TOTCHI AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA, RUSSIA AND UKRAINE
TOTCHI AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA, RUSSIA AND UKRAINE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 8833/10 Iurie TOTCHI și alții împotriva Republicii Moldova, Rusia și Ucraina depusă la 29 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Primul și al doilea reclamant, dl Iurii Toțchii și dna Tatiana Toțcaia, sunt resortisanți ruși, care s-au născut în 1946 și, respectiv, 1951 și trăiesc în Bender. Al treilea reclamant, dl Marc Fașcevschii, este un național ucrainean care s-a născut în 1973 și trăiește în Tiraspol. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Popovschii de la „Asistența pentru Justiție Eficientă”, o organizație neguvernamentală care se află în Tiraspol. Faptul caz, astfel cum a prezentat reclamanții, poate fi rezumat după cum urmează. Decesul rudei reclamanților la 6 iulie 2001 două persoane (K.S. și K.V.) a colectat ciuperci în pădure și le-a vândut, fără autorizare de la autoritățile competente, pe o piață din Tiraspol, un oraș controlat de autoproclamat Republica Moldova de Transnistria („MRT”). La 8 iulie 2011, două persoane care consumase ciuperci au fost admise la unitatea de îngrijire intensivă a „Spitalului clinic Republican” din Tiraspol („RCH”). S-a stabilit că amândoi au fost victime de ciuperci otrăvitoare pe care le-au cumpărat de la K.S. și K.V. Mai multe persoane au fost admise în spitalul respectiv, toate care consumaseră ciuperci de la același vânzător. La 9 iulie 2001, la 10.35, personalul RCH a făcut un apel urgent la „Centrul Republican pentru Higienă și Epidemiologie” (“Centrul”), informand despre incident și despre piața de la care au fost cumpărate ciupercile. De asemenea, la 9 iulie 2001, la aproximativ 5 Fașcevschaia Iana (F.I., care a fost fiica primului și al doilea reclamant și soția celui de-al treilea reclamant) împreună cu mama ei a cumpărat ciuperci de la K.S. și K.V. Acesta le-a arătat un certificat de la laboratorul de experiență veterinară și sanitară pe care își vindeau marfa, confirmand că ciupercile erau potrivite pentru consum. Mai târziu în acea zi F.I. a pregătit cina pentru familia ei. La aproximativ 4.10 a.m. la 10 iulie 2001 se simțea disconfort în stomac. A fost admisă la RCH la 6 dimineața în aceeași zi. Pentru că starea de sănătate a F.I. a înrăutățit semnificativ la 13 iulie 2001, a fost transportată cu urgență la spitalul 3 din Chișinău. În ciuda tuturor eforturilor doctorilor, la 15 iulie 2001 a murit în acel spital. Investigarea decesului F.I. și a procedurii penale La 19 iulie 2001, „Oficiul Procurorului Tiraspol” a început două anchete penale: împotriva K.S. și K.V., precum și împotriva expertului din laboratorul de expertizare sanitară al pieței locale. Cu toate acestea, la 31 mai 2002, ambele investigații au fost întrerupte. S-a stabilit că K.S. și K.V. nu aveau nici o modalitate de a determina că printre ciupercile pe care le vând au fost mai multe otrăvitoare, cu atât mai mult au fost eliberate un certificat de laborator. În ceea ce privește expertul în laborator, vina ei a fost clară din documentele din dosar, în special faptul că ea a folosit o metodă rudimentară de verificare a ciupercilor prin inspectarea vizuală a acestora și prin fierbirea lor împreună cu o ceapa și observarea oricărei modificări ale culorii acesteia. S-a stabilit că niciunul dintre laboratoarele de piață din MRT nu avea echipamente necesare pentru testele biochimice asupra ciupercilor. Cu toate acestea, în temeiul unei legi de amnistia, nu mai putea fi urmărită. În anii următori, reclamanții au făcut numeroase plângeri către diverse autorități din MRT, Moldova și Rusia. Procurorul MRT a redeschis ancheta penală împotriva K.S. și K.V. și a întrerupt-o de trei ori. În cele din urmă, au fost eliberate de responsabilitatea penală datorită aplicării perioadei de limitare a responsabilității penale. La o dată necunoscută, investigația penală a fost extinsă la trei oficiali din Centru, care au fost acuzați de neglijență prin faptul că nu au reacționat rapid la apelul urgent din partea RCH la 9 iulie 2001 și nu au împiedicat vânzarea suplimentară a ciupercilor periculoase, chiar dacă au avut timp să o facă. 10. La 14 mai 2009, „Cortea orașului Tiraspol” a constatat că doi dintre cei trei oficiali acuzați de neglijență (a se vedea paragraful anterior) au fost vinovați. S-a stabilit că nu au respectat normele aplicabile și nu au investigat în mod prompt și complet cazurile de otrăvire cu ciuperci. Curtea a constatat că dacă își făceau treaba în mod corespunzător, vânzarea suplimentară a ciupercilor ar fi fost interzisă și că moartea F.I. ar fi fost împiedicată. Cu toate acestea, datorită expirării perioadei de prelungire, cei doi oficiali au fost ușurați de responsabilitatea penală. În aceeași zi, Curtea a adoptat o decizie prin care a atras atenția administrației Centrului asupra faptului că a constatat deficiențe grave în cadrul lucrărilor care vizează prevenirea incidentelor similare cu cele ale F.I. În special, el a remarcat faptul că vechile reglementări privind activitatea laboratoarelor veterinare și sănătoase nu se mai aplică, în timp ce nu au fost adoptate noi reglementări până la data adoptării deciziei. Prin urmare, aceste laboratoare au lucrat în mod eficient fără o bază juridică și personalul angajat nu poate suporta responsabilitatea penală în cazul în care cazuri similare să se întâmple în viitor. În plus, aceste laboratoare nu au avut nici un echipament pentru testarea calității alimentelor. În cele din urmă, instanța a remarcat că urmărirea penală a solicitat documente referitoare la expertul de laborator în cauză de către F.I. doar în octombrie 2004 și că a permis ancheta să se desfășoare pentru o perioadă atât de lungă de timp, încât perioada de limitare a expirat. Aceste întârzieri nejustificate au permis persoanelor responsabile pentru moartea F.I. să evite responsabilitatea penală. 12. La 30 iulie 2009, „Curtea Supremă MRT” a susținut hotărârea din 14 mai 2009, repetând în esență motivele instanței inferioare. 13. Reclamanții au încercat să facă ca hotărârile să fie parțial anulate de instanțele moldove, dar acestea din urmă au refuzat să examineze recursul din cauza faptului că nu au putut revizui hotărârile adoptate de instanțele MRT. COMPLAINTE 14. Reclamanții se plâng că statele contestate nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive în temeiul articolului 2 din Convenție de a utiliza toate mijloacele de presiune a autorităților MRT pentru a proteja dreptul F.I. la viață și de a investiga moartea ei. Prin urmare, autoritățile MRT nu au creat un cadru pentru a preveni în mod eficace riscul pentru viața consumatorilor prin faptul că nu au furnizat un sistem de alerte de urgență și un protocol care urmează să fie urmat în circumstanțe de intoxicare alimentară care pun viața în pericol și prin faptul că nu au furnizat echipamente de testare adecvate și personalul instruit corespunzător autorităților responsabile cu eliberarea certificatelor de calitate a produselor alimentare. De asemenea, ei se plâng că, în cazul lor specific, medicii nu au trimis IF imediat la un alt spital, chiar dacă ei știau că propriul spital lipsește echipamentul necesar, și că autoritățile nu au efectuat o investigație eficace a morții ei. 15. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție se plâng că instanțele care au examinat cazul nu au fost create în temeiul legii moldovenești și nu au fost independente și imparțiale, că nu a existat niciun drept de recurs, ci doar de recurs în casă, că procedurile au încălcat dreptul lor la egalitate de arme și la accesul la materialele cazului, că nu au fost ținute informate cu privire la cursul anchetei și că nu au putut urmări acuzația atunci când procurorul a renunțat la acuzații. 16. Ei se plâng în continuare în temeiul articolului 13 că nu dispuneau de remedii eficace în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2 și 6 din Convenție, în special din cauza faptului că nu au putut contesta deciziile adoptate de autoritățile MRT în fața instanțelor statelor interesate. 17. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 14 coroborat cu art. 6 din Convenție că drepturile lor de procedură, ca persoane care locuiesc în „MRT”, nu sunt garantate la fel ca cele ale persoanelor care trăiesc în Moldova, Rusia și Ucraina. 18. În cele din urmă, acestea se plâng în temeiul articolului 17 din Convenție că statele contestate au acționat într-un mod care a condus la distrugerea drepturilor convenției prin utilizarea excesivă a forței și interferența cu suveranitatea Moldovei, ceea ce a determinat crearea unui vid în protecția drepturilor convenției pe teritoriul controlat de MRT. QUESTIONS PENTRU PARTE Reclamanții intră în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenție, interpretat de Curte, printre altele, în cazul Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII) și Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC] (n. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012) din cauza circumstanțelor prezentului caz? Faptele cazului dezvăluie o încălcare a articolului 2 din Convenție? În special: (a) A existat o anchetă eficientă privind moartea F.I.? Au existat întârzieri nejustificate în cadrul anchetei și astfel de întârzieri au dus la impunitatea efectivă a celor care s-au dovedit, în cele din urmă, a fi responsabil pentru moartea F.I.? Reclamanții au fost implicați suficient în anchetă, cum ar fi a fi informați de cursul său? (b) Autoritățile și-au îndeplinit obligația pozitivă de a lua astfel de măsuri – fie legislative, fie privind punerea în aplicare a normelor aplicabile – de a reduce în mod rezonabil riscul pentru sănătatea publică împotriva intoxicațiilor alimentare? A existat o încălcare a articolului 13 luată coroborat cu art. 2 din Convenție?