CONTESSA ET AUTRES c. ITALIE

Secțiunea a doua Cerere nr 11004/05 Leonardo CONTESSA și altele împotriva Italiei introduse la 21 martie 2005 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, ale căror nume, ani de naștere și locuri de reședință sunt menționate în lista din anexă, sunt resortisanți italieni și sunt reprezentați în fața Curții de către domnul C. Ventura, avocat în Bari. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, se pot rezuma după cum urmează. La 20 februarie 1986, reclamanții au cumpărat două terenuri din Ceglie del Campo (Bari).

În special, primii doi reclamanți au devenit proprietarii unui teren de aproximativ 5 088 metri pătrați (m2) înregistrat la cadastru, fișa 17, quau 13, pe care au plătit 42 500 Pentru același preț, al treilea și al patrulea reclamant au devenit proprietarii unui teren de aproximativ 5 087 m2 înregistrat la cadastru, fișa 17, parcela 115. Conform planului general de urbanism din 8 iulie 1976, aceste terenuri aveau destinația de a Zona pentru activități secundare de tip B (zone productive) legate de l . . Reclamantul a dorit să construiască un pavilion industrial (capanona industriala printr-o deliberare nr. 883 din 19 martie 1990, Primăria din Bari a adoptat planul pentru instalații productive (Piano per gli Insediamenti Cu toate acestea, adoptarea acestui plan nu a fost aprobată.

La 29 septembrie 1994, reclamanții au prezentat primăriei un proiect de obținere a permisului de construcție pentru un pavilion industrial. Prin nota din 20 iulie 1995, Primăria Bari a comunicat reclamanților că cererea lor fusese respinsă, având în vedere lipsa instrumentului urbanistic de executare (PPI). La 10 noiembrie 1995, reclamanții i-au solicitat primarului să aprobe PPI. În fața tribunalului administrativ regional din Puglia (denumit în continuare TAR) au introdus o acțiune pentru a obține anularea notei din 20 iulie 1995 și a tăcerii-refus aprobând PPI. Prin hotărârea din 30 aprilie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 26 iulie 1995 În ianuarie 1998, TAR a respins cererea de anulare a notei.

În schimb, a primit recursul reclamanților, cu condiția ca acesta să se refere la tăcerea-refus și să intima Primăria de a încheia procedura privind aprobarea PPI. Primăria rămâne inactivă, la 9 septembrie 1998, reclamanții au sesizat din nou TAR pentru a obține executarea (ottemperanza) ) din hotărârea din 30 aprilie 1997. Prin hotărârea din 17 martie 1999, al cărei text a fost depus la grefa din 20 aprilie 1999, TAR a dispus administrației să execute sentința din 30 aprilie 1997 în termen de 90 de zile de la notificarea sau comunicarea deciziei sale. Având în vedere că autoritățile administrative au solicitat avize inutile, conform celor mai multe organisme, reclamanții au solicitat din nou executarea sentinței din 30 aprilie 1997. În decembrie 1999, al cărui text a fost depus la grefe la 15 ianuarie 2000, TAR a dispus ca administrația să execute sentința din 30 aprilie 1997, de data aceasta în termen de 30 de zile.

La 16 octombrie 2000, reclamanții au depus o nouă acțiune în executare. Ședințele din 10 și 24 ianuarie 2001 au fost amânate pentru a examina documentele prezentate între timp de primărie. Între timp, printr-o deliberare nr. 139 din 20 iunie 2000, Consiliul Comunal a decis să nu aprobe PPI-ul Ceglie del Campo. La 30 iulie 2001, reclamanții au atacat această deliberare în fața TAR. printr-o hotărâre din 27 martie 2003, al cărei text a fost depus la grefa din 21 martie 2003 Mai 2003, TAR a declarat că nu era necesar să se pronunțe cu privire la căile de atac ale reclamanților. În special, din documentele prezentate de primărie reiese că terenul părților interesate, aflat în apropierea unui pârghie, era supus unor restricții privind protecția mediului (vincolo ambiental) Printr-o hotărâre din 16 martie 2004, al cărei text a fost depus la grefă la 24 septembrie 2004, Consiliul a confirmat hotărârea TAR.

GRIEF Invochează art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de respingerea cererii lor de permis de construcție și de neaprobarea PPI a Ceglie del Campo. Acestea susțin că dispozițiile care prevăd restricții pentru protecția mediului sunt neclare și contradictorii și că au avut o expectativă legitimă pentru obținerea permisului de construcție pe baza planului de urbanism din 1976 și a adoptării, în 1990, a PPI. Pe de altă parte, restricțiile privind protecția mediului au fost menționate doar cu întârziere și nu au fost incluse în documentația pe care au putut să o obțină în momentul achiziționării terenurilor.

Având în vedere argumentele dezvoltate în cadrul recursului lor la TAR și al apelului lor la Consiliul de Stat, au epuizat reclamanții căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, ținând cont de faptul că: În decembrie 1999, precum și cu privire la opoziția tardivă a unei restricții privind protecția mediului, în cadrul procedurii de acordare a permisului de construcție, reclamanții au fost obligați să suporte o sarcină excesivă și exorbitantă, spre deosebire de art. 1 din Protocolul nr. 1, anexă Leonardo CONTESSA este un resortisant italian născut în 1944 și rezident în Carbonara di Barichiara SASSANELLI este un resortisant italian născut în 1946, rezident în Carbonara di Bari Michele PARPILO este un resortisant italian născut în 1941 cu reședința în Carbonara di Bari Maria PICCIRILLI, născut în 1951, rezident în Carbonara di Bari.

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 11004/05 Leonardo CONTESSA et autres contre l’Italie introduite le 21 mars 2005

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, dont les noms, les années de naissance et les lieux de résidence sont indiqués dans la liste en annexe, sont des ressortissants italiens. Ils sont représentés devant la Cour par M e C. Ventura, avocat à Bari. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 20 février 1986, les requérants achetèrent deux terrains sis à Ceglie del Campo (Bari). En particulier, les deux premiers requérants devinrent les propriétaires d’un terrain d’environ 5 088 mètres carrés (m²) enregistré au cadastre, feuille 17, parcelle 13, qu’ils payèrent 42 500 000 lires italiennes (ITL – environ 21 949 euros (EUR)).

Pour le même prix, les troisième et quatrième requérants devinrent les propriétaires d’un terrain d’environ 5 087 m² enregistré au cadastre, feuille 17, parcelle 115. Selon le plan général d’urbanisme du 8 juillet 1976, ces terrains avaient la destination de « zone pour activités secondaires de type B (zones productives) relatives à l’artisanat, au dépôt et au commerce ». Les requérants souhaitaient y construire un pavillon industriel ( capannone industriale ). Par une délibération n o 883 du 19 mars 1990, la mairie de Bari adopta le plan pour les installations productives ( Piano per gli Insediamenti Produttivi – ci-après, le « PPI ») de Ceglie de Campo. Cependant, l’adoption de ce plan ne fut pas approuvée.

Le 29 septembre 1994, les requérants présentèrent à la mairie un projet visant à obtenir le permis de construire pour un pavillon industriel. Par une note du 20 juillet 1995, la mairie de Bari communiqua aux requérants que leur demande avait été rejetée, vu l’absence de l’instrument urbanistique d’exécution (le PPI). Le 10 novembre 1995, les requérants intimèrent à la maire d’approuver le PPI. Face à l’inertie de l’administration, ils introduisirent devant le tribunal administratif régional des Pouilles (ci-après, le « TAR ») un recours visant à obtenir l’annulation de la note du 20 juillet 1995 et du silence-refus d’approuver le PPI. Par un jugement du 30 avril 1997, dont le texte fut déposé au greffe le 26 janvier 1998, le TAR rejeta la demande d’annulation de la note.

Il accueillit en revanche le recours des requérants pour autant que celui-ci portait sur le silence-refus et intima à la mairie de conclure la procédure relative à l’approbation du PPI. La mairie demeurant inactive, le 9 septembre 1998, les requérants saisirent à nouveau le TAR pour obtenir l’exécution ( ottemperanza ) du jugement du 30 avril 1997. Par un jugement du 17 mars 1999, dont le texte fut déposé au greffe le 20 avril 1999, le TAR ordonna à l’administration d’exécuter le jugement du 30 avril 1997 dans un délai de 90 jours à dater de la notification ou communication de sa décision.

Vu l’inertie de l’administration, qui avait demandé des avis – inutiles, d’après les requérants– à plusieurs organismes, les requérants demandèrent à nouveau l’exécution du jugement du 30 avril 1997. Par un jugement du 15 décembre 1999, dont le texte fut déposé au greffe le 15 janvier 2000, le TAR ordonna à l’administration d’exécuter le jugement du 30 avril 1997, cette fois-ci dans un délai de 30 jours. Le 16 octobre 2000, les requérants déposèrent un nouveau recours en exécution. Les audiences des 10 et 24 janvier 2001 furent ajournées pour examiner les documents entre-temps produits par la mairie. Entre-temps, par une délibération n o 139 du 20 juin 2000, le Conseil communal avait décidé de ne pas approuver le PPI de Ceglie del Campo.

Le 30 juillet 2001, les requérants attaquèrent cette délibération devant le TAR. Par un jugement du 27 mars 2003, dont le texte fut déposé au greffe le 21 mai 2003, le TAR déclara qu’il n’y avait pas lieu à statuer sur les recours des requérants. Il observa notamment qu’il ressortait des documents produits par la mairie que le terrain des intéressés, se trouvant à proximité d’un torrent, était soumis à des restrictions pour la protection de l’environnement ( vincolo ambientale ). Les requérants interjetèrent appel devant le Conseil d’Etat. Par un arrêt du 16 mars 2004, dont le texte fut déposé au greffe le 24 septembre 2004, le Conseil d’Etat confirma le jugement du TAR. GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent du rejet de leur demande de permis de construire et de la non-approbation du PPI de Ceglie del Campo.

Ils allèguent que les dispositions prévoyant les restrictions pour la protection de l’environnement sont peu claires et contradictoires et qu’ils avaient une expectative légitime d’obtenir le permis de construire sur la base du plan d’urbanisme de 1976 et de l’adoption, en 1990, du PPI. Par ailleurs, les restrictions pour la protection de l’environnement n’ont été mentionnées que tardivement et ne figuraient pas dans la documentation qu’ils avaient pu obtenir lors de l’achat des terrains.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu des arguments développés dans le cadre de leurs recours au TAR et de leur appel au Conseil d’Etat, les requérants ont-t-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? 2. Compte tenu de l’inertie de l’administration face aux jugements du TAR des 30 avril 1997, 17 mars et 15 décembre 1999, ainsi que de l’opposition tardive d’une restriction pour la protection de l’environnement, dans le cadre de la procédure pour l’octroi du permis de construire, les requérants ont-ils été contraints de supporter, contrairement à l’article 1 du Protocole n o 1, une charge excessive et exorbitante ? ANNEXE Leonardo CONTESSA est un ressortissant italien né en 1944, résidant à Carbonara di Bari Chiara SASSANELLI est une ressortissante italienne née en 1946, résidant à Carbonara di Bari Michele PARTIPILO est un ressortissant italien né en 1941, résidant à Carbonara di Bari Maria PICCIRILLI est une ressortissante italienne née en 1951, résidant à Carbonara di Bari