CtEDO 14.01.2013 Auto

YİĞİTDOĞAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
14.01.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YİĞİTDOĞAN v. TURKEY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 72174/10 Yüksel YİδİTDOδAN împotriva Turciei depusă la 7 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Yüksel Yiğitdoğan, este un național turc, născut în 1968 și locuiește în Kocaeli. El este reprezentat în fața Curții de către dna Tuncer, un avocat care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 iulie 1999, reclamantul a fost arestat pe suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, și anume al TIKB (Union Comunist Revoluționară Turcă - Türkiye İhtilalci Komünistler Birliği În aceeași zi a trecut printr-un examen medical la spitalul İzmir Atatürk. Raportul elaborat după aceea a indicat că nu a existat nici o indicație de maltrat asupra organismului reclamantului. După examinarea medicală, reclamantul a fost transferat la Istanbul, unde a fost în custodie de poliție. Potrivit observațiilor sale, el a fost supus la maltrat în timpul timpului său acolo. La 28 iulie 1999, reclamantul a fost examinat de un medic la spitalul Haseki, care a observat o umflare, o echimoză medială și o zgârietură de 1 x 2 cm pe cotul drept al reclamantului, precum și o altă zgârietură măsurată 0,5 cm pe braț. Medicul a sugerat ca reclamantul să facă un examen ortopedic. După cererea procurorului public, la 29 iulie 1999, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a hotărât să prelungească custodia de poliție a reclamantului cu trei zile. La 30 iulie 1999, reclamantul a fost examinat din nou la spitalul Haseki. De data asta, s-au observat două cicatrici în regiunea lui gluteală. La o dată neespecificată, reclamantul și-a dat declarațiile de poliție. Potrivit argumentelor sale, el nu a beneficiat de asistența unui avocat în timp ce a fost auzit de poliție. După custodia sa de poliție, la 1 august 1999, reclamantul a suferit un alt examen medical la spitalul Haseki. Raportul emis ulterior a indicat o cicatrice de 1 x 1 cm pe cotul drept. Medicul a remarcat, de asemenea, că starea medicală a reclamantului era în general bună și a sugerat că ar trebui să facă o consultare urologică. În aceeași zi reclamantul a fost auzit de procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul. El nu a beneficiat de nici o asistență juridică în timp ce el a făcut declarațiile sale. Ulterior, reclamantul a fost adus în fața judecătorului de investigare de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul, care a ordonat detenția sa în reținere. În prezența unui avocat desemnat de asocierea bariere, el a refuzat declarațiile sale anterioare și a susținut că a fost supus la tratamente nedreptățite în timpul în care a fost în custodie de poliție. Potrivit argumentelor reclamantului, la 2 august 1999, el a fost examinat de un medic la Spitalul Haydarpașa Numune. La 9 august 1999, procurorul de la Curtea de Securitate a statului de la Istanbul a depus o acuzație în fața instanței respective, acuzând reclamantul de a fi membru al unei organizații ilegale armate și de a implica în activități care au subminat ordinul constituțional al statului, în conformitate cu art. 146 din Codul Penal în vigoare la momentul respectiv. La o audiere din 7 februarie 2001, cazul s-a alăturat unui alt caz, în care reclamantul a fost judecat împreună cu altele. În timpul audierii ulterioare, care au fost desfășurate în absența reclamantului, instanța a auzit depunerea unor dintre acuzați și a anumitor martori. Mai 2002 Curtea de Securitate a statului din Istanbul a dat o hotărâre interlocutivă, susținând că reclamantul ar trebui să fie îndreptat în fața instanței pentru următoarele audieri și că nu s-ar putea face acest lucru ar duce la o anchetă penală împotriva celor responsabile pentru absența sa. La 24 octombrie 2002, reclamantul a prezentat apărarea sa în scris. El a indicat că a fost bătut în timpul arestării sale la İzmir și a fost supus șocurilor electrice și agățat de arme în timpul custodiei sale de șapte zile de poliție la Hotărârea de Securitate din Istanbul. El a susținut că, deși brațul drept a fost rupt și a dezvoltat paralizie facială, el nu a fost dus la Institutul de Medicină Forense. În acest sens, el solicită instanței să furnizeze rapoartele medicale emise în urma examinării sale la Spitalul Haydarpașa Numune, deoarece ar justifica argumentele sale. Ulterior, la o dată neespecificată, avocatul reclamantului a trimis o scrisoare instanței, susținând că reclamantul nu a fost adus în fața instanței în urma hotărârii sale interlocutorii din 30 mai 2002 și că personalul închisorii și ofițerii de poliție în cauză ar trebui să fie urmărit în acest sens. În cazul în care reclamantul a participat la ședințe ulterioare în fața Curții de Securitate de Stat din Istanbul. În cursul procedurii, în 2004, tribunalele de securitate de stat au fost abolite în urma unei modificări constituționale și cazul a fost transferat la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul. La 11 decembrie 2007, avocatul reclamantului a reiterat acuzațiile reclamantului privind maltraturile în timpul custodiei de poliție și a solicitat instanței să evalueze rapoartele medicale elaborate în ceea ce privește reclamantul. În acest sens, ea a susținut că reclamantul nu a fost niciodată dus la Institutul de Medicină Forensică și că instanța nu a furnizat rapoartele emise de Spitalul Haydarpașa Numune, în ciuda cererii reclamantului în acest sens. De asemenea, a susținut că reclamantul nu a fost prezent la audieri atunci când a auzit unele martori cheie. La 11 iunie 2008, avocatul reclamantului a depus o cerere la spitalul Haydarpașa Numune pentru a obține rapoartele medicale emise în legătură cu reclamantul la 2 august 1999. Cu toate acestea, administrația spitalului i-a informat că înregistrările referitoare la anul respectiv au fost deja distruse. La 12 septembrie 2008, pe baza diferitelor dovezi, inclusiv declarațiile de poliție ale reclamantului și a mai multor arme găsite la reședința sa, Curtea din Istanbul a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoare pe viață. Avocatul reclamantului a apelat împotriva hotărârii, susținând că reclamantul a fost supus maltratului în timp ce era în custodie de poliție și a fost condamnat pe baza declarațiilor extrase sub presiune. La 18 martie 2010, Curtea de casă a susținut hotărârea Curții Assize din Istanbul. În cele din urmă, la 7 aprilie 2010, instanța superioră a pronunțat hotărârea finală. Reclamantul susține, în temeiul art. 3 din Convenție, că a fost supus unui tratament rău în timpul arestării sale la İzmir și în timpul arestării poliției la Istanbul. El susține că, deși a fost supus șocurilor electrice, agățat de arme și agresat sexual, nu a suferit o examinare medicală diligentă. În această privință, el susține că instanța internă nu a furnizat rapoartele medicale care ar dovedi acuzațiile sale și că autoritățile nu au efectuat nici o investigație asupra acestei chestiuni. Considerând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge cu privire la lungimea excesivă a procedurii penale împotriva acestuia. În plus, în temeiul aceluiași articol, susține că a fost condamnat pe baza unor dovezi ilegale, deoarece instanța internă se baza pe declarațiile sale de poliție care au fost luate sub presiune și susține, de asemenea, că instanța nu a ținut seama de cererile sale de examinare a anumitor dovezi și nu a reușit să evalueze cu atenție cazul. El susține că principiul egalității de arme a fost încălcat în faptul că el nu a fost adus la ședințe și a fost împiedicat să-și prezinte în fața instanței pentru primii ani ai procedurii. Reclamantul susține în continuare, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că Curtea de Securitate de Stat din Istanbul lipsește de independență și imparțialitate. Invocând art. 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ și § 3 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ În sfârșit, în baza articolului 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu exista nici un remediu intern eficace prin care el ar putea contesta presupusele maltraturi și durata procedurii penale. Întrebări către părți A fost reclamantul supus unui maltrat în încălcarea articolului 3 din Convenție în timpul timpului său în custodia de poliție la Istanbul? Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), a fost lipsa unei anchete în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? Durata procedurii penale în acest caz a fost încălcarea cerinței de „temps rezonabil” de la art. 6 § 1 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția sa o cale internă eficientă pentru plângerea sa privind durata procedurii, conform articolului 13 din Convenție? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, utilizarea declarațiilor luate sub presupunerea contravenție, a încălcat dreptul reclamantului la o audiere echitabilă (a se vedea Özcan Çolak c. Turcia, nr. 30235/03, §§ 47-50, 6 octombrie 2009)? A existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1? În special, a fost principiul egalității armelor, împreună cu dreptul la proceduri adversare, respectat în ceea ce privește incapacitatea reclamantului de a participa la ședințe în cursul primilor ani ai procedurii penale împotriva sa? A existat o încălcare a articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1, ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamantului în timpul anchetei preliminare (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, §§ 45-63, 27 noiembrie 2008)? A fost reclamantul în măsură să examineze martorii împotriva acestuia în conformitate cu art. 6 §§ 3 litera (d) din Convenție? În caz contrar, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 §§ §§ și 3 litera (d) din Convenție din cauza incapacității sale de a examina sau de a examina martorii?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă