AFFAIRE ORIANI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

20.06.2024

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure administrative;Article 6-1 - Procès équitable);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Privation de propriété)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ORIANI c. ITALIE (CtEDO, 2024)

HUDOC · oficial

Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Oriani c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Péter Paczolay, președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato, judecători și de Liv Tigerstedt, deputat adjunct al secțiunii cererea (n 312/17) adresată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Domenico Oriani ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului italian ( La 5 mai 2010, printr-un decret al președintelui Consiliului de Miniștri, a fost numit comisar extraordinar însărcinat cu redresarea financiară a orașului Roma, în conformitate cu Legea finanțelor nr. 191 din 2009. În septembrie 2010, președintele Consiliului de Miniștri a revocat mandatul reclamantului și l-a numit V. pentru a-l înlocui în aceleași funcții. Conform decretului, misiunea reclamantului încetase odată cu prezentarea documentului de verificare a datoriei și, prin urmare, trebuia să fie numită o persoană care conducea în mod corespunzător etapa operațională a redresării. Prin Decretul-lege nr. 225 din 29 decembrie 2010, la 22 decembrie 2014, Consiliul de Stat a confirmat decizia. 2 din Legea finanțelor nr. 191 din 2009 a fost modificată prin adăugarea unui nou punct 196a, în care comisarul extraordinar trebuia să aibă competențe de gestiune financiară dobândite în sectorul privat. Prin urmare, printr-un decret din 4 În ianuarie 2011, mandatul reclamantului a fost revocat în favoarea V. Reclamantul a atacat decretul în fața TAR, care a ridicat o chestiune de constituționalitate referitoare la punctul 196a din art. 2 din Legea finanțelor menționată anterior. Prin Hotărârea nr 191 din 4 În iulie 2014, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională dispoziția în cauză. Aceasta a afirmat, printre altele, că intrarea în vigoare a articolului 1 alineatul 196a, într-un moment în care procedura inițiată de recurent pentru a contesta revocarea sa, a constituit o încălcare a principiului procesului echitabil garantat prin art. 111 din Constituție, coroborat cu art. 6 din Convenție. Aceasta a subliniat în special faptul că intervenția acestei modificări legislative a fost decisivă pentru rezolvarea litigiului în cauză, deoarece modificarea respectivă a condus la anularea deciziei prin care TAR a infirmat în favoarea reclamantului primul decret de revocare. Înalta instanță a considerat că argumentele prezentate de guvern pentru a justifica modificarea legislativă în cauză nu caracterizau un motiv imperativ de interes general. Prin decretul din 20 ianuarie 2015, președintele Consiliului de Miniștri a confirmat revocarea mandatului reclamantului și a dispus numirea unui nou comisar extraordinar. Reclamantul a solicitat să fie reintegrat în funcția sa de comisar extraordinar și a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul pe care a declarat că l-a cauzat din cauza faptului că a fost respins din 2011 din funcție. noiembrie 2015, TAR i-a acordat reclamantului o despăgubire în temeiul actelor luate de către administrație după decizia Curții Constituționale, primul act care îndeplinește acest criteriu fiind decretul din 20 noiembrie 2015. În ianuarie 2015, declarând că administrația nu putea fi considerată răspunzătoare pentru actele care fuseseră adoptate anterior deciziei menționate, aceasta a respins cererea de despăgubire cu condiția ca aceasta să se refere la perioada cuprinsă între 4 ianuarie 2011 și 20 ianuarie 2015. Din dosar reiese că, în executarea hotărârii Tribunalului Administrativ din 4 noiembrie 2015, reclamantul a primit 23 000 EUR (EUR) de daune-interese în despăgubire pentru prejudiciul care a rezultat pentru el, în cursul anului 2015, din ceea ce nu a exercitat funcția de comisar extraordinar 11. Reclamantul se plânge că nu a primit o despăgubire suficientă pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil pe care pretinde că l-a suferit. În acest caz, art. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de neconstituție a reclamantului și susține că art. 196a a încetat să mai fie aplicat reclamantului din momentul în care dispoziția în cauză a fost declarată neconstituțională. 13. Reclamantul susține că, în pofida hotărârii Curții Constituționale, nu a obținut o despăgubire adecvată. În sprijinul acestei teze, acesta explică faptul că autoritățile nu au recunoscut faptul că: a suferit un prejudiciu moral și că, în ceea ce privește prejudiciul material, repararea care i-a fost acordată excludea prejudiciul pe care l-a suferit în anii 2011-2014, instanțele interne considerând că administrația nu putea fi considerată răspunzătoare pentru actele luate în temeiul articolului 196a înainte ca această dispoziție să fie declarată neconstituțională. 14. Curtea amintește că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, să îi retragă calitatea de victimă a unei persoane în sensul articolului 34 din convenție decât dacă autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în esență, și apoi au reparat încălcarea Convenției (Scordino c. Italia 1) [GC], n 36813/97, § 179-181, CEDO 2006-V, Gäfgen c. Germania [GC], n 22978/05, § 115-116, 1 iunie 2010, Blyudik c. Rusia, n 46401/08, §§ 49-50, 25 iunie 2019, și Roth c. Germania, n 6780/18 și 30776/18, § 75-81, 22 octombrie 202015. Curtea constată că reclamantul a fost demuncat numai pentru perioada ulterioară hotărârii Curții Constituționale. Cu toate acestea, în ceea ce privește perioada anterioară hotărârii respective, Comisia consideră că singura recunoaștere a încălcării nu poate fi considerată, în circumstanțele din speță, o despăgubire suficientă a prejudiciului care a rezultat pentru ceea ce nu a primit, în această perioadă, dezvoltările asociate funcțiilor de care a fost îndepărtat. Prin urmare, nu a avut loc nicio reparație adecvată, astfel încât reclamantul nu a pierdut calitatea de victimă în temeiul articolului 34 din Convenție și că excepția impusă de guvern trebuie respinsă. 16. Constatând că actul nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă. 17. Principiile generale aplicabile examinării problemei dacă măsurile sunt de natură să influențeze soluționarea judiciară a unui litigiu au fost rezumate în cauzele Vegotex International S.A.c. Belgia ([GC], nr 49812/09, 3 noiembrie 2022) și D a intrat în vigoare în timp ce procedura inițiată de reclamant pentru a contesta revocarea sa era pendinte, dispoziția în cauză fiind destinată tocmai să determine la sfârșitul acestui litigiu. Aceasta subliniază că Curtea Constituțională a subliniat că intervenția legislativă în cauză soluționa litigiul menționat și că argumentele prezentate de guvern pentru a justifica această intervenție legislativă nu caracterizau un motiv impediment de interes general (punctul 6 litera (c). Mai mult decât atât, Comisia observă că Curtea Supremă a declarat dispoziția în cauză neconstituțională în sensul că aceasta a încălcat principiul procesului echitabil garantat prin art. 111 din Constituție, coroborat cu art. 6 din Convenție. În cele din urmă, aceasta constată că reclamantul a fost ulterior revocat de șef al mandatului său 19. În lumina celor de mai sus, Curtea nu poate decât să concluzioneze că intervenția legislativă în cauză, care reglementa definitiv, în mod retroactiv, fondul litigiului dintre reclamant și stat în fața instanțelor interne, nu era justificată de motive de interes general. 20. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din convenție. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea consideră că zdruncinările asociate funcțiilor de comisar extraordinar la care reclamantul avea dreptul în perioada 2011-2014 se referă într-un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr. (1) Comisia susține că, contrar celor susținute de guvern, privarea acestor dispoziții constituie o interferență în dreptul reclamantului în temeiul acestei dispoziții. 22. În această privință, Curtea reamintește în primul rând că orice încălcare a drepturilor protejate prin art. 1 din Protocolul nr 1 trebuie să îndeplinească cerința de legalitate (Visićš și Perepjolkins c. Letonia [GC], n 71243/01, § 95, 25 octombrie 2012 și Beláné Nagy c. Ungaria [GC], nr 53080/13, § 112, 10 februarie 2015. Aceasta precizează că existența unui temei juridic în dreptul intern nu este însă suficientă pentru îndeplinirea acestei condiții. : În acest scop, temeiul juridic trebuie, de asemenea, să prezinte o anumită calitate, aceea de a fi compatibil cu preeminența dreptului și de a oferi garanții împotriva arbitrarului. 23. În speță, Curtea constată că legea în litigiu a fost declarată neconstituțională în iulie 2014. În plus, aceasta subliniază că, pe baza acestei dispoziții, reclamantul a fost privat între 2011 și 2014, de orice modificare legată de funcțiile de comisar extraordinar și că acest prejudiciu nu a fost remediat decât în perioada ulterioară intervenției Curții Constituționale. : Într-adevăr, în pofida acestei decizii, la mai multe state membre au putut obține despăgubiri pentru perioada anterioară. 24. Cu toate acestea, nu poate reveni reclamantului să suporte sarcina de a suporta eventuale erori sau deficiențe ale autorităților (a se vedea mutatis mutandis Gashi c. Croația, 32457/05, § 40, 13 decembrie 2007). 25. În concluzie, Curtea concluzionează că nu poate fi privită ca fiind o măsură care a fost prevăzută de legea mai întâi în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 26. Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de ansamblul elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că ingerința în litigiu era în mod vădit ilegală din punctul de vedere al dreptului intern și, prin urmare, incompatibilă cu dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile. O astfel de concluzie o scutește de a căuta dacă s-a menținut un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor individuale. 27. Prin urmare, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. Reclamantul solicită Curții să îi acorde în temeiul prejudiciului material pe care îl consideră că a suferit o despăgubire calculată în conformitate cu aceleași criterii ca cele aplicate de TAR pentru stabilirea despăgubirii acordate pentru anul 2015. Acesta solicită astfel să ia ca bază de calcul valoarea brută a emisiilor asociate funcțiilor de comisar extraordinar pentru perioada 2011-2014 și să deducă din suma obținută veniturile din activitățile profesionale desfășurate de acesta în aceeași perioadă, cu condiția ca activitățile respective să fie incompatibile cu funcțiile de comisar extraordinar (l aliunde perceptum Reclamantul explică, de asemenea, că legea prin care se introduce o limită pentru cumulul de pensii și de venituri aferente funcțiilor de comisar extraordinar a intrat în vigoare în 2014 și că acest lucru înseamnă că, pentru anul respectiv, ar trebui să se deducă din despăgubiri sumele care i-au fost plătite pentru pensia de pensie. 29. Reclamantul solicită astfel 370 716,03 EUR (EUR) pentru daune materiale, 40 000 EUR pentru daune morale și 25 248,76 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care le-a angajat în scopul procedurii desfășurate în fața Curții. 30. În special, Comitetul susține că, dată fiind pensia ridicată percepută de către l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , în opinia guvernului, reclamantul nu ar fi suferit nicio pierdere. 31. Curtea reamintește că o hotărâre în constatarea unei încălcări antrenează pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele astfel încât să restabilească cât mai mult posibil situația anterioară (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI și Guiso-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 58858/00, § 90, 22 decembrie 2009). 32. Fără a specula suma exactă pe care o pot reprezenta emoțiile pe care reclamantul le-ar fi perceput în cazul în care încălcările Convenției n a avut loc și dacă aceasta ar fi putut să își îndeplinească mandatul până în 2015, Curtea consideră că persoana în cauză a suferit un prejudiciu material pe care trebuie să îl ia în considerare. Mai mult decât atât, Comisia consideră că a trebuit să sufere o deteriorare morală pe care singura constatare a încălcării convenției la care a ajuns în prezenta hotărâre nu este suficientă pentru a o repara. Statuând în echitate și în lumina tuturor informațiilor aflate în posesia sa, consideră că este rezonabil să îi acorde suma globală de 120 000 În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, având în vedere documentele aflate în posesia sa, Curtea consideră că suma de 10 000 EUR alocată reclamantului în cadrul procedurii desfășurate în fața sa este rezonabilă. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume 120 000 EUR (o sută douăzeci de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune materiale și morale; 10 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 20 iunie 2024, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Grefier Adjunct Președinte