- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 noiembrie 2012
- Stat pârât
- MDA
Repescu și Repesco împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Cerere nr. 64785/11 Adrian REPEȘCU și Constantin REPEȘCO împotriva Republicii Moldova depusă la 30 mai 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților, dl Adrian Repeșcu (primul reclamant) și dl Constantin Repeșco (al doilea reclamant), sunt resortisanți moldoveni, care s-au născut în 1979 și, respectiv, 1987 și trăiesc în Pirlița. Ele sunt reprezentate în fața Curții de domnul A. Postica, dna N. Hriplivii, dna Postica și dna L. Potîng, din „Promo-Lex”, o organizație neguvernamentală cu sediul în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt frați. La 11 august 2007 au fost arestați de ofițeri din secția de poliție Botanica cu suspiciune de a-și fi ucis vecinul F. O a treia persoană (S.) a fost ulterior arestat atunci când reclamanții au făcut mărturisiri, declarând că S. a participat, de asemenea, la crimă.
Potrivit reclamanților, fiecare dintre acestea a fost tratat rău de un număr de ofițeri de poliție de la secția de poliție Botanica în vederea obținerii declarațiilor autoincriminatoare în ceea ce privește uciderea F. Maltratamentul a inclus lovituri și lovituri în diferite părți ale corpurilor reclamanților, suspendarea pe o bară de metal și utilizarea mascălor de gaze pentru blocarea oxigenului până când au pierdut conștiința, precum și suspendarea obiectelor grele la organele lor genitale, lovituri la ambele urechi, amenințările de plantare a drogurilor în buzunarele lor și de uciderea lor dacă au refuzat să facă mărturii. Ca urmare a bolnavului de tratament al primului reclamant, sângele fugea din nas și trei dinți rupt.
Ca urmare a maltratului suferit, a doua audiere a reclamantului a fost substanțial diminuată. În timp ce ex-office a desemnat avocați au văzut ulterior leziunile asupra corpurilor și fețelor reclamanților, ei au pretins să nu observe nimic. Nici o asistență medicală le-a fost oferită pe parcursul detenției lor la secția de poliție. Deoarece administrarea închisoarei nr. 13 a refuzat să accepte reclamanții în sediul lor din cauza prezenței semnelor clare de bolnavi tratament, au fost păstrate la secția de poliție timp de 45 de zile pentru ca rănile să se vindece. Investigarea plângerilor reclamanților de maltrat Potrivit reclamanților, acestea au continuat să fie tratate de timp în timp și au fost amenințate cu consecințe mai grave dacă se plângeau de maltrat.
Prin urmare, ei s-au abținut de la prezentarea unor plângeri până la momentul în care au fost prezentate în fața instanței de examinare a cazului penal împotriva acestora. Prin urmare, prima lor plângere a fost făcută la ședința Curții de District Botanica la 14 aprilie 2008. La 8 mai 2008, biroul procurorului Botanica a refuzat să deschidă o anchetă a plângerii reclamanților, constatând că nu s-a constatat că au fost tratate rău. Reclamanții au fost informați cu privire la decizia din 22 mai 2008. Al doilea reclamant, care, între timp, a fost eliberat în timpul procesului, a contestat în instanță această decizie. La 26 iunie 2008, Curtea de district Botanica a anulat decizia respectivă, constatând că urmărirea penală nici măcar nu a auzit pe cel de-al doilea reclamant în legătură cu acuzațiile sale și nu a ordonat un raport de experți medicali pentru a verifica prezența și originea oricărui semn de maltrat asupra organismului său.
În plus, Curtea a constatat că al doilea reclamant a fost examinat de un medic în timpul detenției sale și că leziunile asupra organismului său au fost stabilite, în timp ce reclamantul a susținut că practic a pierdut audierea. Curtea a ordonat o examinare mai aprofundată a cazului de către biroul procurorului. La 21 și 23 iulie 2008, al doilea reclamant a suferit examene medicale, ceea ce a dezvăluit că a suferit de consecințele unui traumat cerebral, cu un os temporal rupt. 10. La 12 iunie 2009, procurorul a decis din nou să nu inițieze o anchetă penală a plângerilor reclamanților. El s-a referit la declarația primului reclamant, făcută în timpul detenției sale la secția de poliție, că s-a luptat cu victima atunci când a ucis-o, care ar fi putut fi originea rănilor sale.
Procurorul a concluzionat astfel că nu era necesar să ordone o examinare medicală a rănilor reclamanților din moment ce originea lor a fost evidentă că au fost lupta împotriva victimei. 11. La 23 septembrie 2009, Curtea de District Botanica a anulat decizia respectivă, constatand că primul reclamant nu a fost încă auzit. În plus, procurorul nu a verificat dosarele medicale privind tratamentul primului reclamant în timpul detenției pentru a determina dacă acest tratament a fost necesar datorită oricăror leziuni după presupusul său tratament bolnav. 12. La 7 iulie 2010, procurorul a hotărât din nou să nu inițieze o anchetă penală asupra plângerilor reclamanților. El a făcut trimitere la declarațiile diferitelor martori, inclusiv declarația primului reclamant privind lupta împotriva victimei.
Trei martori au declarat că au văzut leziuni asupra corpului celui de-al doilea reclamant în timp ce era în detenție la secția de poliție Botanica și că el a explicat că ofițerii l-au tratat rău. Medicul de la închisoare a declarat că a găsit leziuni pe corpul celui de-al doilea reclamant pe 11 august 2008 și a găsit leziuni pe regiunea sa temporală stângă, precum și cicatrici pe mâna stângă, produse mai devreme de prima leziune. Aceste leziuni, produse în vremuri și moduri diferite, nu erau obișnuite pentru cazurile de tratament rău. Procurorul a remarcat că, în timpul diverselor acțiuni de investigare făcute în prezența avocaților lor, reclamanții nu au făcut nicio plângere împotriva maltratului.
În plus, al doilea reclamant nu a apărut în fața procurorului atunci când a fost convocat pentru a fi ascultat și pentru a prezenta un examen medical. La 18 iulie 2010, un procuror de rang superior a susținut decizia din 7 iulie 2010. 13. La 27 septembrie 2010, Curtea de district Botanica a anulat hotărârile din 7 și 18 iulie 2010, constatând că primul reclamant nu a fost încă auzit și că procurorul nu a examinat dosarele medicale referitoare la orice tratament al primului reclamant în timpul detenției pentru a determina dacă acest tratament a fost necesar din cauza oricăror leziuni care au urmat presupuse nedreptăți. 14. La 26 noiembrie 2010, un procuror a hotărât să inițieze o anchetă penală cu privire la acuzațiile reclamanților de tratament necorespunzător.
Într-o scrisoare adresată mamei reclamanților din 11 ianuarie 2011, Ombudsmanul a declarat că deschiderea anchetei penale a fost rezultatul cererii sale. 15. La 19 ianuarie 2011, al doilea reclamant a fost declarat oficial o parte rănită. 16. La 11 aprilie 2011, al doilea reclamant a solicitat să fie informat cu privire la acțiunile luate în contextul anchetei sale privind plângerea de netratat și să fie emisă copii ale oricărei decizii luate. 17. La 15 aprilie 2011, a fost informat că, în temeiul legislației interne aplicabile, nu poate obține astfel de informații decât după terminarea anchetei. Mama sa a primit un răspuns similar la 4 mai 2011. 18. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 3 din Convenție că au fost tratați rău de către poliție în timpul detenției.
19. De asemenea, se plâng, în aceeași dispoziție, că nu au primit asistență medicală necesară de condiția lor. 20. În plus, în conformitate cu aceeași dispoziție, acestea se plâng că investigarea plângerilor lor privind maltraturile nu a fost eficace. 21. În cele din urmă se plâng de încălcarea articolului 13 din Convenție, deoarece nu au avut remedii eficace în ceea ce privește plângerile lor în temeiul articolului 3 din Convenție. A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție? În special: (a) Reclamanții au fost tratați rău în timpul detenției? (b) Au existat anchete eficace, în sensul articolului 3 din acuzațiile lor privind maltraturile? (c) Reclamanții au nevoie de o atenție medicală ca urmare a presupuselor lor tratamente defectuoase și, dacă așa a fost, au obținut asistența medicală necesară de condiția lor?
A existat o încălcare a art. 13 din Convenția luată în legătură cu art. 3?
THIRD SECTION
Application no. 64785/11 Adrian REPEȘCU and Constantin REPEȘCO against the Republic of Moldova lodged on 30 May 2011
STATEMENT OF FACTS
1. The applicants, Mr Adrian Repeșcu (the first applicant) and Mr Constantin Repeșco (the second applicant), are Moldovan nationals, who were born in 1979 and 1987 respectively and live in Pirlița. They are represented before the Court by Mr A. Postica, Ms N. Hriplivii, Mr P. Postica and Ms L. Potîng, from “Promo-Lex”, a non-governmental organisation based in Chișinău. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. The applicants’ arrest and alleged ill-treatment
The applicants are brothers. On 11 August 2007 they were arrested by officers from the Botanica police station on suspicion of having killed their neighbour F. A third person (S.) was subsequently arrested when the applicants made confessions, stating that S. had also participated in the murder.
According to the applicants, each of them was ill-treated by a number of police officers at the Botanica police station with a view to obtain self ‑ incriminating statements in respect of the killing of F. The ill-treatment included kicks and blows to various parts of the applicants’ bodies, suspension on a metal bar and the use of gas masks to block oxygen until they lost consciousness, as well as suspending heavy objects to their genitals, blows to both ears, threats of planting drugs in their pockets and of killing them if they refused to make confessions. As a result of the first applicant’s ill-treatment, blood was running from his nose and three broken teeth. As a result of the ill-treatment suffered, the second applicant’s hearing was substantially diminished.
While ex-officio appointed lawyers subsequently saw the injuries on the applicants’ bodies and faces, they pretended not to observe anything. No medical assistance was offered to them throughout their detention at the police station. Since the administration of Prison no. 13 refused to accept the applicants on their premises due to the presence of clear signs of ill ‑ treatment, they had been kept at the police station for 45 days in order for the injuries to heal. 2. Investigation of the applicants’ complaints of ill-treatment
According to the applicants, they continued to be ill-treated from time to time and were threatened with more serious consequences if they complained about ill-treatment. They therefore refrained from making any complaints until such time when they were brought before the court examining the criminal case against them. Their first complaint was thus made at the hearing of the Botanica District Court on 14 April 2008.
On 8 May 2008 the Botanica prosecutor’s office refused to open an investigation of the applicants’ complaint, finding that it had not been established that they had been ill-treated. The applicants were informed of that decision on 22 May 2008. The second applicant, who in the meantime was apparently released pending trial, challenged in court that decision.
On 26 June 2008 the Botanica District Court annulled that decision, finding that the prosecution had not even heard the second applicant about his allegations and had not ordered a medical expert report in order to verify the presence and origin of any signs of ill-treatment on his body. Moreover, the court found that the second applicant had been examined by a doctor during his detention and that injuries on his body had been established, while the applicant claimed that he practically lost his hearing. The court ordered a more thorough examination of the case by the prosecutor’s office.
On 21 and 23 July 2008 the second applicant underwent medical examinations, which revealed that he suffered from the consequences of a cerebral trauma, with a broken temporal bone.
On 12 June 2009 the prosecutor again decided not to initiate a criminal investigation of the applicants’ complaints. He referred to the first applicant’s statement, made during his detention at the police station, that he had struggled with the victim when killing her, which could have been the origin of his injuries. The prosecutor thus concluded that it was unnecessary to order a medical examination of the applicants’ injuries since their origin had been clearly shown to have been the struggle with the victim.
On 23 September 2009 the Botanica District Court annulled that decision, finding that the first applicant had still not been heard. Moreover, the prosecution had not verified medical records concerning the first applicant’s treatment while in detention in order to determine whether such treatment had been necessary due to any injuries following his alleged ill ‑ treatment.
On 7 July 2010 the prosecutor again decided not to initiate a criminal investigation of the applicants’ complaints. He referred to the statements made by various witnesses, including the first applicant’s statement concerning the struggle with the victim. Three of the witnesses declared that they had seen injuries on the second applicant’s body while in detention at the Botanica police station and that he had explained that the officers had ill-treated him. The prison doctor declared that he had found injuries on the second applicant’s body on 11 August 2008 and found injuries on his left temporal region, as well as scars on his left hand, produced earlier than the first injury. These injuries, produced at different times and manners, were not usual for cases of ill-treatment. The prosecutor noted that during the various investigation actions made in the presence of their lawyers the applicants never made any complaint off ill-treatment. Moreover, the second applicant did not appear before the prosecutor when summoned in order to be heard and to submit to a medical examination. On 18 July 2010 a higher ranking prosecutor upheld the decision of 7 July 2010.
On 27 September 2010 the Botanica District Court annulled the decisions of 7 and 18 July 2010, finding that the first applicant had still not been heard and that the prosecutor had failed to examine the medical records concerning any treatment of the first applicant while in detention in order to determine whether such treatment had been necessary due to any injuries following his alleged ill-treatment.
On 26 November 2010 a prosecutor decided to initiate a criminal investigation of the applicants’ allegations of ill-treatment. In a letter to the applicants’ mother dated 11 January 2011 the Ombudsman stated that the opening of the criminal investigation had been the result of his request.
On 19 January 2011 the second applicant was officially declared an injured party.
On 11 April 2011 the second applicant asked to be informed about the actions taken within the context of the investigation of his complaint of ill-treatment and to be issued copies of any decision taken.
On 15 April 2011 he was informed that under applicable domestic law he could obtain such information only after the investigation was over. His mother received a similar reply on 4 May 2011. COMPLAINTS
The applicants complain under Article 3 of the Convention that they have been ill-treated by the police during their detention.
They also complain, under the same provision, that they had not been given medical assistance required by their condition.
They further complain, under the same provision, that the investigation of their complaint about ill-treatment was not effective.
They finally complain of a violation of Article 13 of the Convention since they did not have effective remedies in respect of their complaints under Article 3 of the Convention.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been a violation of Article 3 of the Convention? In particular: (a) Were the applicants ill-treated while in detention? (b) Has there been an effective investigation, within the meaning of Article 3, of their allegations of ill-treatment? (c) Did the applicants require medical attention as a result of their alleged ill-treatment and if so did they obtain medical assistance required by their condition? 2. Has there been a violation of Article 13 of the Convention taken in conjunction with Article 3?