BANDELIN v. GERMANY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
BANDELIN v. GERMANY (CtEDO, 2013)
A cincea secțiune decizia nr. 41394/11 Stefan BANDELIN împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 22 ianuarie 2013 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, președinte, Angelika Nußberger, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 iulie 2011, Având în vedere deciziile din cazul Taron v. Germania (dec.) nr. 53126/07, 29 mai 2012, Garcia Cancio v. Germania (dec.) nr. 19488/09, 29 mai 2012, după ce a deliberat, decide după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Stefan Bandelin, este un național german care locuiește în Berlin. El este reprezentat în fața Curții de către dl H.-P.
Vierhaus, un avocat practicant în Berlin. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura în litigiu La 27 iunie 2007, reclamantul și alte două persoane fizice au depus un proces administrativ împotriva Comunității din Berlin, la Tribunalul Administrativ din Berlin, privind utilizarea presupusă ilegală a unei clădiri vecine ca hotel. La 29 iunie 2007, proprietarul clădirii în cauză a fost convocat ca terță parte la acțiune. După aceea, reclamantul a solicitat în mod repetat instanței să ia o acțiune suplimentară, cum ar fi planificarea unei ședințe orale. La 31 august 2010, instanța a luat dovezi și a organizat o audiere orală pe locul clădirii în cauză.
La 15 martie 2011, instanța a respins cererea reclamantului. După aceea, reclamantul a depus permisiunea de a face apel la Curtea Administrativă de Apel din Berlin. Acțiunea este în așteptare. Evoluția ulterioră La 7 decembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că, în răspunsul hotărârii pilot Rumpf c. Germania (nr. 46344/06, 2 septembrie 2010) o lege împotriva procedurilor excesive ale Curții și investigațiilor penale ( Gesetz über den Rechtschutz bei überlangen Gerichtsverfahren und strafrechtlichen Ermittlungsverfahren ) a fost publicată în Gazettea Legii Federale și a intrat în vigoare la 3 decembrie 2011. În decembrie 2011, Curtea a informat toate reclamanții de cauze comunicate guvernului contestat și cu privire la o plângere privind durata excesivă a procedurilor de pronunțare a noului remediu intern și a atras atenția asupra dispoziției intermediare a actului.
O descriere generală a caracteristicilor prezentului Act și a dispozițiilor sale interioare se poate găsi în deciziile Taron v. Germania (citate mai sus) și Garcia Cancio v. Germania (citată mai sus). 1 și în conformitate cu art. 13 din Convenție, durata procedurii administrative era excesivă și dreptul intern nu prevedea o soluție eficace în acest sens. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii administrative în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil ...” 13. Curtea a constatat în Taron v. Germania (citat mai sus, §§ 40 și seg.) că legea împotriva deliberărilor excesive a Curții a fost adoptată pentru a aborda problema într-o manieră prima facie eficientă și semnificativă, ținând seama de cerințele convenției.
Curtea nu a văzut niciun motiv să creadă că noul remediu nu va permite reclamantului posibilitatea de a obține o compensare adecvată și suficientă pentru plângerile sale sau că nu va oferi perspective rezonabile de succes. Curtea a considerat adecvat și justificat să ceară chiar și reclamanților care și-au depus cererea înainte de intrarea în vigoare a Actului să beneficieze de noul remediu intern. 14. În cazul în cauză, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită, fiind că reclamantul nu poate pretinde circumstanțe speciale care impun să fie examinată de către această Curte mai degrabă decât de instanțe naționale. În special, nu poate pretinde că el sau avocatul său nu a fost în mod corespunzător conștient de noul remediu intern.
Curtea subliniază faptul că a constatat-o în Taron Germania (citată mai sus, § 44): „care, după hotărârea din Sürmeli c. Germania ([GC], nr. 75529/01, CEDH 2006 VII, 8 Iunie 2006) a devenit clar că dispozițiile legale existente în Germania nu sunt suficiente pentru a accelera procedurile și pentru a compensa procedurile prolungate. De atunci legislatorul german a lucrat la diferite moduri de a respecta cerințele Convenției care au dus în cele din urmă la Actul de la Remedy menționat anterior.” 15. Curtea remarcă în acest context că este sarcină primară a reclamanților să observe evoluțiile naționale relevante pentru cererile lor și să reacționeze în consecință.
Acest lucru este deosebit de adevărat în circumstanțele în care Curtea a stabilit deja în septembrie 2010 guvernul contestat un termen pentru punerea în aplicare a unei măsuri juridice împotriva duratei excesive a procedurilor judiciare (a se vedea În cele din urmă, Curtea a publicat un comunicat de presă la 1 iunie 2012 în urma hotărârilor Taron v. Germania și Garcia Cancio v. Germania , citate mai sus , pe site-ul său web informand că reclamanții cazurilor în curs privind lungimea procedurii trebuie să utilizeze noul remediu național . 4 din Convenția privind neepuizarea recourslor interne. Plaga în temeiul articolului 13 privind lipsa unui remediu intern eficace 17. Având în vedere că plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 a fost respinsă pentru neepuizare a căilor de recurs interne, plângerea conexe în temeiul articolului 13 este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Președintele adjunct al grefierului
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.