Instanța: Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Data: 15 ianuarie 2013
Stat pârât: FRA

Syndicat des Compagnies Aeriennes Autonomes (scara) împotriva Franței și alte 7 cereri

Traducere în română Auto

Secțiunea a cincea Cerere nr. 52911/10 SYNDICAT DE COMPANII AERIENE AUTONOME (SCARA) împotriva Franței și alte 7 cereri (a se vedea lista din anexă) EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții sunt un sindicat de companie aeriană și șapte societăți de drept francez cu sediul în Franța (a căror listă figurează în anexă). F. Blancpain, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea anonimă mai multe platforme aeroportuare, inclusiv cele din Paris-Charles de Gaulle și Paris-Orly. La 6 februarie 2006, ADP semnează cu statul un contract de reglementare economică multianuală, care stabilește evoluția tarifelor pentru serviciile prestate.

Prin aplicarea dispozițiilor relevante din Codul Aviației Civile, tarifele sunt stabilite, în cadrul acestui contract, de către ADP, care este ținută în discuție cu utilizatorii serviciului public a căror gestionare o asigură. Prin două decizii din 7 și 13 martie 2006, ADP a stabilit tarifele acestor taxe pentru perioada mai 2006 - martie 2007, după avizul Comisiei consultative economice unice (denumită în continuare "comisia"), la 27 februarie 2007, ADP a stabilit tarifele pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 martie 2008, comisia care a emis avizul său la 9 ianuarie 2007. Prin hotărârea din 11 iulie 2007, pronunțată de către unul dintre reclamanți, Consiliul de Stat a anulat cele două hotărâri pronunțate de ADP în 2006, având în vedere caracterul incomplet al elementelor de informare transmise comisiei, în special în ceea ce privește cerințele contractului de reglementare economică.

La 3 octombrie 2007, comisia se reunește. În cursul reuniunii, directorul general al D adp a recunoscut în mod expres că creșterea traficului exprimată în număr de pasageri, unul dintre criteriile care trebuiau luate în considerare, a crescut cu 28% mai mult decât se aștepta. Pe de altă parte, Comisia a făcut obiectul unei subevaluări a anumitor date inițiale sau chiar al unei înjumătățiri a datelor, ceea ce a permis o creștere a tarifelor pentru 2006 și 2007. Cu toate acestea, tarifele au fost adoptate, dar numai cu cele șase voturi de care dispune ADP, ceilalți unsprezece membri abținându-se.

La 21 decembrie 2007, au fost publicate două noi decizii de stabilire a tarifelor aplicabile între 15 mai 2006 și 31 martie 2007 și, pe de altă parte, între 1 aprilie 2007 și 31 martie 2008 (în locul deciziei anterioare din 27 februarie 2007). Aceste tarife erau identice cu cele stabilite în 2006 și 2007. Miniștrii transporturilor și ai economiei au stabilit aceste tarife prin decizii implicite, precum și prin publicarea în Jurnalul Oficial, la 24 februarie 2008, a unui aviz privind tarifele aplicabile. În paralel cu procedura administrativă, la 15 ianuarie 2008, companiile aeriene din Caraibe, Air Mediterană, XL-Airways și Trans Elicopter Service au atribuit ADP în fața Tribunalului de Comerț din Paris, prevalând de hotărârea Consiliului din 11 iulie 2007, pentru a solicita rambursarea suprataxei.

Printr-o hotărâre din 19 martie 2010, Consiliul de Stat a respins cererile Federației Naționale a Aviației groenlandeze și ale unuia dintre reclamanți, sindicatul companiilor aeriene autonome, împotriva deciziilor din 27 februarie și 21 decembrie 2007. În primul rând, s-a considerat că acțiunile împotriva deciziilor din februarie 2007 nu erau lipsite de obiect, ci trebuiau privite ca vizând noile tarife publicate la 21 decembrie 2007. Prin urmare, Consiliul a considerat, pe de o parte, că nu se mai putea opune insuficienței informațiilor transmise comisiei în ianuarie 2007 și, pe de altă parte, că informațiile transmise pentru reuniunea sa din 3 octombrie 2007 erau conforme cu reglementările aplicabile.

În contextul evoluțiilor lor, reclamanții susțineau, printre altele, că a reieșit din jurisprudența Consiliului depeat că, în caz de anulare a unei decizii tarifare, noua decizie nu putea să opereze în mod retroactiv decât în caz de vid juridic și că tarifele anterioare anulării trebuiau, prin urmare, să se aplice. Pe de altă parte, ei erau de părere că, prin luarea unei noi decizii tarifare, autoritatea competentă trebuia să ia în considerare elementele de fapt și de drept existente la data acestei noi decizii, și nu să se plaseze la momentul deciziei anulate.

Cu toate acestea, în hotărârea sa, Consiliul de Stat a luat în considerare, pentru perioada cuprinsă între 15 mai 2006 și 31 martie 2007, faptul că ADP trebuia să asigure continuitatea funcționării serviciului aeroportuar și, în mod valabil, să stabilească retroactiv noi tarife pentru perioada acoperită de deciziile anulate prin hotărârea sa din 11 iulie 2007. Acesta a precizat că, în urma acestei anulări, ADP nu a putut prelungi aplicarea tarifelor din perioada precedentă, atât din motive de reglementare cât și din cauza obligației sale de a înlocui decizia anulată printr-o nouă decizie, aplicând elementele de fapt și de drept la data la care a fost luată decizia inițială.

În ceea ce privește tarifele aplicabile din 1 În aprilie 2007, la 31 martie 2008, Consiliul a informat că stabilirea lor fusese precedată de o consultare neregulamentară a comisiei și că erau, prin urmare, ilegale și, prin urmare, ADP trebuia să își retragă decizia și să reglementeze situația la 1 aprilie 2007 pentru punctul de plecare al noii decizii tarifare. În cele din urmă, în ceea ce privește rata tarifelor, Consiliul a considerat că omologarea lor implicită de către miniștrii competenți nu a însemnat o defecțiune în exercitarea efectivă a puterii lor de tutelă. În cele din urmă, s-a considerat că ratele restante nu erau în mod evident disproporționate în raport cu costurile serviciilor prestate, în special având în vedere diferitele previziuni și previziunile privind evoluția veniturilor, altele decât cele aeronautice de către ADP.

Pentru acestea din urmă, Consiliul a considerat că evoluțiile planificate nu erau semnificativ diferite de cele ale contractului de reglementare economică și că ratele reținute erau mai mici decât ratele plafoanelor de evoluție ale tarifelor prevăzute de acest contract. Prin hotărârea din 16 iunie 2010, Tribunalul de Comerț din Paris a luat act de desistența din partea companiilor aeriene din Caraibe, Air meditranée, XL-Airways și Trans Elicoptere Service, constatând că conflictul fusese în cele din urmă încheiat de Consiliu în Hotărârea din 19 martie 2010. GRIEF 1. 1 din Convenție, reclamanții se plâng de necunoașterea de către Consiliu a obligației sale de motivare în hotărârea sa din 19 martie 2010 și a depășirii termenului rezonabil al procedurii.

(2) Reclamanții . 1, denunțând încălcarea dreptului de a-și respecta bunurile legate de plata unor sume necuvenite; în special, se plâng de stabilirea ilegală a tarifelor taxelor, din cauza lipsei de eficiență a consultării prevăzute de lege; de aplicarea de către instanța administrativă a unei reluări a jurisprudenței imprevizibile care nu constituie o bază legală clară pentru justificarea acestor tarife ; regularizarea retroactivă, fără motive întemeiate de interes general, a tarifelor pentru anii 2006 și 2007 după anularea lor de către instanța administrativă; și, în cele din urmă, lipsa proporționalității acestei regularizări în raport cu datele cunoscute atunci când a fost pusă în discuție.

Sindicatul companiilor aeriene autonome poate pretinde că are calitatea de victimă în sensul articolului 34 din Convenție Din ce standard este prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 1 poate ridica obiecțiile reclamanților În speță, stabilirea tarifelor de aeroport a adus atingere dreptului reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ținând cont în special de reglementările aplicabile și de stabilirea de noi tarife (atât pentru perioada tarifară 15 mai 2006 - 31 martie 2007 cât și pentru perioada 3 octombrie 2007 - data la care a fost adoptată noua decizie a Comisiei consultative economice unice - 31 martie 2008), în timp ce datele relevante din perioada în cauză ar fi fost deja cunoscute definitiv și, prin urmare, disponibile pentru stabilirea taxelor în litigiu ANEXĂ Cerere N Introduse Reclamantul Data nașterii Locul nașterii: 52911/10 10/09/2010 SYNDICAT DE COMPANII AERIENE AUTONOME (SCARA) Paris Frédéric BLANCPAIN 52959/10 15/09/2010 TRANS HELICOPTERE SERVICIU (THS) Paris Frederic BLANCPAIN 54580/10 16/09/2010 DARTA - TRANSPORT AERIAN Le Bourget Frédéric BLANCPAIN 54897/10 15/09/2010 COMPANIA AERIANCE CORSE MEDITERANĂ Ajaccio Frédéric BLANCPAIN 54921/10 15/09/2010 XL - AIRWAYS - FRANȚA Regisy Charles de Gaulle Frédéric BLANCPAIN 54931/10 13/09/2010 AIR MEDITERANEée Fauga Frédéric BLANCPAIN 54942/10 15/09/2010 AIRLINES

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 52911/10 SYNDICAT DES COMPAGNIES AERIENNES AUTONOMES (SCARA) contre la France et 7 autres requêtes (voir liste en annexe)

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants sont un syndicat de compagnie aérienne et sept sociétés de droit français domiciliées en France (dont la liste figure en annexe). Ils sont représentés devant la Cour par M e F. Blancpain, avocat au Conseil d’État et à la Cour de cassation. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. La société anonyme « Aéroports de Paris » (« ADP »), exploite plusieurs plateformes aéroportuaires, dont celles de Paris-Charles de Gaulle et Paris-Orly. Le 6 février 2006, ADP signa avec l’État un contrat de régulation économique pluriannuel encadrant l’évolution des tarifs des redevances pour services rendus. Par application des dispositions pertinentes du code de l’aviation civile, les tarifs sont fixés, dans le cadre de ce contrat, par ADP, laquelle est tenue d’entreprendre des consultations avec les usagers du service public dont elle assure la gestion.

Par deux décisions des 7 et 13 mars 2006, ADP fixa les tarifs de ces redevances pour la période de mai 2006 à mars 2007, après avis de la commission consultative économique unique (ci-après « la commission »). Le 27 février 2007, ADP fixa de la même manière les tarifs pour la période du 1 er avril 2007 au 31 mars 2008, la commission ayant rendu son avis le 9 janvier 2007. Par un arrêt du 11 juillet 2007, saisi par l’un des requérants, le Conseil d’État annula les deux décisions rendues par ADP en 2006, en raison du caractère incomplet des éléments d’information transmis à la commission au regard notamment des exigences du contrat de régulation économique. Le 3 octobre 2007, la commission se réunit.

Au cours de la réunion, le directeur général d’ADP admit expressément que la croissance du trafic exprimée en nombre de passager, l’un des critères qui devait être pris en compte, avait augmenté de 28% de plus que prévu. Par ailleurs, la Commission releva une sous-évaluation de certaines données initiales, voire une minoration d’une donnée, ce qui avait permis une augmentation des redevances pour 2006 et 2007. Les tarifs furent néanmoins adoptés mais uniquement avec les six voix dont disposait ADP, les onze autres membres ayant voté contre ou s’étant abstenus.

Le 21 décembre 2007, deux nouvelles décisions d’ADP furent publiées pour fixer les tarifs applicables, d’une part, du 15 mai 2006 au 31 mars 2007 et, d’autre part, du 1 er avril 2007 au 31 mars 2008 (en lieu et place de sa précédente décision du 27 février 2007). Ces tarifs étaient identiques à ceux qui avaient été fixés en 2006 et 2007. Les ministres des Transports et de l’Economie homologuèrent ces tarifs par des décisions implicites, ainsi qu’en atteste la publication au Journal Officiel, le 24 février 2008, de l’avis relatif aux tarifs des redevances applicables. Parallèlement à la procédure administrative, le 15 janvier 2008, les compagnies Air Caraïbes, Air Méditerranée, XL-Airways et Trans Hélicoptère Service avaient assigné ADP devant le tribunal de commerce de Paris, en se prévalant de l’arrêt du Conseil d’Etat du 11 juillet 2007, pour réclamer le remboursement du trop perçu des redevances.

Par un arrêt du 19 mars 2010, le Conseil d’État rejeta les requêtes de la fédération nationale de l’aviation marchande et de l’un des requérants, le syndicat des compagnies aériennes autonomes, contre les décisions du 27 février et du 21 décembre 2007. Il estima tout d’abord que les recours dirigés contre les décisions de février 2007 n’étaient pas dépourvus d’objet, mais devaient être regardés comme visant les nouveaux tarifs publiés le 21 décembre 2007. Partant, il jugea, d’une part, qu’on ne pouvait plus opposer l’éventuelle insuffisance des informations transmises à la commission en janvier 2007 et, d’autre part, que les informations transmises pour sa réunion du 3 octobre 2007 étaient, quant à elles, conformes à la réglementation applicable.

Dans le cadre de leurs développements, les requérants soutenaient notamment qu’il ressortait de la jurisprudence du Conseil d’Etat qu’en cas d’annulation d’une décision tarifaire, la nouvelle décision ne pouvait opérer rétroactivement qu’en cas de vide juridique et que les tarifs antérieurs à l’annulation devaient donc s’appliquer. Par ailleurs, ils estimaient qu’en prenant une nouvelle décision tarifaire, l’autorité compétente devait tenir compte des éléments de fait et de droit existant à la date de cette nouvelle décision et non se placer à l’époque de la décision annulée.

Cependant, dans son arrêt, le Conseil d’Etat considéra, pour la période du 15 mai 2006 au 31 mars 2007, qu’ADP devait assurer la continuité du fonctionnement du service aéroportuaire et valablement fixer rétroactivement de nouveaux tarifs pour la période couverte par les décisions annulées par son arrêt du 11 juillet 2007. Il précisa qu’à la suite de cette annulation, ADP n’avait pu prolonger l’application des tarifs de la période précédente, tant pour des raisons réglementaires qu’en raison de son obligation de remplacer la décision annulée par une nouvelle décision, et ce en appliquant les éléments de fait et de droit à la date à laquelle la décision initiale avait été prise. Concernant les tarifs applicables du 1 er avril 2007 au 31 mars 2008, le Conseil d’Etat releva que leur fixation avait été précédée d’une consultation irrégulière de la commission et qu’ils étaient donc illégaux.

Par conséquent, ADP devait retirer sa décision et régulariser la situation en se plaçant à la date du 1 er avril 2007 pour le point de départ de la nouvelle décision tarifaire. Enfin, s’agissant du taux des tarifs, le Conseil d’Etat jugea que leur homologation implicite par les ministres compétents ne signifiait pas une défaillance dans l’exercice effectif de leur pouvoir de tutelle. Enfin, il estima que les taux retenus n’étaient pas manifestement disproportionnés par rapport aux coûts des services rendus, compte tenu notamment des différentes prévisions et des prévisions d’évolution des recettes autres qu’aéronautiques par ADP. Pour ces dernières, le Conseil d’Etat releva que les évolutions prévues n’étaient pas significativement différentes des hypothèses retenues par le contrat de régulation économique et que les taux retenus étaient inférieurs aux taux plafonds d’évolution des tarifs des redevances prévus par ce contrat.

Par un jugement du 16 juin 2010, le tribunal de commerce de Paris prit acte du désistement d’instance des compagnies Air Caraïbes, Air méditerranée, XL-Airways et Trans Hélicoptère Service, constatant que le conflit avait finalement été tranché par le Conseil d’Etat dans son arrêt du 19 mars 2010. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent d’une méconnaissance par le Conseil d’État de son obligation de motivation dans son arrêt du 19 mars 2010 et du dépassement du délai raisonnable de la procédure. 2. Les requérants invoquent également l’article 1 du Protocole n o 1, dénonçant des atteintes au droit au respect de leurs biens liées au versement de sommes indues.

Ils se plaignent en particulier d’une fixation illégale des tarifs des redevances, faute d’effectivité de la consultation prévue par la loi ; de l’application par le juge administratif d’un revirement de jurisprudence imprévisible ne constituant pas une base légale claire pour justifier ces tarifs ; de la régularisation rétroactive, sans motif impérieux d’intérêt général, des tarifs pour les années 2006 et 2007 après leur annulation par le juge administratif ; et, enfin, de l’absence de proportionnalité de cette régularisation au regard des données connues lorsqu’elle est intervenue.

QUESTIONS 1. Le Syndicat des compagnies aériennes autonomes peut-il prétendre avoir la qualité de victime au sens de l’article 34 de la Convention ? 2. De quelle norme contenue à l’article 1 du Protocole n o 1 les griefs des requérants sont-ils susceptibles de relever ? 3. En l’espèce, la fixation des tarifs de redevances aériennes a-t-elle porté atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, compte tenu notamment de la réglementation applicable et de la fixation de nouveaux tarifs (tant pour la période tarifaire du 15 mai 2006 au 31 mars 2007 que pour la période du 3 octobre 2007 – date à laquelle la nouvelle décision de la Commission consultative économique unique a été prise - au 31 mars 2008), alors que les données pertinentes de la période concernée auraient déjà été définitivement connues et, partant, disponibles pour la fixation des redevances litigieuses ? ANNEXE N o Requête N o Introduite le Requérant Date de naissance Lieu de résidence Représenté par 52911/10 10/09/2010