Reclamantul, dl Malhaz Djaparidze, a fost un apatrid care s-a născut în 1964 și până la moartea sa din 26 aprilie 2008 a trăit în Chișinău. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl V. Țurcan și A. Beruciașvili, avocați care practică în Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl V. Grosu. La 30 aprilie 2008, grefierul a fost informat de moartea reclamantului. La 23 noiembrie 2009, fiul reclamantului, dl Gheorghii Djaparidze, a informat grefierul că dorește ca procedura să continue și dorește să participe la acestea, menținând avocații reclamantului în calitate de reprezentanți ai săi. Din motive practice, dl Malhaz Djaparidze va continua să fie menționat în prezenta decizie ca „depozitorul”, deși dl Gheorghii Djaparidze va fi considerat acum ca având acest statut (a se vedea Vocaturo c. Italia 24 mai 1991, § 2, Serie A nr. 206-C). La 12 iulie 2007, Curtea de District Buiucani a întrerupt procedura penală împotriva lui și a ordonat eliberarea imediată. După ce a părăsit clădirea de judecată, reclamantul a fost arestat din nou de către poliție. Motivul pentru care a fost găsit pe jos pe stradă fără documente și nu a avut nici o locuință permanentă sau mijloace de sprijin. Reclamantul a dat apoi detalii personale, inclusiv adresa sa permanentă în Chișinău, unui ofițer de poliție. El a indicat că el nu are nici un document de identitate, care era totuși în cadrul administrației închisorii. Reclamantul a fost plasat într-un centru pentru persoanele fără adăpost („Centrul”). Avocații lui se plângeau că a fost reținut ilegal. La 17 iulie 2007, avocații reclamantului au depus o plângere de detenție ilegală în fața Curții de District Rîșcani. Curtea a amânat două audieri (la 19 și 24 iulie 2007) la cererea avocaților reclamantului, care au solicitat documente referitoare la motivele de arestare a reclamantului. La 17 iulie 2007, reclamantul a semnat un formular de autoritate pentru ca avocații săi să-l reprezinte în fața Curții. Pe 18 iulie 2007 a devenit evident că nu mai este la centru. A fost deschisă o anchetă penală împotriva a doi ofițeri, acuzați de a-l scoate pe reclamant din centru în timpul nopții din 17-18 iulie 2007 într-un loc din periferia Chișinău, de unde a fugit. În același timp, reclamantul a fost declarat o persoană căutată. La 1 august 2007, Curtea de District Rîșcani a constatat că arestarea și detenția reclamantului au fost ilegale deoarece niciunul dintre motivele legale citate de procuror nu a fost aplicată. Curtea a invocat în mod expres articolele 5 și 13 din Convenție. Această decizie a fost finală. 10. La 13 februarie 2008, reclamantul a fost expulzat din Ucraina la granița cu Moldova, chiar dacă extrădarea sa în Moldova a fost refuzată de Curtea de Apel a Odessa din 24 martie 2008. La 25 martie 2008, a fost arestat la trecerea graniței cu Moldova. 11. După arestarea sa, reclamantul a fost plasat în centrul de detenție al Departamentului de Servicii Operaționale al Ministerului de Interne („DSO”). La 31 martie 2008, avocații săi s-au plâns la biroul Procurorului General că administrația DSO a refuzat să-i permită să primească orice alimente sau haine. Ei au remarcat că a suferit de hepatită și a cerut o dieta specială și că există un risc de deteriorare a starei sale de sănătate. Ei au cerut ca clientul lor să fie transferat la închisoare nr. 13 astfel încât să poată obține un tratament medical adecvat. 12. La 4 aprilie 2008, avocații reclamantului s-au plâns la Procurorul General, menționând riscul pentru starea sa de sănătate în condițiile inumane de detenție a instalației de detenție ale OSD. La 10 aprilie 2008, reclamantul a fost transferat la închisoare nr. 13 la Chișinău. 13. La 18 aprilie 2008, avocații reclamantului au cerut autorităților la închisoare nr. 13 pentru a le informa despre motivele de plasare a clientului lor într-o celulă solitară. La 12 mai 2008, ei au fost informați că la sosirea sa, reclamantul a fost plasat în izolare solitar timp de 15 zile, pentru a face examene în scopul stabilirii stării sale de sănătate și pentru a fi prescris tratamentul medical dacă se dovedește necesar. La 25 aprilie 2008, reclamantul a fost transferat într-o celulă obișnuită. 14. Dimineața din 26 aprilie 2008 doi deținuți care au împărtășit celulă cu reclamantul au avertizat gardienii de închisoare că nu a arătat nici un semn de viață. După aceea, medicul de închisoare a pronunțat moartea reclamantului. 15. Între 29 aprilie și 15 iulie 2008 un expert medical a examinat organismul reclamantului. El a constatat că cauza decesului a fost deficit cardiac-pulmonar care a fost cauzat de cardiopatie ischemică și tuberculoză fibrocavitală pulmonară. Expertul medical a găsit, de asemenea, urme pe spatele cadavrului care au fost interpretate ca răni ușoare cauzate în timp ce reclamantul era în viață. La 30 aprilie 2008, avocații reclamantului au informat Curtea despre moartea clientului lor. 17. La 25 iulie 2008, procurorul procuror Chișinău a hotărât să nu inițieze o investigație penală în absența oricărei dovezi că o infracțiune a fost comisă. Procurorul a făcut referire la declarațiile făcute de colegii de celulă al reclamantului și șeful blocului de detenție în care a murit. El a citat, de asemenea, constatările experților medicali și toxicologici și se bazează pe înregistrări video, ceea ce a arătat că nimeni nu a intrat sau părăsit celulă în timpul nopții. El a remarcat prezența mărcilor pe spatele cadaverului, fără a face niciun comentariu în acest sens. 18. La 11 august 2008, avocații reclamantului au cerut Oficiului Procurorului General să revoce decizia din 25 iulie 2008. Ei au menționat, printre altele, că întrebări importante nu au fost răspunse în timpul anchetei preliminare, cum ar fi dacă viața clientului lor ar fi putut fi salvat dacă el a fost diagnosticat corect și tratat în închisoare nr. 13. 19. La 15 septembrie 2008, Biroul Procurorului Chișinău a răspuns că decizia din 25 iulie 2008 a fost luată corect. 20. Avocații reclamanților au contestat hotărârile din 25 iulie și 15 septembrie 2008 în fața Curții de District Centru. 21. La 7 noiembrie 2008, Curtea de District Centru a respins plângerea, din cauza faptului că nu a stabilit că au avut loc încălcări ale drepturilor fundamentale. Unul dintre avocații reclamantului a fost prezent la audiere. Aceasta decizie a fost finală. 22. La 23 noiembrie 2009, fiul reclamantului și-a exprimat dorința de a continua cu cazul depus de tatăl său și a formulat în esență o plângere în temeiul articolului 2 privind circumstanțele incomplet stabilite ale morții tatălui său.
1.The applicant, Mr Malhaz Djaparidze, was a stateless person who had been born in 1964 and until his death on 26 April 2008 lived in Chișinău. The applicant is represented before the Court by Mr V. Țurcan and Mr A. Beruciașvili, lawyers practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. 2. On 30 April 2008 the Registrar was informed of the applicant’s death. On 23 November 2009 the applicant’s son, Mr Gheorghii Djaparidze, informed the Registrar that he wanted the proceedings to continue and wished to participate in them, retaining the applicant’s lawyers as his representatives. For practical reasons, Mr Malhaz Djaparidze will continue to be referred to in this decision as “the applicant”, although Mr Gheorghii Djaparidze is now to be regarded as having this status (see the Vocaturo v. Italy 24 May 1991, § 2, Series A no. 206-C). 3. The applicant was accused of consuming narcotic drugs while serving a sentence. On 12 July 2007 the Buiucani District Court discontinued the criminal proceedings against him and ordered his immediate release. 4. After leaving the court building the applicant was arrested again by the police. The reason was that he had been found walking in the street without documents and had no permanent abode or means of support. The applicant then gave personal details, including his permanent address in Chișinău, to a police officer. He indicated that he did not have any identity documents, which were all still with the prison administration. 5. The applicant was placed in a centre for homeless people (“the Centre”). His lawyers complained that he had been detained unlawfully. 6. On 17 July 2007 the applicant’s lawyers made a complaint of unlawful detention to the Rîșcani District Court. The court postponed two hearings (on 19 and 24 July 2007) at the request of the applicant’s lawyers, who had asked for documents concerning the reasons for the applicant’s arrest from the prosecution. 7. On 17 July 2007 the applicant signed an authority form for his lawyers to represent him before the Court. 8. On 18 July 2007 it became clear that he was no longer at the Centre. A criminal investigation was opened against two officers, who were accused of taking the applicant out of the Centre during the night of 17-18 July 2007 to a place on the outskirts of Chișinău, from where he had fled. At the same time, the applicant was declared a wanted person. 9. On 1 August 2007, the Rîșcani District Court found that the applicant’s arrest and detention had been unlawful since none of the legal grounds cited by the prosecution applied. The court relied expressly on Articles 5 and 13 of the Convention. That decision was final. 10. On 13 February 2008 the applicant was expelled from Ukraine at the border with Moldova, even though his extradition to Moldova had been refused by the Odessa County Appeal Court on 24 March 2008. On 25 March 2008 he was arrested when crossing the border with Moldova. 11. Following his arrest the applicant was placed in the detention facility of the Operational Services Department of the Ministry of Interior (“the DSO”). On 31 March 2008 his lawyers complained to the Prosecutor General’s Office that the DSO administration had refused to allow him to receive any food or clothes. They noted that he was suffering from hepatitis and required a special diet and that there was a risk of deterioration of his state of health. They asked for their client to be transferred to prison no. 13 so that he could obtain appropriate medical treatment. 12. On 4 April 2008 the applicant’s lawyers complained to the Prosecutor General’s Office, noting the risk to his state of health in the inhuman conditions of detention of the DSO detention facility. On 10 April 2008 the applicant was transferred to prison no. 13 in Chișinău. 13. On 18 April 2008 the applicant’s lawyers asked the authorities at prison no. 13 to inform them of the reasons for placing their client in a solitary cell. On 12 May 2008 they were informed that upon his arrival the applicant had been placed in solitary confinement for fifteen days, in order for him to undergo examinations aimed at establishing the state of his health and for medical treatment to be prescribed if found to be necessary. On 25 April 2008 the applicant was transferred to an ordinary cell. 14. In the morning of 26 April 2008 two detainees who shared the cell with the applicant alerted the prison guards that he was not showing any signs of life. Thereafter the prison doctor pronounced the applicant dead. 15. Between 29 April and 15 July 2008 a medical expert examined the applicant’s body. He found that the cause of death had been cardiac-pulmonary deficiency which had been caused by ischemic cardiopathy and pulmonary fibrocavital tuberculosis. The medical expert also found marks on the cadaver’s back which were interpreted as light injuries caused while the applicant was alive. He was also found to have been under the influence of a minor degree of alcohol intoxication at the time of his death. 16. On 30 April 2008 the applicant’s lawyers informed the Court of their client’s death. 17. On 25 July 2008 a Chișinău Prosecutor’s Office prosecutor decided not to initiate a criminal investigation in the absence of any evidence that a crime had been committed. The prosecutor referred to the statements made by the applicant’s cellmates and the head of the detention block in which he had died. He also cited the findings of the medical and toxicology experts and relied on video recordings, which showed that nobody had entered or left the cell during the night. He noted the presence of marks on the cadaver’s back, without making any comment in that respect. 18. On 11 August 2008 the applicant’s lawyers asked the Prosecutor General’s Office to revoke the decision of 25 July 2008. They mentioned, inter alia, that important questions had not been answered during the preliminary investigation, such as whether their client’s life could have been saved had he been correctly diagnosed and treated in prison no. 13. 19. On 15 September 2008 the Chișinău Prosecutor’s Office replied that the decision of 25 July 2008 had been taken correctly. 20. The applicant’s lawyers challenged the decisions of 25 July and 15 September 2008 before the Centru District Court. 21. On 7 November 2008 the Centru District Court rejected the complaint, on the ground that it had not established that any breaches of fundamental rights had occurred. One of the applicant’s lawyers was present at the hearing. That decision was final. 22. On 23 November 2009 the applicant’s son expressed his wish to continue with the case lodged by his father and raised in essence a complaint under Article 2 concerning the incompletely established circumstances of his father’s death.