§ 13-14).
Sesizate de X, tribunalul regional și tribunalul de apel din Hamburg interzic orice nouă publicare a aproape în întregime a articolului din cotidianul Bild . Acțiunile Casei de presă care editează Bild la Curtea Federală de Justiție și la Curtea Constituțională Federală nu se referă (Axel Springer AG, citată anterior, §§ 18-37 și 45). Prin hotărârea din 7 februarie 2012, Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 10 din Convenție (Axel Springer AG, citată anterior, § 111). 2. Circumstanțele prezentei cauze La 2 octombrie 2004, recurenta a difuzat pe site-ul său un articol potrivit căruia comisarul de televiziune Y alias X fusese prins la petrecerea berii din München în posesia cocainei, că Parchetul München a confirmat articole în presă la 29 septembrie 2004 în această privință și că X fusese arestat pentru o perioadă scurtă de timp atunci când a părăsit toaleta.
Articolul a continuat că oficialii de poliție au găsit o rămășiță de 0.23 gram de cocaină în buzunarele de la uimește și că nu a fost încă clar, înainte de încheierea anchetei poliției, dacă comportamentul lui X ar fi fost acuzat. Articolul a amintit că X fusese deja arestat pentru încălcarea legislației privind drogurile atunci când, după o vacanță de vacanță în Brazilia în 1999, el a fost trimis prin poștă trei grame de cocaină la adresa sa din München. L a fost condamnat la o pedeapsă de cinci luni de închisoare cu suspendare și pus la încercare, precum și la o amendă de aproximativ 5 000 EUR. Sesizat de X Tribunalul Regional din Hamburg, la 9 iunie 2006, interzice orice nouă publicare a articolului în cauză.
La 24 iulie 2007, instanța de apel din Hamburg a respins cererea reclamantei. La 31 august 2007, recurenta sesizează Curtea Constituțională Federală cu privire la o acțiune constituțională. Aceasta a indicat că era conștientă de faptul că, la 13 iunie 2006, Curtea Constituțională Federală nu a admis recursul constituțional al unei case de ediție împotriva unei hotărâri a instanței de apel din Hamburg care confirmase interdicția oricărei noi publicații a unui articol care raportase arestarea lui X în timpul sărbătorii berii (n 1 BvR 1097/06). Cu toate acestea, Comisia a considerat că interdicția de publicare care i-a fost făcută a fost contrară articolului 10 din convenție și că aceasta era obligată să epuizeze această cale de atac pentru a putea sesiza Curtea ulterior.
10. La 5 martie 2008, o cameră a trei judecători ai Curții Constituționale Federale nu a aprobat acțiunea constituțională a recurentei (n 1 BvR 2264/07). GRIEF 11. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanta se plânge de interdicția care i-a fost impusă de a raporta cu privire la La 29 octombrie 2012, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de către părți. Prin aceste declarații, Registrul este angajat să plătească recurentei suma de 28 000 EUR (8 000 EUR) și reclamanta a renunțat la orice altă pretenție împotriva Republicii Federale Germania cu privire la faptele inițiale ale cererii sale. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată.
La 26 noiembrie 2012, recurenta a informat Curtea că guvernul și-a îndeplinit angajamentul și a solicitat Curții să elimine cauza din rol. 13. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului în aplicarea articolului 39 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Ministru Adjunct Președinte
CINQUIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 42773/08
STANDARD MEDIEN AG
contre l’Allemagne La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 8 janvier 2013 en un Comité composé de : Ganna Yudkivska, présidente, Angelika Nußberger, André Potocki, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 4 septembre 2008, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
FAITS ET PROCEDURE
1. La requérante, la Standard Medien AG, est une société anonyme de droit autrichien dont le siège est à Vienne (Autriche). Elle est représentée devant la Cour par M e M. Windhager, avocate à Vienne. Le gouvernement allemand (« le Gouvernement ») est représenté par l’un de ses agents, M. Hans-Jörg Behrens, du ministère fédéral de la Justice. Informé de son droit de présenter des observations, le gouvernement autrichien n’a pas exprimé l’intention de participer à la procédure.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. Le contexte de l’affaire
La requérante édite le quotidien autrichien Der Standard . La présente affaire concerne la publication, par ce quotidien, d’un article sur X, un acteur de télévision allemand connu. De mai à novembre 2003, X joua le rôle du commissaire Y, héros d’une série policière télévisée diffusée jusqu’en 2005 en soirée sur une chaîne de télévision privée. Le 23 septembre 2004, X fut arrêté à la fête de la bière de Munich pour détention de cocaïne (voir, pour plus de détails, Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 9-10, 7 février 2012).
Dans son édition du 29 septembre 2004, le quotidien allemand à large diffusion Bild publia un article qui rendait compte de l’arrestation de X dont il indiquait nom et prénom. Dans cet article, Bild fit référence à des déclarations du procureur W. du parquet de Munich que celui-ci avait faites à une journaliste de Bild . Le même jour, des agences de presse et d’autres journaux et magazines rendirent compte de l’arrestation de X. Le procureur W. confirma dans la journée les faits rapportés par le quotidien Bild à d’autres médias écrits et à des chaînes de télévision (voir Axel Springer AG , précité, §§ 13-14).
Saisies par X, le tribunal régional et la cour d’appel de Hambourg interdirent interdit toute nouvelle publication de la quasi-totalité de l’article du quotidien Bild . Les recours de la maison de presse qui édite Bild à la Cour fédérale de justice et à la Cour constitutionnelle fédérale n’aboutirent pas ( Axel Springer AG , précité, §§ 18-37 et 45).
Par un arrêt du 7 février 2012, la Cour a conclu à la violation de l’article 10 de la Convention ( Axel Springer AG , précité, § 111). 2. Les circonstances de la présente affaire
Le 2 octobre 2004, la requérante diffusait sur son site internet un article d’après lequel le commissaire de télévision Y alias X avait été pincé à la fête de la bière de Munich en possession de cocaïne, que le parquet de Munich avait confirmé des articles parus dans la presse le 29 septembre 2004 à ce propos et que X avait été arrêté pour une courte période lorsqu’il était en train de quitter les toilettes. L’article poursuivit que les fonctionnaires de police avaient trouvé un reste de 0.23 gramme de cocaïne dans les poches de l’acteur et qu’il n’était pas encore clair, avant la clôture de l’enquête de la police, si le comportement de X ferait l’objet d’une accusation. L’article rappela que X avait déjà été arrêté pour une infraction à la législation sur les stupéfiants lorsque, après un séjour de vacances au Brésil en 1999, il s’était envoyé par courrier trois grammes de cocaïne à son adresse à Munich. L’acteur avait alors été condamné à une peine de cinq mois de prison avec sursis et mise à l’épreuve ainsi qu’à une amende d’environ 5 000 EUR.
Saisi par X le tribunal régional de Hambourg, le 9 juin 2006, interdit toute nouvelle publication de l’article en question. Le 24 juillet 2007, la cour d’appel de Hambourg rejeta l’appel de la requérante.
Le 31 août 2007, la requérante saisit la Cour constitutionnelle fédérale d’un recours constitutionnel. Elle indiqua qu’elle avait connaissance du fait que le 13 juin 2006, la Cour constitutionnelle fédérale n’avait pas admis le recours constitutionnel d’une maison d’édition contre un arrêt de la cour d’appel de Hambourg qui avait confirmé l’interdiction de toute nouvelle publication d’un article rendant compte de l’arrestation de X lors de la fête de la bière (n o 1 BvR 1097/06). Elle considérait cependant que l’interdiction de publication qui lui avait été faite était contraire à l’article 10 de la Convention et qu’elle était tenue d’épuiser cette voie de recours afin de pouvoir saisir la Cour par la suite.
Le 5 mars 2008, une chambre de trois juges de la Cour constitutionnelle fédérale n’admit pas le recours constitutionnel de la requérante (n o 1 BvR 2264/07). GRIEF
Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaint de l’interdiction qui lui a été faite de rendre compte de l’arrestation de X sans préserver l’anonymat de celui-ci. EN DROIT
Le 29 octobre 2012, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser à la requérante la somme de 28 000 EUR (vingt-huit mille euros) et la requérante a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la République fédérale d’Allemagne à propos des faits à l’origine de sa requête. Ladite somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens. Le 26 novembre 2012, la requérante a informé la Cour que le Gouvernement avait satisfait à son engagement et a demandé à la Cour de rayer l’affaire du rôle.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle en application de l’article 39 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Greffier adjoint Présidente