Secțiunea a treia Cerere nr. 39374/09 Vitalia DUB împotriva Republicii Moldova introdusă la 8 iulie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Vitalia Dub, este un resortisant moldovean rezident în Lipnic. Acesta este reprezentat în fața Curții de către R. Zadoinov, avocat la Chișinău. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Moartea fratelui reclamantului la 27 octombrie 2007, în jurul orei 23:00, fratele reclamantului, la vârsta de douăzeci și doi de ani, a avut o dispută cu o treime aproape de un bar din Ocnić. În timpul disputei, trei polițiști au intervenit pentru a pune capăt conflictului. Atunci a izbucnit o ceartă între fratele reclamantului și unul dintre polițiști, V.L. Potrivit declarațiilor a doi martori oculari, V.L. și - a folosit arma și l - a rănit pe fratele reclamantului. După aceea, cei trei polițiști l - au bătut pe fratele reclamantului. Apoi l - au urcat în mașină și l - au luat cu ei. La aproximativ 40 de minute după ce s-a întâmplat, doi civili au adus cadavrul fratelui reclamantului la spital. La 27 octombrie 2007, la ora 23:55, serviciile spitalicești au descoperit moartea victimei. Potrivit certificatului medical de constatare a decesului din 28 octombrie 2007, fratele reclamantului a murit într-un șoc hemoragic din cauza rănii provocate de arma de foc din cușca toracică și abdomen. Reclamantul furnizează fotografii ale cadavrului fratelui său care prezintă multiple vânătăi pe corpul său. La 28 octombrie 2007, Parchetul Districtului D.O.O.N. a deschis o anchetă penală pentru exces de putere calificată [art. 328 alineatul (3) litera (d) din Codul Penal]. La 10 iulie 2009, V.L. a fost pus sub acuzare de crimă [art. 145 alineatul (1) din Codul Penal] și exces de putere [art. 328 alineatul (1) din Codul Penal]. Prin Ordonanța din 12 octombrie 2009, procurorul însărcinat cu cauza a clasat procedura penală pe motivul că actele V.L. nu au reunit elementele de lacătării. Procurorul a pus în special în discuție lipsa de informare din partea V.L. Reclamantul a contestat ordinul în cauză. La 15 februarie 2010, procurorul interimar al districtului d.O.O.N.I. a anulat ordinul de clasificare fără întârziere. El a considerat că încheierea procedurii era prematură și că trebuiau să se confrunte cu martori suplimentari. La o dată nespecificată, Parchetul a atacat tribunalul competent. Potrivit rechiziționarului, procurorul stabilește următoarea versiune a faptelor. După intervenția sa pentru a pune capăt luptei de lângă bar, V.L. l-a luat cu forța pe fratele reclamantului în mașina sa pentru a-l duce la secția de poliție. În timpul călătoriei, ultimul a sărit din mașină și a încercat să fugă, dar V.L. l-a prins din urmă. A fost atacat de fratele reclamantului cu un latte, V.L. Apoi, prin răzbunare și într-un mod disproporționat, și-a folosit arma de foc, rănindu-l mortal pe fratele reclamantului, faza judiciară a procesului penal îndreptat împotriva V.L. Prin hotărârea din 16 iunie 2011, Tribunalul din Briceni a decis să închidă procesul penal împotriva V.L. deoarece, în cauza respectivă, exista un ordin de clasificare fără urmări care excludea continuarea procedurii. Prin Hotărârea din 30 noiembrie 2011, Curtea de apel din Bălți a confirmat hotărârea atacată și a precizat că anularea ordonanței de clasificare fără drept de suită a încălcat principiul penal non bis in idem . Curtea de apel a subliniat în special că redeschiderea unei proceduri penale nu a fost permisă decât atunci când au fost descoperite fapte noi sau când vicii fundamentale au afectat decizia luată, ceea ce nu a fost cazul în speță. Prin decizia din 22 mai 2012, Curtea Supremă de Justiție a infirmat hotărârea instanței judecătorești și i-a rejudecat cauza. Înalta instanță nota că dreptul intern îl împuternicea pe procurorul general al Tribunalului să anuleze o ordonanță ilegală și că principiul non bis in idem nu fusese ignorat în speță, deoarece ordonanța de clasificare fără consecințe nu era definitivă. Procesul este în prezent în curs de desfășurare în fața instanței de apel a lui Bălți. GRIEFS invocând articolele 2 și 3 din Convenție, reclamantul se plânge de decesul fratelui său și de maltratările comise acestuia de către agenții din statul respectiv. De asemenea, se plânge de absența unei anchete eficiente în acest sens. Invocând art. 34 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut acces la dosarul cauzei în cursul derulării anchetei penale. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Dreptul fratelui reclamantului la viață, consacrat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță În special, moartea fratelui reclamantului a fost absolut necesară în sensul alineatului (2) din această dispoziție, având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din hotărârea Salman c. Turcia [GC], 2286/93, CEDH 2000-VII), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție Fratele reclamantului a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din convenție) Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție
Requête n
o
39374/09
Vitalie DUB contre la République de Moldova
introduite le 8 juillet 2009
Le requérant, M. Vitalie Dub, est un ressortissant moldave résidant à
Lipnic. Il est représenté devant la Cour par M
e
Chișinău.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
A.
Le décès du frère du requérant
Le 27 octobre 2007 vers 23h00, le frère du requérant, alors âgé de vingt deux ans, eut une dispute avec un tiers près d’un bar à Ocnița. Pendant la querelle, trois policiers intervinrent afin de mettre fin au conflit. Une dispute éclata alors entre le frère du requérant et l’un des policiers, V.L. Selon les dires de deux témoins oculaires, V.L. fit usage de son arme et blessa le frère du requérant. Les trois policiers auraient ensuite battu le frère du requérant. Puis, ils l’embarquèrent dans leur voiture et l’emmenèrent avec eux.
Environ quarante minutes après les faits, deux civils amenèrent le corps du frère du requérant à l’hôpital. Ils déclarèrent l’avoir trouvé blessé par balle mais vivant au bord d’une route. Selon leurs dires, il était décédé en route vers l’hôpital.
Le 27 octobre 2007 à 23h55, les services hospitaliers constatèrent la mort de la victime.
Selon l’attestation médicale de constatation du décès du 28 octobre 2007, le frère du requérant avait succombé à un choc hémorragique par la blessure par arme à feu de la cage thoracique et de l’abdomen.
Le requérant fournit des photos du cadavre de son frère montrant de multiples ecchymoses sur son corps.
B.
L’enquête menée par les autorités
Le 28 octobre 2007, le parquet du district d’Ocnița ouvrit une enquête pénale pour excès de pouvoir qualifié (article 328 § 3 d) du code pénal).
Le 10 juillet 2009, V.L. fut mis en examen pour meurtre (article 145 § 1 du code pénal) et excès de pouvoir (article 328 § 1 du code pénal).
Par ordonnance du 12 octobre 2009, le procureur en charge de l’affaire classa la procédure pénale au motif que les actes de V.L. ne réunissaient pas les éléments de l’infraction. Le procureur mit notamment en exergue l’absence d’intention de la part de V.L.
Le requérant contesta l’ordonnance en cause.
Le 15 février 2010, le procureur intérimaire du district d’Ocnița annula l’ordonnance de classement sans suite. Il estima que la clôture de la procédure était prématurée et que des témoins supplémentaires devaient être confrontés.
A une date non précisée, le parquet déféra l’affaire au tribunal compétent.
Selon le réquisitoire, le parquet établit la suivante version des faits. Après son intervention pour mettre fin à la bagarre près du bar, V.L. avait embarqué de force le frère du requérant dans sa voiture pour l’emmener au poste de police. Pendant le trajet, le dernier avait sauté de la voiture en marche et avait tenté de s’enfuir mais V.L. l’avait rattrapé. Etant attaqué par le frère du requérant avec une latte, V.L. avait alors utilisé par vengeance et d’une manière disproportionnée son arme à feu, blessant ainsi mortellement le frère du requérant.
C.
La phase judiciaire du procès pénal dirigé contre V.L.
Par jugement du 16 juin 2011, le tribunal de Briceni décida de clore le procès pénal à l’encontre de V.L. en raison du fait que dans l’affaire il existait une ordonnance de classement sans suite qui excluait la poursuite de la procédure. Le parquet et le requérant interjetèrent appel.
Par arrêt du 30 novembre 2011, la cour d’appel de Bălți confirma le jugement attaqué. Elle précisa que l’annulation de l’ordonnance de classement sans suite avait été contraire au principe pénal
non bis in idem
. La cour d’appel souligna notamment que la réouverture d’une procédure pénale n’était autorisée que lorsque des faits nouveaux avaient été découverts ou lorsque des vices fondamentaux avaient affecté la décision prise, ce qui n’était pas le cas en l’espèce. Le parquet se pourvut en cassation.
Par décision du 22 mai 2012, la Cour suprême de justice infirma l’arrêt de l’instance d’appel et lui renvoya l’affaire. La Haute juridiction nota que le droit interne autorisait le procureur hiérarchique d’annuler une ordonnance illégale et que le principe
non bis in idem
n’avait pas été méconnu en l’espèce car l’ordonnance de classement sans suite n’était pas définitive.
Le procès est actuellement pendant devant la cour d’appel de Bălți.
1.
Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, le requérant se plaint du décès de son frère et des mauvais traitements infligés à celui-ci par les agents de l’Etat. Il se plaint également de l’absence d’une enquête effective y relative.
2.
Invoquant l’article 34 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir eu accès au dossier de l’affaire pendant le déroulement de l’enquête pénale.
1.
Le droit du frère du requérant à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce
? En particulier, le décès du frère du requérant a-t-il résulté d’un usage de la force rendu absolument nécessaire, au sens du paragraphe 2 de cette disposition
?
2.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie (voir le paragraphe 104 de l’arrêt
Salman c. Turquie
[GC], n
o
21986/93, CEDH 2000-VII), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention
?
3.
Le frère du requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants
?
4.
Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe 131 de l’arrêt
Labita c. Italie
[GC], n
o
26772/95, CEDH 2000-IV), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention
?