CtEDO 29.01.2013 Auto

DURAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.01.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DURAN v. TURKEY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 55768/11 Mahmut DURAN și Șahide DURAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 29 ianuarie 2013 în calitate de Cameră compusă din: Guido Raimondi, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 23 mai 2011, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Mahmut Duran și dna Șahide Duran, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1967 și, respectiv, în 1973 și trăiesc în Diyarbakır. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna R. Bataray Saman și dna S. Çelebi, avocați care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 martie 2006, 14 membri PKK au fost uciși în conflictele armate din sud-estul Turciei. A fost organizată o înmormântare la Diyarbakır la 28 martie 2006 pentru patru dintre decedați. În timpul înmormântării și în zilele următoare au avut loc conflicturi la scară largă între ofițeri de poliție și civili din Diyarbakır. Pe 29 martie 2006, la ora 17:30, fiul Abdullah, de nouă ani și jumătate, era pe balconul apartamentului, când, potrivit reclamanților, un polițist a tras în direcția sa. Abdullah a fost lovit de un glonț și a murit în drum spre spital. În cursul conflicturilor, un total de zece civili, dintre care cinci au fost sub 18 ani, au fost uciși și un număr de 200 de civili au fost răniți. Cincizeci și șase din cei 200 au fost răniți de arme de foc. La 30 martie 2006, s-a efectuat o examinare postmortem asupra organismului fiului reclamantului. Cauza decesului a fost stabilită de către medic ca sângerări interne și șoc, cauzate de leziunile asupra armelor de foc. La 19 aprilie 2006, avocații reprezentanți al primului reclamant, dl Duran, a făcut o plângere oficială procurorului Diyarbakır și a cerut ofițerilor de poliție responsabili pentru uciderea fiului dlui Duran să fie urmăriți și pedepsiți. În cerere, avocații au informat procurorul că vecinii au martor incidentul și au putut confirma că Abdullah a fost împușcat de un ofițer de poliție. Într-un răspuns aparent la o cerere a raportorului special al Organizației Națiunilor Unite privind execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare, procurorul Diyarbakır a elaborat un raport la 1 mai 2006. În raportul său, procurorul a declarat că ancheta privind moartea fiului reclamantului a fost în curs de desfășurare. Procurorul a adăugat că investigațiile privind moartea celor șase persoane au fost încă în curs de desfășurare. Se pare din raport că trei dintre aceste șase persoane au fost uciși când au fost lovite de cartușe care conțin gaz CS, unul a fost ucis cu un obiect brusc și cele două au fost uciși cu gloanțe. La 20 octombrie 2008, procurorul Diyarbakır a eliberat o ordine permanentă către forțele locale de poliție pentru a căuta criminalul uciderii. COMPLAINTE Considerând art. 2 din Convenție, reclamanții se plâng că fiul lor Abdullah a fost ucis intenționat de ofițeri de poliție. În temeiul articolelor 2 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nicio investigație eficace nu a fost efectuată de autoritățile naționale și că ordinul permanent de căutare emis de procuror înseamnă că nu vor fi niciodată luate măsuri semnificative. Reclamanții se plâng, de asemenea, că au fost supuși unor maltratamente în sensul articolului 3 din Convenție din cauza suferințelor care rezultă din uciderea arbitrară a fiului lor, precum și din cauza indiferenței prezentate de autoritățile judiciare la uciderea. În baza articolului 14 din Convenție, reclamanții susțin că drepturile lor în temeiul Convenției au fost încălcate din cauza originii lor curde. În cele din urmă, în temeiul articolului 17 din Convenție, reclamanții se plâng că ofițerii de poliție au abuzat de art. 2 al doilea paragraf din Convenție. HOTĂRÂREA La 23 octombrie 2012, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Guvernul regretă apariția cazurilor individuale de deces rezultate din utilizarea forței excesive, precum și în circumstanțele prezentului caz care se referă la moartea fiului reclamantului, în ciuda legislației turce existente și a hotărârii guvernului de a preveni astfel de acțiuni. Se acceptă faptul că utilizarea unei forțe excesive sau disproporționate care rezultă în deces sau în prejudiciu fatal constituie o încălcare a articolului 2 din Convenție și guvernul se angajează să elibereze instrucțiuni adecvate și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că dreptul la viață – inclusiv obligația de a efectua investigații eficiente – este respectat în viitor. În acest sens, se observă că au fost adoptate noi măsuri juridice și administrative care au determinat reducerea apariției deceselor și a rănilor în circumstanțe similare cu cele ale prezentei cereri, precum și a unor investigații mai eficace. Șahide Duran, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului, următoarele sume grațioase: - 65.000 de euro (soisprezece cinci mii) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, plus orice impozit care poate fi imputabil; și - 3.000 (trei mii) euro pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților. Aceste sume vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista sa de cazuri. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 10 decembrie 2012, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „Noi, Rehșan Bataray Saman și Serdar Çelebi, constată că Guvernul Turciei sunt dispuși să plătească împreună dlui Mahmut Duran și doamna Șahide Duran, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, următoarele sume ex gratie: - 65.000 (saizeci și cinci mii de euro) euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, plus orice impozit care poate fi taxabil; și - 3.000 (3 mii) euro pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. Aceste sume vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista sa de cazuri. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. După consultarea clienților noștri, v-ar informa că acceptă propunerea și renunța la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ei declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Guido Raimondi Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă