REPESCU AND REPESCO v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
REPESCU AND REPESCO v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2012)
Cerere nr. 64785/11 Adrian REPEȘCU și Constantin REPEȘCO împotriva Republicii Moldova depusă la 30 mai 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților, dl Adrian Repeșcu (primul reclamant) și dl Constantin Repeșco (al doilea reclamant), sunt resortisanți moldoveni, care s-au născut în 1979 și, respectiv, 1987 și trăiesc în Pirlița. Ele sunt reprezentate în fața Curții de domnul A. Postica, dna N. Hriplivii, dna Postica și dna L. Potîng, din „Promo-Lex”, o organizație neguvernamentală cu sediul în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt frați. La 11 august 2007 au fost arestați de ofițeri din secția de poliție Botanica cu suspiciune de a-și fi ucis vecinul F. O a treia persoană (S.) a fost ulterior arestat atunci când reclamanții au făcut mărturisiri, declarând că S. a participat, de asemenea, la crimă. Potrivit reclamanților, fiecare dintre acestea a fost tratat rău de un număr de ofițeri de poliție de la secția de poliție Botanica în vederea obținerii declarațiilor autoincriminatoare în ceea ce privește uciderea F. Maltratamentul a inclus lovituri și lovituri în diferite părți ale corpurilor reclamanților, suspendarea pe o bară de metal și utilizarea mascălor de gaze pentru blocarea oxigenului până când au pierdut conștiința, precum și suspendarea obiectelor grele la organele lor genitale, lovituri la ambele urechi, amenințările de plantare a drogurilor în buzunarele lor și de uciderea lor dacă au refuzat să facă mărturii. Ca urmare a bolnavului de tratament al primului reclamant, sângele fugea din nas și trei dinți rupt. Ca urmare a maltratului suferit, a doua audiere a reclamantului a fost substanțial diminuată. În timp ce ex-office a desemnat avocați au văzut ulterior leziunile asupra corpurilor și fețelor reclamanților, ei au pretins să nu observe nimic. Nici o asistență medicală le-a fost oferită pe parcursul detenției lor la secția de poliție. Deoarece administrarea închisoarei nr. 13 a refuzat să accepte reclamanții în sediul lor din cauza prezenței semnelor clare de bolnavi tratament, au fost păstrate la secția de poliție timp de 45 de zile pentru ca rănile să se vindece. Investigarea plângerilor reclamanților de maltrat Potrivit reclamanților, acestea au continuat să fie tratate de timp în timp și au fost amenințate cu consecințe mai grave dacă se plângeau de maltrat. Prin urmare, ei s-au abținut de la prezentarea unor plângeri până la momentul în care au fost prezentate în fața instanței de examinare a cazului penal împotriva acestora. Prin urmare, prima lor plângere a fost făcută la ședința Curții de District Botanica la 14 aprilie 2008. La 8 mai 2008, biroul procurorului Botanica a refuzat să deschidă o anchetă a plângerii reclamanților, constatând că nu s-a constatat că au fost tratate rău. Reclamanții au fost informați cu privire la decizia din 22 mai 2008. Al doilea reclamant, care, între timp, a fost eliberat în timpul procesului, a contestat în instanță această decizie. La 26 iunie 2008, Curtea de district Botanica a anulat decizia respectivă, constatând că urmărirea penală nici măcar nu a auzit pe cel de-al doilea reclamant în legătură cu acuzațiile sale și nu a ordonat un raport de experți medicali pentru a verifica prezența și originea oricărui semn de maltrat asupra organismului său. În plus, Curtea a constatat că al doilea reclamant a fost examinat de un medic în timpul detenției sale și că leziunile asupra organismului său au fost stabilite, în timp ce reclamantul a susținut că practic a pierdut audierea. Curtea a ordonat o examinare mai aprofundată a cazului de către biroul procurorului. La 21 și 23 iulie 2008, al doilea reclamant a suferit examene medicale, ceea ce a dezvăluit că a suferit de consecințele unui traumat cerebral, cu un os temporal rupt. 10. La 12 iunie 2009, procurorul a decis din nou să nu inițieze o anchetă penală a plângerilor reclamanților. El s-a referit la declarația primului reclamant, făcută în timpul detenției sale la secția de poliție, că s-a luptat cu victima atunci când a ucis-o, care ar fi putut fi originea rănilor sale. Procurorul a concluzionat astfel că nu era necesar să ordone o examinare medicală a rănilor reclamanților din moment ce originea lor a fost evidentă că au fost lupta împotriva victimei. 11. La 23 septembrie 2009, Curtea de District Botanica a anulat decizia respectivă, constatand că primul reclamant nu a fost încă auzit. În plus, procurorul nu a verificat dosarele medicale privind tratamentul primului reclamant în timpul detenției pentru a determina dacă acest tratament a fost necesar datorită oricăror leziuni după presupusul său tratament bolnav. 12. La 7 iulie 2010, procurorul a hotărât din nou să nu inițieze o anchetă penală asupra plângerilor reclamanților. El a făcut trimitere la declarațiile diferitelor martori, inclusiv declarația primului reclamant privind lupta împotriva victimei. Trei martori au declarat că au văzut leziuni asupra corpului celui de-al doilea reclamant în timp ce era în detenție la secția de poliție Botanica și că el a explicat că ofițerii l-au tratat rău. Medicul de la închisoare a declarat că a găsit leziuni pe corpul celui de-al doilea reclamant pe 11 august 2008 și a găsit leziuni pe regiunea sa temporală stângă, precum și cicatrici pe mâna stângă, produse mai devreme de prima leziune. Aceste leziuni, produse în vremuri și moduri diferite, nu erau obișnuite pentru cazurile de tratament rău. Procurorul a remarcat că, în timpul diverselor acțiuni de investigare făcute în prezența avocaților lor, reclamanții nu au făcut nicio plângere împotriva maltratului. În plus, al doilea reclamant nu a apărut în fața procurorului atunci când a fost convocat pentru a fi ascultat și pentru a prezenta un examen medical. La 18 iulie 2010, un procuror de rang superior a susținut decizia din 7 iulie 2010. 13. La 27 septembrie 2010, Curtea de district Botanica a anulat hotărârile din 7 și 18 iulie 2010, constatând că primul reclamant nu a fost încă auzit și că procurorul nu a examinat dosarele medicale referitoare la orice tratament al primului reclamant în timpul detenției pentru a determina dacă acest tratament a fost necesar din cauza oricăror leziuni care au urmat presupuse nedreptăți. 14. La 26 noiembrie 2010, un procuror a hotărât să inițieze o anchetă penală cu privire la acuzațiile reclamanților de tratament necorespunzător. Într-o scrisoare adresată mamei reclamanților din 11 ianuarie 2011, Ombudsmanul a declarat că deschiderea anchetei penale a fost rezultatul cererii sale. 15. La 19 ianuarie 2011, al doilea reclamant a fost declarat oficial o parte rănită. 16. La 11 aprilie 2011, al doilea reclamant a solicitat să fie informat cu privire la acțiunile luate în contextul anchetei sale privind plângerea de netratat și să fie emisă copii ale oricărei decizii luate. 17. La 15 aprilie 2011, a fost informat că, în temeiul legislației interne aplicabile, nu poate obține astfel de informații decât după terminarea anchetei. Mama sa a primit un răspuns similar la 4 mai 2011. 18. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 3 din Convenție că au fost tratați rău de către poliție în timpul detenției. 19. De asemenea, se plâng, în aceeași dispoziție, că nu au primit asistență medicală necesară de condiția lor. 20. În plus, în conformitate cu aceeași dispoziție, acestea se plâng că investigarea plângerilor lor privind maltraturile nu a fost eficace. 21. În cele din urmă se plâng de încălcarea articolului 13 din Convenție, deoarece nu au avut remedii eficace în ceea ce privește plângerile lor în temeiul articolului 3 din Convenție. A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție? În special: (a) Reclamanții au fost tratați rău în timpul detenției? (b) Au existat anchete eficace, în sensul articolului 3 din acuzațiile lor privind maltraturile? (c) Reclamanții au nevoie de o atenție medicală ca urmare a presupuselor lor tratamente defectuoase și, dacă așa a fost, au obținut asistența medicală necesară de condiția lor? A existat o încălcare a art. 13 din Convenția luată în legătură cu art. 3?