SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 281110/10 Alexei TRATIACOV și altele împotriva Republicii Moldova introdusă la 30 aprilie 2010 EXPOSAT DEFICIENȚI, dl Alexei Tretiacov, dl Natalia Tretiacova și dl. Andrei Merni sunt resortisanți moldoveni născuți în 1977, 1979 și, respectiv, 1978. Ei locuiesc în Chișinău. Primii doi solicitanți sunt frate și soră. Al treilea reclamant este concubinul celei de a doua reclamante. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Postica, avocat în Chișinău. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Pretinde că relele tratamente la 4 aprilie 2008 în jurul orei 21:30, o bătaie a izbucnit într-un local din Chișinău între solicitanți și un agent de securitate.
A doua recurentă ar fi primit lovituri de la agentul în cauză și ar fi căzut pe scările care-și pierd cunoștințele. La scurt timp după aceea, polițiștii au ajuns la locul faptei și i-au arestat pe primii și al treilea reclamanți pentru sfidare de către ofițeri și refuz de arestare. În 2008, la ora 22:30, primul reclamant avea o zgârietură, regiunea exactă a corpului nespecificat și un albastru cu ochi stângi. Al treilea reclamant nu prezenta nicio rană vizibilă. După spusele lor, primii și al treilea reclamanți au fost bătuți de polițiști în noaptea de 5 aprilie 2008. La 5 aprilie 2008, în jurul orei 20:15, cei doi reclamanți în cauză au fost duși, la cererea procurorului general, la urgențe.
Conform extraselor medicale din 6 aprilie 2008, medicii au constatat la primul reclamant prezența unui traumatism cranian închis și contuzia țesuturilor moi ale capului, feței, mâinii și antebrațului drept. În ceea ce-l privește pe cel de-al treilea reclamant, aceștia au constatat următoarele răni: traumatism cranian închis, contuzii ale țesuturilor moi ale capului, contuzii și zgârieturi ale țesuturilor moi ale feței, contuzii ale cuștii toracice, traumatisme închise ale genunchiului drept și ale regiunii lombare a coloanei vertebrale, contuzii ale țesuturilor moi ale regiunilor în cauză. Potrivit acestor extrase medicale, polițiștii au refuzat, contrar opiniei medicilor, să-i interneze pe cei doi solicitanți în spitale.
La 18 aprilie 2010, centrul de reabilitare medicală a victimelor torturii. În conformitate cu aceste extrase, reclamanții sufereau, printre altele, de consecințele traumelor craniene. Primul reclamant suferea, de asemenea, de o fractură deficitară a ui 5 metacarpianului mâinii drepte. La 6 aprilie 2008, tatăl primilor doi reclamanți a depus o plângere la procuror pentru a denunța abuzurile aplicate reclamanților. La date diferite, primii și al treilea reclamanți s-au plâns, de asemenea, mai multor autorități în legătură cu relele tratamente aplicate în timpul arestării. La 7 aprilie 2008, primul și al treilea reclamant au fost examinați de un medic legist. La expert a constatat, la primul reclamant, o vânătaie pe față și excoriații pe antebrațul drept și, la al treilea reclamant, excoriații pe față.
Potrivit acestora, reclamanții au fost examinați de medicul legist în prezența polițiștilor. La 10 aprilie 2008, cea de-a doua recurentă a fost examinată de un medic legist, care a constatat că, probabil, la 4 aprilie 2008, la nivelul capului a suferit un traumatism cranian închis asociat cu o contuzie. La 10 aprilie 2008, laombudsman a vizitat primii și al treilea reclamanți în închisoare și a constatat semne vizibile de violență asupra corpurilor lor. Prin Ordonanța din 12 mai 2008, procurorul districtual responsabil de cauza a clasat fără întârziere plângerea tatălui primilor doi solicitanți. După ce i-a auzit pe polițiștii implicați, ofițerul de securitate local și pe reclamanți, procurorul a ajuns la concluzia că rănile primilor și ale celui de-al treilea reclamanți au fost cauzate în timpul bătăilor din spațiu și în timpul intervenției poliției.
În ceea ce o privește pe reclamantă, el a menționat că agresiunea sa de către agentul de securitate nu a fost confirmată. Reclamanții au contestat ordinul. Prin hotărârea din 1 iunie 2009, instanța de judecată din Centru a anulat clasificarea fără urmare a procurorului și a retrimis cauza pentru o anchetă suplimentară. Prin ordonanța din 15 iulie 2009, procurorul a decis din nou să clasifice fără întârziere plângerea penală, nu a luat măsuri suplimentare și va reiniția concluziile sale anterioare. Reclamanții au formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Centru. Prin hotărârea definitivă din 2 noiembrie 2009, judecătorul a respins plângerea reclamanților și a confirmat hotărârile procurorilor.
Prin hotărârea din 7 aprilie 2008, Tribunalul de la Centru (Chișinău) a declarat pe primii și al treilea reclamanți vinovați că au săvârșit amenzile de refuz și de a-i acuza pe aceștia de privare de libertate. La o dată nespecificată, autoritățile au inițiat proceduri penale cu în scris. - (RO) Împotriva reclamanților pentru o cale de atac agravată [art. 273 alineatul (3) din Codul penal], faptele reproșate se refereau la cearta care a avut loc la 4 aprilie 2008 în local (a se vedea mai sus). Prin hotărârea din 8 aprilie 2008, instanța judecătorească din Centru (Chișinău) a pus primul și al treilea reclamant în detenție provizorie. Cei doi reclamanți au formulat o acțiune. Prin decizia din 14 aprilie 2008, instanța judecătorească din Chișinău a infirmat hotărârea contestată și i-a numit pe primii și pe al treilea reclamanți cu reședința.
Prin hotărârea din 30 aprilie 2009, Tribunalul din Centru i-a judecat pe cei trei reclamanți vinovați de fapt și înrăutățiți împotriva personalului local și a poliției. Tribunalul i-a condamnat pe reclamanți la pedepse cu închisoare cu suspendare. Parchetul și reclamanții au răspuns la apel. Prin decizia din 3 februarie 2010, tribunalul din Chișinău a confirmat hotărârea contestată. În continuare nu este cunoscut cazul penal. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, primii și al treilea reclamanți se plâng de relele tratamente aplicate în timpul custodiei și de condițiile proaste de detenție între 4 și 14 aprilie 2008. A doua reclamantă se plânge de relele tratamente aplicate de personalul local în care a avut loc bătaia.
În continuare pe teren la art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de absența unei anchete eficiente cu privire la acuzațiile lor de maltratare. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că lipsa unei anchete eficiente i-a privat de dreptul de a obține despăgubiri. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție Reclamanții au avut la dispoziție, astfel cum prevede art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut formula obiecțiuni de necunoștințăre a articolului 3
Requête n o 28171/10 Alexei TRETIACOV et autres contre la République de Moldova introduite le 30 avril 2010
Les requérants, M. Alexei Tretiacov, M me Natalia Tretiacova et M. Andrei Mernîi, sont des ressortissants moldaves nés respectivement en 1977, 1979 et 1978. Ils résident à Chișinău. Les deux premiers requérants sont frère et sœur. Le troisième requérant est le concubin de la deuxième requérante. Les requérants sont représentés devant la Cour par M e A. Postica, avocat à Chișinău. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. A. Les prétendus mauvais traitements Le 4 avril 2008 vers 21h30, une bagarre éclata dans un local à Chișinău entre les requérants et un agent de sécurité. La deuxième requérante aurait reçu des coups de la part de l’agent en cause et serait tombée dans les escaliers perdant connaissance.
Peu de temps après, des policiers arrivèrent sur les lieux. Ils placèrent en garde à vue les premier et troisième requérants pour outrage à agent et refus d’obtempérer. Selon les procès-verbaux de placement en garde à vue rédigés le 4 avril 2008 à 22h30, le premier requérant avait une éraflure, la région exacte du corps n’étant pas précisée, et un bleu à l’œil gauche. Le troisième requérant ne présentait aucune blessure visible. Selon leurs dires, les premier et troisième requérants furent battus par les policiers durant la nuit du 5 avril 2008. Le 5 avril 2008 vers 20h15, les deux requérants en question furent amenés, à la demande du procureur, aux urgences. Selon les extraits médicaux en date du 6 avril 2008, les médecins constatèrent chez le premier requérant la présence d’un traumatisme crânien fermé et la contusion des tissus mous de la tête, de la face, de la main et de l’avant-bras droits.
Concernant le troisième requérant, ils constatèrent les blessures suivantes : traumatisme crânien fermé, contusion des tissus mous de la tête, contusion et éraflure des tissus mous de la face, contusion de la cage thoracique, traumatisme fermé du genou droit et de la région lombaire de la colonne vertébrale, contusion des tissus mous des régions en cause. Selon ces extraits médicaux, les policiers refusèrent, contrairement à l’avis des médecins, de consentir à l’hospitalisation des deux requérants. Le 18 avril 2010, le centre de réhabilitation médicale des victimes de la torture « Memoria » délivra aux requérants des extraits de leurs fiches médicales. Selon ces extraits, les requérants souffraient entre autres des conséquences des traumatismes crâniens.
Le premier requérant souffrait également d’une fracture mal consolidée de l’os 5 métacarpien de la main droite. B. Le déroulement de l’enquête Le 6 avril 2008, le père des deux premiers requérants porta plainte auprès du procureur afin de dénoncer les mauvais traitements infligés aux requérants. A des dates différentes, les premiers et troisième requérants se plaignirent également à plusieurs autorités des mauvais traitements infligés lors de la garde à vue. Le 7 avril 2008, les premier et troisième requérants furent examinés par un médecin légiste. L’expert constata, chez le premier requérant, une ecchymose sur le visage et des excoriations sur l’avant-bras droit et, chez le troisième requérant, des excoriations sur le visage.
Selon leurs dires, les requérants furent examinés par le médecin légiste en présence des policiers. Le 10 avril 2008, la deuxième requérante fut examinée par un médecin légiste. Celui-ci établit que l’intéressée avait subi, probablement le 4 avril 2008, un traumatisme crânien fermé associé d’une commotion cérébrale. L’expert constata également la contusion des tissus mous de la tête et des ecchymoses sur le visage, l’avant-bras droit et la hanche gauche. Le 10 avril 2008, l’ombudsman visita les premiers et troisième requérants en prison. Il constata des signes visibles de violences sur leurs corps. Par ordonnance du 12 mai 2008, le procureur en charge de l’affaire classa sans suite la plainte du père des deux premiers requérants.
Ayant entendu les policiers impliqués, l’agent de sécurité du local et les requérants, le procureur conclut que les blessures des premiers et troisième requérants avaient été causées lors de la bagarre dans le local et pendant l’intervention de la police. Le procureur fit référence seulement aux résultats de l’expertise médicale effectuée le 7 avril 2008. Concernant la requérante, il nota que son agression par l’agent de sécurité n’avait pas été confirmé. Les requérants contestèrent l’ordonnance. Par jugement du 1 er juin 2009, le juge d’instruction du tribunal de Centru annula le classement sans suite du procureur et renvoya l’affaire pour une enquête supplémentaire. Par ordonnance du 15 juillet 2009, le procureur décida à nouveau de classer sans suite la plainte pénale.
Il n’entreprit aucune mesure supplémentaire d’investigation et réitéra ses conclusions précédentes. Les requérants contestèrent l’ordonnance auprès du procureur hiérarchique. Par ordonnance du 8 septembre 2009, ce dernier confirma la décision attaquée. Les requérants formèrent un recours devant le juge d’instruction du tribunal de Centru. Par jugement définitif du 2 novembre 2009, le juge rejeta la plainte des requérants et confirma les ordonnances des procureurs. C. Les procès contraventionnel et pénal à l’encontre des requérants Par jugement du 7 avril 2008, le tribunal de Centru (Chișinău) déclara les premier et troisième requérants coupables d’avoir commis les contraventions de refus d’obtempérer et outrage à agent.
Il les condamna à trois jours de privation de liberté. A une date non précisée, les autorités engagèrent des poursuites pénales à l’encontre des requérants pour voie de fait aggravée (article 273 § 3 du code pénal). Les faits reprochés concernaient la dispute qui avait eu lieu le 4 avril 2008 dans le local (voir ci-dessus). Par jugement du 8 avril 2008, le juge d’instruction du tribunal de Centru (Chișinău) plaça les premier et troisième requérants en détention provisoire. Les deux requérants formèrent un recours. Par décision du 14 avril 2008, la cour d’appel de Chișinău infirma le jugement contesté et assigna les premier et troisième requérants à résidence. Par jugement du 30 avril 2009, le tribunal de Centru jugea les trois requérants coupables de voie de fait aggravée contre le personnel du local et les policiers.
Le tribunal condamna les requérants à des peines de prison avec sursis. Le parquet et les requérants interjetèrent appel. Par décision du 3 février 2010, la cour d’appel de Chișinău confirma le jugement contesté. La suite de l’affaire pénale n’est pas connue. GRIEFS 1. Invoquant l’article 3 de la Convention, les premier et troisième requérants se plaignent des mauvais traitements infligés lors de la garde à vue et des mauvaises conditions de détention entre les 4 et 14 avril 2008. La deuxième requérante se plaint des mauvais traitements infligés par le personnel du local où la bagarre a eu lieu. 2. Toujours sur le terrain de l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent de l’absence d’une enquête efficace concernant leurs allégations de mauvais traitements.
3. Invoquant l’article 13 combiné avec l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent que l’absence d’une enquête efficace les a privés du droit à obtenir une indemnisation.
1. Les requérants ont-ils été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants ? 2. Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe 131 de l’arrêt Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, CEDH 2000-IV), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? 3. Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance de l’article 3 ?