AFFAIRE LANTERI c. ITALIE

A DOUA SECȚIUNE LANTERI c. ITALIA (solicitarea nr. 56578/00) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 29 ianuarie 2013 DEFINITIVF 29/04/2013 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Lanteri c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care are sediul într-o cameră compusă din Danutė Jočienė, președinte, Guido Raimondi, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a intenționat în camera Consiliului la 18 decembrie 2012, a adoptat hotărârea la această dată procedurală. La originea cauzei se află o cerere (nr. 56578/00) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Girolamo Lanteri și doamna Marianna Lanteri ( Printr-o hotărâre din 15 noiembrie 2005 ( Curtea a hotărât că pierderea oricărei disponibilități a terenului, combinată cu posibilitatea de a remedia situația incriminată, a generat consecințe destul de grave pentru ca reclamanții să fi suferit o expropriere de facto incompatibilă cu dreptul lor la respectarea bunurilor lor și care nu respectă principiul preeminenței dreptului (Lanteri c. Italia, nr. 56578/00, § 80, 15 noiembrie 2005). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat, în ceea ce privește prejudiciul material, o satisfacție de 765 EUR pentru fiecare, și nu mai puțin de 500 000 EUR pentru fiecare. 000 EUR și au solicitat rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în fața instanțelor naționale și în fața Curții, până la o sumă de 83 981,02 EUR. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamanții să-și prezinte în scris observațiile cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 91 și punctul 3 litera (b) din acord). 2006, președintele camerei a decis să solicite părților să numească fiecare un expert însărcinat cu evaluarea prejudiciului material și să depună un raport de expertiză înainte de 24 ianuarie 2007. Aceste rapoarte de expertiză au fost depuse în termenul stabilit. În urma modificării componenței secțiunilor Curții, prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 800 EUR, sumă care corespunde valorii terenului în 2007, plus 1 725 750 EUR pentru valoarea infrastructurii construite pe teren. 10. ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează pentru statul pârât obligația de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI12). Aceasta amintește că, în cauza Guiš-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 58858/00, 22 decembrie 2009, Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții cu privire la criteriile de despăgubire în cauzele de expropriere indirectă. În special, Comisia a decis să deroge de la revendicările reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție al clădirilor construite de stat pe terenuri. 13. Prin urmare, plata despăgubirii trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită de către instanța competentă în cursul procedurii interne. Apoi, după deducerea eventualei sume acordate la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației. Ar trebui, de asemenea, să existe posibilitatea de a compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care s-a scurs de la deposedarea terenului. 14. În acest caz, reclamanții și-au pierdut proprietatea asupra terenului lor la data de 31 În decembrie 1988 (punctul 18 din hotărârea din acțiunea principală), Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În opinia sa, părțile interesate au obținut deja o sumă suficientă pentru a îndeplini criteriile de despăgubire. 15. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu (Giso-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC] citată anterior, § 107. Curtea apreciază că este necesar să se ia în considerare prejudiciul care rezultă din la mai multe terenuri în perioada cuprinsă între începutul ocupației legitime (24 iulie 1987), până la momentul pierderii proprietății (31 decembrie 1988). Statuând în echitate, Curtea alocă în comun reclamanților 3 000 EUR. Pagubă morală 16. În opinia Curții, sentimentele de reținere și frustrare față de deposedarea ilegală a bunurilor lor au cauzat reclamanților un prejudiciu moral semnificativ, care trebuie remediat în mod corespunzător. 19. Statuând în mod echitabil, Curtea acordă împreună reclamanților 10 000 EUR pentru daune morale. Reclamanții solicită rambursarea cheltuielilor suportate în cadrul procedurii naționale 926,02 EUR, a cheltuielilor de contabilizare (612 EUR) și a celor prezentate în fața Curții (81 443 EUR). 21. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 ; Sahin c. Germania [GC], n 30943/96, § 105, CEDH 2003-VIII). 23. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive. Prin urmare, Curtea consideră că acestea trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că suma de 15 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate este rezonabilă din partea reclamanților. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 2 din Convenție, următoarele sume 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii. 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (quinze mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 29 ianuarie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Danute Jociene Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE LANTERI c. ITALIE

(Requête n

o

56578/00)

ARRÊT

(Satisfaction équitable)

STRASBOURG

29 janvier 2013

DÉFINITIF

29/04/2013

Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Lanteri c. Italie,

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant une chambre composée de

:

Danutė Jočienė,

présidente,

Guido Raimondi,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

juges,

et de Stanley Naismith,

greffier

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 18 décembre 2012,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (no 56578/00) dirigée contre la République italienne et dont deux ressortissants de cet Etat, M.

Girolamo Lanteri et Mme Marianna Lanteri («

les requérants

»), ont saisi la Cour le 21 mars 2000 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Par un arrêt du 15 novembre 2005 («

l’arrêt au principal

»), la Cour a jugé que la perte de toute disponibilité du terrain, combinée avec l’impossibilité de remédier à la situation incriminée avait engendré des conséquences assez graves pour que les requérants aient subi une expropriation de fait incompatible avec leur droit au respect de leurs biens et non conforme au principe de prééminence du droit (Lanteri c. Italie, no

56578/00, § 80, 15 novembre 2005).

3.

En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, les requérants réclamaient, s’agissant du dommage matériel, une satisfaction de «

66

765

EUR chacun, et pas moins de 500

000 EUR

». Ils sollicitaient au titre du dommage moral 250

000 EUR et demandaient le remboursement des frais et dépens engagés devant les juridictions nationales et devant la Cour, à concurrence d’un montant de 83

981,02 EUR.

4.

La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et les requérants à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (

ibidem

, § 91, et point 3 b) du dispositif).

5.

Le 27

octobre

2006, le président de la chambre a décidé de demander aux parties de nommer chacune un expert chargé d’évaluer le préjudice matériel et de déposer un rapport d’expertise avant le 24

janvier 2007.

6.

Lesdits rapports d’expertise ont été déposés dans le délai imparti.

7.

A la suite de la modification de la composition des sections de la Cour, la présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée.

EN DROIT

8.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage matériel

9.

Les requérants réclament 525

800 EUR, somme correspondant à la valeur du terrain en 2007, plus 1

725

750 EUR pour la valeur des infrastructures construites sur le terrain.

10.

Le Gouvernement s’oppose à cette demande.

11.

La Cour rappelle qu’un arrêt constatant une violation entraîne pour l’État défendeur l’obligation de mettre un terme à la violation et d’en effacer les conséquences de manière à rétablir autant que faire se peut la situation antérieure à celle-ci (

Iatridis c. Grèce

(satisfaction équitable) [GC], nº

31107/96, § 32, CEDH 2000-XI).

12.

Elle rappelle que dans l’affaire

Guiso-Gallisay c. Italie

(satisfaction équitable) [GC], nº 58858/00, 22 décembre 2009, la Grande Chambre a modifié la jurisprudence de la Cour concernant les critères d’indemnisation dans les affaires d’expropriation indirecte. En particulier, elle a décidé d’écarter les prétentions des requérants dans la mesure où elles sont fondées sur la valeur des terrains à la date de l’arrêt de la Cour et de ne plus tenir compte, pour évaluer le dommage matériel, du coût de construction des immeubles bâtis par l’État sur les terrains.

13.

L’indemnisation doit donc correspondre à la valeur pleine et entière du terrain au moment de la perte de la propriété, telle qu’établie par l’expertise ordonnée par la juridiction compétente au cours de la procédure interne. Ensuite, une fois que l’on aura déduit la somme éventuellement octroyée au niveau national, ce montant doit être actualisé pour compenser les effets de l’inflation. Il convient aussi de l’assortir d’intérêts susceptibles de compenser, au moins en partie, le long laps de temps qui s’est écoulé depuis la dépossession des terrains.

14.

En l’espèce, les requérants ont perdu la propriété du leur terrain le 31

décembre 1988 (paragraphe 18 de l’arrêt au principal). La Cour observe qu’ils ont reçu au niveau national une somme correspondant à la valeur vénale de leur terrain, réévaluée et assortie d’intérêts à compter de la date de la perte de la propriété, (paragraphe 18 de l’arrêt au principal).

Selon elle, les intéressés ont ainsi déjà obtenu une somme suffisante à satisfaire les critères d’indemnisation suscités.

15.

Reste à évaluer la perte de chances subie à la suite de l’expropriation litigieuse (

Guiso-Gallisay c. Italie

(satisfaction équitable) [GC] précité, §

107). La Cour juge qu’il y a lieu de prendre en considération le préjudice découlant de l’indisponibilité du terrain pendant la période allant du début de l’occupation légitime (24

juillet

1987) jusqu’au moment de la perte de propriété (31 décembre 1988). Statuant en équité, la Cour alloue conjointement aux requérants 3

000 EUR.

B.

Dommage moral

16.

Les requérants demandent 500

000 EUR pour le dommage moral.

17.

Le Gouvernement s’y oppose.

18.

La Cour estime que le sentiment d’impuissance et de frustration face à la dépossession illégale de leur bien a causé aux requérants un préjudice moral important, qu’il y a lieu de réparer de manière adéquate.

19.

Statuant en équité, la Cour accorde conjointement aux requérants 10

000 EUR pour le dommage moral.

C.

Frais et dépens

20.

Les requérants demandent le remboursement des frais encourus dans la procédure nationale

(1

926,02 EUR), des frais d’expert comptable (612

EUR) et de ceux exposés devant la Cour (81

443 EUR).

21.

Le Gouvernement s’y oppose.

22.

La Cour rappelle que l’allocation des frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (

Iatridis c. Grèce

(satisfaction équitable) [GC], n

o

31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). En outre, les frais de justice ne sont recouvrables que dans la mesure où ils se rapportent à la violation constatée (voir, par exemple,

Beyeler c. Italie

(satisfaction équitable) [GC], n

o

33202/96, § 27, 28 mai 2002 ;

Sahin c. Allemagne

[GC], n

o

30943/96, § 105, CEDH 2003-VIII).

23.

La Cour ne doute pas de la nécessité d’engager des frais, mais elle trouve excessifs les honoraires totaux revendiqués à ce titre. Elle considère dès lors qu’il y a lieu de les rembourser en partie seulement. Compte tenu des circonstances de la cause, la Cour juge raisonnable d’allouer conjointement aux requérants un montant de 15

000 EUR pour l’ensemble des frais exposés.

D.

Intérêts moratoires

24.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Dit

a)

que l’Etat défendeur doit verser conjointement aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, les sommes suivantes

:

i.

3

000 EUR (trois mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage matériel

;

ii.

10

000 EUR (dix mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral

;

iii.

15

000 EUR (quinze mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants, pour frais et dépens

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

2.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 29 janvier 2013, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Stanley Naismith

Danute Jociene

Greffier

Présidente