DJAPARIDZE v. MOLDOVA

Reclamantul, dl Malhaz Djaparidze, a fost un apatrid care s-a născut în 1964 și până la moartea sa din 26 aprilie 2008 a trăit în Chișinău. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl V. Țurcan și A. Beruciașvili, avocați care practică în Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl V. Grosu. La 30 aprilie 2008, grefierul a fost informat de moartea reclamantului. La 23 noiembrie 2009, fiul reclamantului, dl Gheorghii Djaparidze, a informat grefierul că dorește ca procedura să continue și dorește să participe la acestea, menținând avocații reclamantului în calitate de reprezentanți ai săi. Din motive practice, dl Malhaz Djaparidze va continua să fie menționat în prezenta decizie ca „depozitorul”, deși dl Gheorghii Djaparidze va fi considerat acum ca având acest statut (a se vedea Vocaturo c. Italia 24 mai 1991, § 2, Serie A nr. 206-C).

La 12 iulie 2007, Curtea de District Buiucani a întrerupt procedura penală împotriva lui și a ordonat eliberarea imediată. După ce a părăsit clădirea de judecată, reclamantul a fost arestat din nou de către poliție. Motivul pentru care a fost găsit pe jos pe stradă fără documente și nu a avut nici o locuință permanentă sau mijloace de sprijin. Reclamantul a dat apoi detalii personale, inclusiv adresa sa permanentă în Chișinău, unui ofițer de poliție. El a indicat că el nu are nici un document de identitate, care era totuși în cadrul administrației închisorii. Reclamantul a fost plasat într-un centru pentru persoanele fără adăpost („Centrul”). Avocații lui se plângeau că a fost reținut ilegal.

La 17 iulie 2007, avocații reclamantului au depus o plângere de detenție ilegală în fața Curții de District Rîșcani. Curtea a amânat două audieri (la 19 și 24 iulie 2007) la cererea avocaților reclamantului, care au solicitat documente referitoare la motivele de arestare a reclamantului. La 17 iulie 2007, reclamantul a semnat un formular de autoritate pentru ca avocații săi să-l reprezinte în fața Curții. Pe 18 iulie 2007 a devenit evident că nu mai este la centru. A fost deschisă o anchetă penală împotriva a doi ofițeri, acuzați de a-l scoate pe reclamant din centru în timpul nopții din 17-18 iulie 2007 într-un loc din periferia Chișinău, de unde a fugit. În același timp, reclamantul a fost declarat o persoană căutată.

La 1 august 2007, Curtea de District Rîșcani a constatat că arestarea și detenția reclamantului au fost ilegale deoarece niciunul dintre motivele legale citate de procuror nu a fost aplicată. Curtea a invocat în mod expres articolele 5 și 13 din Convenție. Această decizie a fost finală. 10. La 13 februarie 2008, reclamantul a fost expulzat din Ucraina la granița cu Moldova, chiar dacă extrădarea sa în Moldova a fost refuzată de Curtea de Apel a Odessa din 24 martie 2008. La 25 martie 2008, a fost arestat la trecerea graniței cu Moldova. 11. După arestarea sa, reclamantul a fost plasat în centrul de detenție al Departamentului de Servicii Operaționale al Ministerului de Interne („DSO”). La 31 martie 2008, avocații săi s-au plâns la biroul Procurorului General că administrația DSO a refuzat să-i permită să primească orice alimente sau haine.

Ei au remarcat că a suferit de hepatită și a cerut o dieta specială și că există un risc de deteriorare a starei sale de sănătate. Ei au cerut ca clientul lor să fie transferat la închisoare nr. 13 astfel încât să poată obține un tratament medical adecvat. 12. La 4 aprilie 2008, avocații reclamantului s-au plâns la Procurorul General, menționând riscul pentru starea sa de sănătate în condițiile inumane de detenție a instalației de detenție ale OSD. La 10 aprilie 2008, reclamantul a fost transferat la închisoare nr. 13 la Chișinău. 13. La 18 aprilie 2008, avocații reclamantului au cerut autorităților la închisoare nr. 13 pentru a le informa despre motivele de plasare a clientului lor într-o celulă solitară.

La 12 mai 2008, ei au fost informați că la sosirea sa, reclamantul a fost plasat în izolare solitar timp de 15 zile, pentru a face examene în scopul stabilirii stării sale de sănătate și pentru a fi prescris tratamentul medical dacă se dovedește necesar. La 25 aprilie 2008, reclamantul a fost transferat într-o celulă obișnuită. 14. Dimineața din 26 aprilie 2008 doi deținuți care au împărtășit celulă cu reclamantul au avertizat gardienii de închisoare că nu a arătat nici un semn de viață. După aceea, medicul de închisoare a pronunțat moartea reclamantului. 15. Între 29 aprilie și 15 iulie 2008 un expert medical a examinat organismul reclamantului. El a constatat că cauza decesului a fost deficit cardiac-pulmonar care a fost cauzat de cardiopatie ischemică și tuberculoză fibrocavitală pulmonară.

Expertul medical a găsit, de asemenea, urme pe spatele cadavrului care au fost interpretate ca răni ușoare cauzate în timp ce reclamantul era în viață. La 30 aprilie 2008, avocații reclamantului au informat Curtea despre moartea clientului lor. 17. La 25 iulie 2008, procurorul procuror Chișinău a hotărât să nu inițieze o investigație penală în absența oricărei dovezi că o infracțiune a fost comisă. Procurorul a făcut referire la declarațiile făcute de colegii de celulă al reclamantului și șeful blocului de detenție în care a murit. El a citat, de asemenea, constatările experților medicali și toxicologici și se bazează pe înregistrări video, ceea ce a arătat că nimeni nu a intrat sau părăsit celulă în timpul nopții.

El a remarcat prezența mărcilor pe spatele cadaverului, fără a face niciun comentariu în acest sens. 18. La 11 august 2008, avocații reclamantului au cerut Oficiului Procurorului General să revoce decizia din 25 iulie 2008. Ei au menționat, printre altele, că întrebări importante nu au fost răspunse în timpul anchetei preliminare, cum ar fi dacă viața clientului lor ar fi putut fi salvat dacă el a fost diagnosticat corect și tratat în închisoare nr. 13. 19. La 15 septembrie 2008, Biroul Procurorului Chișinău a răspuns că decizia din 25 iulie 2008 a fost luată corect. 20. Avocații reclamanților au contestat hotărârile din 25 iulie și 15 septembrie 2008 în fața Curții de District Centru. 21. La 7 noiembrie 2008, Curtea de District Centru a respins plângerea, din cauza faptului că nu a stabilit că au avut loc încălcări ale drepturilor fundamentale.

Unul dintre avocații reclamantului a fost prezent la audiere. Aceasta decizie a fost finală. 22. La 23 noiembrie 2009, fiul reclamantului și-a exprimat dorința de a continua cu cazul depus de tatăl său și a formulat în esență o plângere în temeiul articolului 2 privind circumstanțele incomplet stabilite ale morții tatălui său.

1. The applicant, Mr Malhaz Djaparidze, was a stateless person who had been born in 1964 and until his death on 26 April 2008 lived in Chișinău. The applicant is represented before the Court by Mr V. Țurcan and Mr A. Beruciașvili, lawyers practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.