MARINO ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

15.01.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

MARINO ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 9743/07 Vincenza MARINO și alții împotriva Italiei și a altor 6 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 15 ianuarie 2013 într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președintele András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și de Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune adjunctă Având în vedere cererile sus-menționate depuse la datele indicate în anexă, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINIT Lista părților reclamante figurează în anexă. Toți reclamanții sunt reprezentați de avocatul F. Magro din Avola (Syracuza). Guvernul italian a fost reprezentat de agentul său, E. Spatafora, și de co-agentul său, dl N. Lettieri. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt proprietarii diferitelor terenuri situat la Avola. În special (a) reclamanții în cererea n 9743/07 dețin, începând cu 28 iunie 1984, un teren de 253 m2 înregistrat în fișa 57, parcelele 1897 și 1880 (b) recurenta în cererea nr. 10692/07 deține, începând cu 29 august 1961, un teren de 1 160 m2 înregistrat în fișa 58, parcela 57 (c) reclamanții în cererea nr 34901/07 dețin, începând cu data de 5 mai 1984, un teren de 96 m2 înregistrat în cadastru fișa 57, parcela 1856 d) reclamantul în cererea nr. 36180/07 deține, începând cu 19 martie 1984, un teren de 127 m2 înregistrat în cadastru fișa 57, parcela 1761 (e) reclamanta în cererea nr. 36181/07 deține, începând cu 25 iunie 1987, un teren de 84 m2 înregistrat în cadastru fișa 57, parcela 1974 (f) reclamanta în cererea nr. 36182/07 deține, începând cu 17 mai 1984, un teren de 507 m2 înregistrat în foile 57, parcelele 1887 și 1883 g) reclamanții în cererea nr. 36183/07 dețin, începând cu 3 martie 1984, un teren de 429 m2 înregistrat în foile 57, parcelele 85 și 1849. Între timp, la 31 ianuarie 1972, regiunea Sicilia a aprobat planul general de urbanism (piano regolatore generalale) d.Avola care afecta aceste terenuri de amenajarea spațiilor verzi publice și, prin urmare, le-a impus o interdicție absolută de a construi în vederea exproprierii lor (vincolo di inedificabilà preordinato all În conformitate cu art. 1 din Legea regională siciliană nr. 38 din 5 noiembrie 1973, interdicția de a construi impusă de planul general de urbanism a devenit caducă în 1982, întrucât nu a fost adoptat niciun plan detaliat de urbanism în termen de 10 ani. În pofida expirării interdicției de construcție, terenurile nu au fost libere de constrângere. Într-adevăr, în așteptarea deciziei municipalității d avola cu privire la noua utilizare a terenurilor în cauză, acestea au fost supuse regimului prevăzut la art. 4 din Legea nr. 10 din 1977, dispoziție considerată aplicabilă acestui tip de situație prin jurisprudența Consiliului de Stat. În conformitate cu această dispoziție privind terenurile pentru care municipalitățile nu au adoptat planuri generale de urbanism, un permis de construcție poate fi acordat pentru o suprafață foarte redusă și numai în cazul în care terenul este situat în afara unui sector urbanizat, atunci când sunt îndeplinite anumite condiții. În cazul în care terenul este situat în interiorul unui sector urbanizat, orice construcție nouă este interzisă. La 20 octombrie 1987, consiliul municipal (consiglio municipale) d maivola, în conformitate cu planul general de urbanism adoptat la 31 ianuarie 1972, a aprobat un plan detaliat de urbanism (pian partizanareggiato) ) care afecta terenurile reclamanților de amenajarea parcurilor publice, infrastructura rutieră a orașului și/sau construirea unei școli; prin urmare, terenurile în cauză au fost afectate de o nouă interdicție absolută de a construi în vederea exproprierii lor. În 1998 sau la date care nu au fost precizate, reclamanții au solicitat atribuirea altor terenuri de construcție. Aceste cereri au rămas fără răspuns. Guvernul contestă faptul că reclamanții în cererile nr. 9743/07 și 36183/07 au depus astfel de cereri. 10. La 8 aprilie 2003, municipalitatea a aprobat un nou plan general de urbanism care să confirme faptul că terenul reclamantului este situat în scopurile menționate mai sus și că există noi interdicții absolute de construcție. 11. Între timp, la 22 martie 1984, municipalitatea aprobase un proiect de construcție a unui parc public și declarase că exproprierea terenurilor reclamanților în cererile 36180/07 și 36183/07. 12. Reclamanții în aceste două cereri și proprietarii de terenuri învecinate au introdus o acțiune în fața Tribunalului Administrativ Regional (TAR) (n, nr. 36815/97, § 25-45, 15 iulie 2004, și Tiralongo și Carbé c. Italia (dec.), nr. 4686/06, § 17-22, 27 noiembrie 2012. GRIEF14 Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de interdicția de a construi care le afectează terenul. 15. În conformitate cu art. 13 din Convenție, reclamanții nu dispun, în temeiul dreptului italian, de nicio acțiune efectivă pentru a-și exercita acțiunile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. Având în vedere asemănările dintre prezentele cereri cu privire la faptele și întrebările juridice adresate (a se vedea lista din anexă), Curtea consideră că este oportun să se pronunțe în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Grief întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 17. Reclamanții se plâng de durata îndelungată a permisului de expropriere, însoțită de interdicția de a construi, care lovește terenul lor. Ei susțin că această situație este echivalentă cu o expropriere de facto , în lipsa oricărei despăgubiri. Ei Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 18. Cu excepția guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de atac interne 19. Guvernul excită, printre altele, de la neobosirea căilor de atac interne, în timp ce persoanele care nu au făcut uz de remediul prevăzut la art. 39 din Decretul prezidențial nr. 327 din 8 iunie 2001 (denumit în continuare Repertoriul) În vigoare din 2003), care prevede dreptul la despăgubiri în cazul interzicerii construcției și posibilitatea de a exercita acest drept prin atribuirea administrației în fața instanței judecătorești. În plus, în hotărârea sa nr. 179 din 1999, Curtea Constituțională a introdus în sistemul juridic italian dreptul particularilor de a obține o compensație financiară pentru orice limitare a duratei excesive care afectează exercitarea atributelor dreptului de proprietate. Replica reclamanților 20. Reclamanții susțin : că art. 39 din Repertoriu nu prevede nicio despăgubire pentru prejudiciile morale suferite de proprietarul terenului; că, din moment ce nu este restant, repertoriul nu ar aplica interdicțiile impuse înainte de intrarea sa în vigoare; că interdicțiile fiind reînnoibile, un particular ar fi obligat să introducă mai multe căi de atac în temeiul articolului 39 sus-menționat. În plus, prima interdicție care nu dă naștere la despăgubiri pentru perioada de franciză, proprietarul ar trebui să aștepte să înceteze; în cazul în care nu se repetă sau nu se repetă pe termen scurt, ar putea obține nici o compensație sau să aibă dreptul la o compensație derizorie. Curtea amintește că în decizia Tiralongo și Carbé (citată anterior, §§ 37-50), Comisia a precizat că, începând din 1999, Curtea Constituțională italiană a declarat incompatibilă cu Constituția că nu există o previziune prin lege a unei forme de despăgubire în cazul în care un permis de expropriere sau o interdicție de construcție ar fi reînnoite de către administrație, astfel încât dreptul de proprietate asupra acesteia ar fi grav afectat. Prin urmare, Comisia a invitat legiuitorul să prevadă o formă de despăgubire, precizând criteriile și modalitățile acesteia. Legislatorul italian a dat curs invitației Curții Constituționale prin art. 39 din Repertoriu, intrat în vigoare la 30 iunie 2003. Această dispoziție (punctul 21 din Decizia Tiralongo și Carbe) Mai sus) prevede în mod explicit dreptul la o parte din acesta, proporțional cu măsura prejudiciului suferit efectiv, pentru proprietarii care, cum ar fi reclamanții, au suferit resetarea unei interdicții în vederea exproprierii. În plus, aceasta prevede posibilitatea de a sesiza instanța de apel cu privire la o cerere de fixare a sumei de litiera. În lumina acestor elemente, Curtea a concluzionat că acțiunea de despăgubire prevăzută la art. 39 din Repertoriu există acum într-un grad suficient de certitudine și urmărește să demonstreze că drepturile proprietarului în cauză au fost grav afectate și să îi acorde o compensație financiară. Din punctul de vedere al Curții, este accesibil și eficient atât în teorie, cât și în practică, și nu există nici un element care să permită să se afirme că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în prezenta specie. Prin urmare, reclamanții erau obligați să sesizeze instanțele interne cu privire la o cerere de despăgubire întemeiată pe art. 39 din Repertoriu, fapt pe care nu l-au făcut. Prin urmare, Curtea salută excepția guvernului și respinge acest motiv pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. Cu ocazia comunicării cererilor, Curtea a adresat guvernului întrebarea dacă reclamanții au la dispoziție, așa cum prevede art. 13 din Convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut să își exprime cauza de necunoștințăre a articolului 1 din Protocolul nr. art. 13 din Convenție este astfel formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 25. Curtea constată că aceasta tocmai a constatat că reclamanții aveau la dispoziție o acțiune internă eficientă prin care ar fi putut să își revendice drepturile sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și să obțină o compensație pentru a-și îndeplini dreptul de proprietate. 26. Prin urmare, Curtea, în unanimitate, hotărăște să se alăture la cererea de azil Declară cererile inadmisibile. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen modulière Președinte Anexă Cerere N Introduse Requenant Data nașterii Locul de reședință Reprezentat de 9743/07 17/022/2007 Vincenza MARINO 1948 Paolo BALATORE 1973 Salvatore BALLATORE 1968 Toți rezidenți în Avola Francesco MAGRO, avocat la Avola 10692/07 6/03/2007 Giuseppina Mérie 1945 Avola Francesco MAGRO, avocat la Avola 34901/07 1/08/2007 Gaetano MIRANDA 1949 Paola SANTUCCIO 1955 Toți rezidenți la Avola Francesco MAGRO, avocat la Avola 36180/07 16/08/2007 Salvatore MONTONERI 1952 Avola Francesco MAGRO, avocat la Avola 36181/07 16/08/2007 Angela RICCERI 1966 Avola Francesco MAGRO, avocat la Avola 36182/07 16/08/2007 Carmela CANCEMI 1947 Avola Francesco MAGRO, avocat la Avola 36183/07 16/08/2007 Corradina SCORPO 1938 Antonino COSTA 1935 toți rezidenți la Avola Francesco MAGRO, avocat la Avola