- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 ianuarie 2013
- Stat pârât
- MDA;RUS;UKR
Totchi și alții împotriva Republicii Moldova și a Rusiei și a Ucrainei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 8833/10 Iurie TOTCHI și alții împotriva Republicii Moldova, Rusia și Ucraina depusă la 29 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Primul și al doilea reclamant, dl Iurii Toțchii și dna Tatiana Toțcaia, sunt resortisanți ruși, care s-au născut în 1946 și, respectiv, 1951 și trăiesc în Bender. Al treilea reclamant, dl Marc Fașcevschii, este un național ucrainean care s-a născut în 1973 și trăiește în Tiraspol. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Popovschii de la „Asistența pentru Justiție Eficientă”, o organizație neguvernamentală care se află în Tiraspol. Faptul caz, astfel cum a prezentat reclamanții, poate fi rezumat după cum urmează. Decesul rudei reclamanților la 6 iulie 2001 două persoane (K.S.
și K.V.) a colectat ciuperci în pădure și le-a vândut, fără autorizare de la autoritățile competente, pe o piață din Tiraspol, un oraș controlat de autoproclamat Republica Moldova de Transnistria („MRT”). La 8 iulie 2011, două persoane care consumase ciuperci au fost admise la unitatea de îngrijire intensivă a „Spitalului clinic Republican” din Tiraspol („RCH”). S-a stabilit că amândoi au fost victime de ciuperci otrăvitoare pe care le-au cumpărat de la K.S. și K.V. Mai multe persoane au fost admise în spitalul respectiv, toate care consumaseră ciuperci de la același vânzător. La 9 iulie 2001, la 10.35, personalul RCH a făcut un apel urgent la „Centrul Republican pentru Higienă și Epidemiologie” (“Centrul”), informand despre incident și despre piața de la care au fost cumpărate ciupercile.
De asemenea, la 9 iulie 2001, la aproximativ 5 Fașcevschaia Iana (F.I., care a fost fiica primului și al doilea reclamant și soția celui de-al treilea reclamant) împreună cu mama ei a cumpărat ciuperci de la K.S. și K.V. Acesta le-a arătat un certificat de la laboratorul de experiență veterinară și sanitară pe care își vindeau marfa, confirmand că ciupercile erau potrivite pentru consum. Mai târziu în acea zi F.I. a pregătit cina pentru familia ei. La aproximativ 4.10 a.m. la 10 iulie 2001 se simțea disconfort în stomac. A fost admisă la RCH la 6 dimineața în aceeași zi. Pentru că starea de sănătate a F.I. a înrăutățit semnificativ la 13 iulie 2001, a fost transportată cu urgență la spitalul 3 din Chișinău.
În ciuda tuturor eforturilor doctorilor, la 15 iulie 2001 a murit în acel spital. Investigarea decesului F.I. și a procedurii penale La 19 iulie 2001, „Oficiul Procurorului Tiraspol” a început două anchete penale: împotriva K.S. și K.V., precum și împotriva expertului din laboratorul de expertizare sanitară al pieței locale. Cu toate acestea, la 31 mai 2002, ambele investigații au fost întrerupte. S-a stabilit că K.S. și K.V. nu aveau nici o modalitate de a determina că printre ciupercile pe care le vând au fost mai multe otrăvitoare, cu atât mai mult au fost eliberate un certificat de laborator. În ceea ce privește expertul în laborator, vina ei a fost clară din documentele din dosar, în special faptul că ea a folosit o metodă rudimentară de verificare a ciupercilor prin inspectarea vizuală a acestora și prin fierbirea lor împreună cu o ceapa și observarea oricărei modificări ale culorii acesteia.
S-a stabilit că niciunul dintre laboratoarele de piață din MRT nu avea echipamente necesare pentru testele biochimice asupra ciupercilor. Cu toate acestea, în temeiul unei legi de amnistia, nu mai putea fi urmărită. În anii următori, reclamanții au făcut numeroase plângeri către diverse autorități din MRT, Moldova și Rusia. Procurorul MRT a redeschis ancheta penală împotriva K.S. și K.V. și a întrerupt-o de trei ori. În cele din urmă, au fost eliberate de responsabilitatea penală datorită aplicării perioadei de limitare a responsabilității penale. La o dată necunoscută, investigația penală a fost extinsă la trei oficiali din Centru, care au fost acuzați de neglijență prin faptul că nu au reacționat rapid la apelul urgent din partea RCH la 9 iulie 2001 și nu au împiedicat vânzarea suplimentară a ciupercilor periculoase, chiar dacă au avut timp să o facă.
10. La 14 mai 2009, „Cortea orașului Tiraspol” a constatat că doi dintre cei trei oficiali acuzați de neglijență (a se vedea paragraful anterior) au fost vinovați. S-a stabilit că nu au respectat normele aplicabile și nu au investigat în mod prompt și complet cazurile de otrăvire cu ciuperci. Curtea a constatat că dacă își făceau treaba în mod corespunzător, vânzarea suplimentară a ciupercilor ar fi fost interzisă și că moartea F.I. ar fi fost împiedicată. Cu toate acestea, datorită expirării perioadei de prelungire, cei doi oficiali au fost ușurați de responsabilitatea penală. În aceeași zi, Curtea a adoptat o decizie prin care a atras atenția administrației Centrului asupra faptului că a constatat deficiențe grave în cadrul lucrărilor care vizează prevenirea incidentelor similare cu cele ale F.I.
În special, el a remarcat faptul că vechile reglementări privind activitatea laboratoarelor veterinare și sănătoase nu se mai aplică, în timp ce nu au fost adoptate noi reglementări până la data adoptării deciziei. Prin urmare, aceste laboratoare au lucrat în mod eficient fără o bază juridică și personalul angajat nu poate suporta responsabilitatea penală în cazul în care cazuri similare să se întâmple în viitor. În plus, aceste laboratoare nu au avut nici un echipament pentru testarea calității alimentelor. În cele din urmă, instanța a remarcat că urmărirea penală a solicitat documente referitoare la expertul de laborator în cauză de către F.I. doar în octombrie 2004 și că a permis ancheta să se desfășoare pentru o perioadă atât de lungă de timp, încât perioada de limitare a expirat.
Aceste întârzieri nejustificate au permis persoanelor responsabile pentru moartea F.I. să evite responsabilitatea penală. 12. La 30 iulie 2009, „Curtea Supremă MRT” a susținut hotărârea din 14 mai 2009, repetând în esență motivele instanței inferioare. 13. Reclamanții au încercat să facă ca hotărârile să fie parțial anulate de instanțele moldove, dar acestea din urmă au refuzat să examineze recursul din cauza faptului că nu au putut revizui hotărârile adoptate de instanțele MRT. COMPLAINTE 14. Reclamanții se plâng că statele contestate nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive în temeiul articolului 2 din Convenție de a utiliza toate mijloacele de presiune a autorităților MRT pentru a proteja dreptul F.I.
la viață și de a investiga moartea ei. Prin urmare, autoritățile MRT nu au creat un cadru pentru a preveni în mod eficace riscul pentru viața consumatorilor prin faptul că nu au furnizat un sistem de alerte de urgență și un protocol care urmează să fie urmat în circumstanțe de intoxicare alimentară care pun viața în pericol și prin faptul că nu au furnizat echipamente de testare adecvate și personalul instruit corespunzător autorităților responsabile cu eliberarea certificatelor de calitate a produselor alimentare. De asemenea, ei se plâng că, în cazul lor specific, medicii nu au trimis IF imediat la un alt spital, chiar dacă ei știau că propriul spital lipsește echipamentul necesar, și că autoritățile nu au efectuat o investigație eficace a morții ei.
15. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție se plâng că instanțele care au examinat cazul nu au fost create în temeiul legii moldovenești și nu au fost independente și imparțiale, că nu a existat niciun drept de recurs, ci doar de recurs în casă, că procedurile au încălcat dreptul lor la egalitate de arme și la accesul la materialele cazului, că nu au fost ținute informate cu privire la cursul anchetei și că nu au putut urmări acuzația atunci când procurorul a renunțat la acuzații. 16. Ei se plâng în continuare în temeiul articolului 13 că nu dispuneau de remedii eficace în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2 și 6 din Convenție, în special din cauza faptului că nu au putut contesta deciziile adoptate de autoritățile MRT în fața instanțelor statelor interesate.
17. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 14 coroborat cu art. 6 din Convenție că drepturile lor de procedură, ca persoane care locuiesc în „MRT”, nu sunt garantate la fel ca cele ale persoanelor care trăiesc în Moldova, Rusia și Ucraina. 18. În cele din urmă, acestea se plâng în temeiul articolului 17 din Convenție că statele contestate au acționat într-un mod care a condus la distrugerea drepturilor convenției prin utilizarea excesivă a forței și interferența cu suveranitatea Moldovei, ceea ce a determinat crearea unui vid în protecția drepturilor convenției pe teritoriul controlat de MRT.
QUESTIONS PENTRU PARTE Reclamanții intră în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenție, interpretat de Curte, printre altele, în cazul Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII) și Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC] (n. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012) din cauza circumstanțelor prezentului caz? Faptele cazului dezvăluie o încălcare a articolului 2 din Convenție? În special: (a) A existat o anchetă eficientă privind moartea F.I.? Au existat întârzieri nejustificate în cadrul anchetei și astfel de întârzieri au dus la impunitatea efectivă a celor care s-au dovedit, în cele din urmă, a fi responsabil pentru moartea F.I.?
Reclamanții au fost implicați suficient în anchetă, cum ar fi a fi informați de cursul său? (b) Autoritățile și-au îndeplinit obligația pozitivă de a lua astfel de măsuri – fie legislative, fie privind punerea în aplicare a normelor aplicabile – de a reduce în mod rezonabil riscul pentru sănătatea publică împotriva intoxicațiilor alimentare? A existat o încălcare a articolului 13 luată coroborat cu art. 2 din Convenție?
THIRD SECTION
Application no. 8833/10 Iurie TOTCHI and Others against the Republic of Moldova, Russia and Ukraine lodged on 29 January 2010
STATEMENT OF FACTS
1. The first and second applicants, Mr Iurii Toțchii and Mrs Tatiana Toțcaia, are Russian nationals, who were born in 1946 and 1951 respectively and live in Bender. The third applicant, Mr Marc Fașcevschii, is a Ukrainian national who was born in 1973 and lives in Tiraspol. They are represented before the Court by Mr S. Popovschii from the “Assistance for Effective Justice”, a non ‑ governmental organisation based in Tiraspol.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. The death of the applicants’ relative
On 6 July 2001 two persons (K.S. and K.V.) collected mushrooms in the woods and sold them, without authorisation from the competent authorities, on a market in Tiraspol, a city controlled by the self-proclaimed Moldovan Republic of Transnistria (“the MRT”). On 8 July 2011 two persons who had consumed mushrooms were admitted to the intensive care unit of the “Republican Clinical Hospital” in Tiraspol (“the RCH”). It was established that both were victims of poisonous mushrooms which they had bought from K.S. and K.V. More persons were subsequently admitted to that hospital, all of whom had consumed mushrooms from the same sellers.
On 9 July 2001 at 10.35 a. m. the RCH staff made an urgent call to the “Republican Centre for Hygiene and Epidemiology” (“the Centre”), informing about the incident and about the marketplace where the mushrooms had been bought from.
Also on 9 July 2001 at around 5 p. m. Fașcevschaia Iana (F.I., who was the daughter of the first and second applicants and the wife of the third applicant) together with her mother bought mushrooms from K.S. and K.V. The latter showed them a certificate from the veterinary and sanitary expertise laboratory of the market on which they were selling their merchandise, confirming that the mushrooms were suitable for consumption. Later that day F.I. prepared dinner for her family. At around 4.10 a. m. on 10 July 2001 she felt discomfort in her stomach. She was admitted to the RCH at 6 am. on the same day.
Because F.I.’s state of health worsened significantly on 13 July 2001, she was urgently transported to the 3 rd city hospital in Chișinău. Despite all efforts of the doctors, on 15 July 2001 she died in that hospital. B. Investigation of F.I.’s death and the criminal proceedings
On 19 July 2001 the “Tiraspol Prosecutor’s Office” started two criminal investigations: against K.S. and K.V. as well as against the expert from the local market’s sanitary expertise laboratory. However, on 31 May 2002 both investigations were discontinued. It was established that K.S. and K.V. had had no way to determine that amongst the mushrooms which they were selling were several poisonous ones, the more so that they had been issued a certificate by the laboratory. As for the laboratory expert, her guilt was clear from the documents in the file, notably the fact that she had used a rudimentary method of verifying the mushrooms by visually inspecting them and by boiling them together with an onion and observing any changes in the latter’s colour. It was established that none of the market laboratories in the MRT had equipment needed for biochemical tests on mushrooms. However, by virtue of an amnesty law she could no longer be prosecuted.
During the following years the applicants made numerous complaints to various authorities in the MRT, in Moldova and in Russia. The MRT prosecutor’s office reopened the criminal investigation against K.S. and K.V. and discontinued it three times. Eventually, they were relieved from criminal responsibility due to the application of the limitation period for criminal responsibility.
On an unknown date the criminal investigation was extended to three officials from the Centre, who were accused of negligence by failing to react promptly to the urgent call from the RCH on 9 July 2001 and had not prevented the further sale of dangerous mushrooms, even though they had had time to do so.
On 14 May 2009 the “Tiraspol city court” found two of the three officials accused of negligence (see the preceding paragraph) guilty as charged. It was established that they had not followed the applicable rules and had not promptly and fully investigated the cases of poisoning with mushrooms. The court found that had they done their jobs properly, the further sale of mushrooms would have been prohibited and that F.I.’s death would have been prevented. However, due to the expiry of the limitation period, the two officials were relieved from criminal responsibility. 11 . On the same day the court adopted a decision whereby it drew the attention of the Centre’s administration to the fact that it had established serious shortcomings in the work aimed at preventing incidents similar to that of F.I. In particular, it noted the fact that the old regulations concerning the activity of veterinary and sanitary laboratories no longer applied, while no new regulations had been adopted by the date of adopting the decision. Therefore, those laboratories effectively worked without a legal basis and the staff employed could not bear criminal responsibility should similar cases happen in the future. Moreover, those laboratories did not have any equipment for testing the quality of food. Finally, the court noted that the prosecution had asked for documents concerning the laboratory expert concerned by F.I.’s case only in October 2004 and that it had allowed the investigation to run for such a long period of time that the limitation period expired. These unwarranted delays allowed the persons responsible for F.I.’s death to avoid criminal responsibility.
On 30 July 2009 the “MRT Supreme Court” upheld the judgment of 14 May 2009, essentially repeating the lower court’s reasons.
The applicants attempted to have the judgments partly quashed by the Moldovan courts, but the latter refused to examine the appeal on the ground that they could not review judgments adopted by the MRT courts. COMPLAINTS
The applicants complain that the respondent States did not discharge their positive obligations under Article 2 of the Convention to use all the means of pressuring the MRT authorities to protect F.I.’s right to life and to investigate her death. As a result, the MRT authorities did not create a framework to effectively prevent the risk to the life of consumers by failing to provide for a system of emergency alerts and a protocol to be followed in life-threatening food poisoning circumstances and by failing to provide with appropriate testing equipment and properly trained personnel the authorities charged with issuing food quality certificates. They also complain that, in their specific case, the doctors did not send F.I. immediately to another hospital, even though they knew that their own hospital lacked the necessary equipment, and that the authorities did not carry out an effective investigation of her death.
They also complain under Article 6 § 1 of the Convention that the courts which examined the case were not created under Moldovan law and were not independent and impartial, that there was no right of appeal but only of appeal in cassation, that the proceedings breached their right to equality of arms and to access to the materials of the case, that they were not kept informed of the course of the investigation and that they could not pursue the accusation when the prosecutor dropped the charges.
They further complain under Article 13 that they did not have at their disposal effective remedies in respect of their complaints under Articles 2 and 6 of the Convention, notably due to the fact that they could not challenge the decisions adopted by the MRT authorities before the courts of the respondent States.
The applicants complain under Article 14 in conjunction with Article 6 of the Convention that their procedural rights, as persons residing in the “MRT”, are not guaranteed to the same degree as those of persons living in Moldova proper, Russia and Ukraine.
They finally complain under Article 17 of the Convention that the respondent States acted in a manner leading to the destruction of their Convention rights by the excessive use of force and interference with the sovereignty of Moldova, resulting in the creation of a vacuum in the protection of Convention rights on the territory controlled by the MRT.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Do the applicants come within the jurisdiction of the Republic of Moldova and/or the Russian Federation within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court, inter alia, in the cases of Ilașcu and Others v. Moldova and Russia [GC], (No. 48787/99, ECHR 2004-VII) and Catan and Others v. Moldova and Russia [GC] (nos. 43370/04, 8252/05 and 18454/06, §§ 102-123, 19 October 2012) on account of the circumstances of the present case? 2. Do the facts of the case disclose a violation of Article 2 of the Convention? In particular: (a) Has there been an effective investigation into F.I.’s death? Have there been unwarranted delays in the investigation and did such delays result in the effective impunity of those eventually found to be responsible for F.I.’s death?
Were the applicants sufficiently involved in the investigation, such as being informed of its course? (b) Did the authorities discharge their positive obligation to take such measures – whether legislative or concerning the implementation of applicable rules – to reasonably reduce the risk to public health against food poisoning? 3. Has there been a violation of Article 13 taken in conjunction with Article 2 of the Convention?