WYSOCKI c. POLOGNE

Guvernul polonez ("Guvernul") a fost reprezentat de agentul lui, d. J. Wołąsiewicz, succedat de dna J. Chrzanowska, din ministerul Afacerilor Externe. A. Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, precum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Versiunea faptelor prezentată de reclamant

Reclamantul declară că aplicarea unei pedepse de închisoare pronunțate împotriva sa pe 15 septembrie 1997 fusese suspendată de mai multe ori, în special pe 8 octombrie 1998 și 15 iunie 2004, pe motiv că, conform expertizelor psihiatrice, prezentase un tulburare mentală incompatibilă cu încarcerarea.

Expertizele psihiatrice, întocmite respectiv pe 7 noiembrie 2003 de clinica psihiatrică din Frombork și pe 11 mai 2004 de Institutul Medical din Białystok, coraborau diagnosticul medical privind-o, indicând în același timp că eventualitatea încarcerării ar conduce la deteriorarea stării sale de sănătate. Dosarele medicale, provenind din spitalizările sale din acea vreme, conțineau aceeași concluzie și precizau că, pe lângă schizofrenie, suferea de claustrofobie.

Pe 15 mai 2006, contrar părere medicale sus-vizualizate, tribunalul regional din Olsztyn a hotărât deschiderea din nou a procedurii privind aplicarea pedepsei care i fuseseimpusă în 1997.

Reclamantul indicase că conform unei expertize psihiatrice, recoltate pe 26 iunie 2008 de procuratura din Białystok în cadrul altei cauze împotriva sa, suferea de schizofrenie paranoică severă, claustrofobie și epilepsie. Discernământul său la momentul faptelor fuseseabolit de tulburarea mentală de care era afectat. Expertiza remarca că bolnav de multă vreme, fuseseobiecti mai multor spitalizări și trebuia tratat într-un estabeliment specializat în ingrijiri psihiatrice. Din aceasta rezulta, de asemenea, că nu putea fi încarcerat, ținând seama de eventualitatea deteriorării stării sale de sănătate. Pe 30 iunie 2008, pe baza expertizei sus-menționate, procuratura abandona urmăririle penale împotriva sa.

Reclamantul indicade că pe 30 mai 2009, o altă procedură îndreptată împotriva sa fuseseabandonată de procuratura din Gdańsk, pe motiv că, conform unei expertize realizate pe 10 mai 2009, suferea de schizofrenie acută și avea nevoie să fie tratat într-un estabeliment de îngrijiri psihiatrice. Conform expertizei în cauză, nu era în stare să participe la procedura împotriva sa.

Scrisoarea adresată de reclamant Curții în februarie 2011 scoasela iveală că la acea vreme era încarcerat la penitenciara din Barczewo. Aparent, el și familia sa formulasesemai multe cereri la autorități, avand scopul transferului la spitalul psihiatric. Cererile în cauză nu ar fi avut urmări. 2. Versiunea faptelor Guvernului

Guvernul indicade că reclamantul avea un cazier judiciar bogat. Între 1994 și 2010, fuseseobjecto a aproximativ șase investigații și proceduri judiciare aferente, între altele, hoțiilor cu forța și receptării. a) Procedura privind aplicarea pedepsei de închisoare pronunțate împotriva reclamantului pe 15 septembrie 1997 de tribunalul regional din Olsztyn (II K 55/97)

Printr-o hotărâre din 15 septembrie 1997, reclamantul fusesecondemnat de tribunalul regional din Olsztyn la o pedeapsă de șase ani de închisoare, în special pentru o serie de hoții. Pe 11 februarie 1998, curtea de apel din Varșovia confirma această hotărâre.

Aplicarea pedepsei infligite reclamantului fuseseamânată de mai multe ori, în special pe 17 aprilie și 8 octombrie 1998, precum și 12 aprilie 1999, pe motiv că starea sa de sănătate era incompatibilă cu încarcerarea.

Reclamantul fusesehosprtal de mai multe ori, în special la clinica psihiatrică din Stargard Gdański (între 1998 și 1999) și la clinica din Człuchów (între aprilie 2001 și septembrie 2003). În perioada în cauză, estabelimentele sus-vizualizate erau conduse de psihiatra I.M.W.

Pe 15 iunie 2004, tribunalul regional din Olsztyn suspenda procedura privind aplicarea pedepsei infligite reclamantului în 1997, pe motiv că starea sa de sănătate era permanent incompatibilă cu încarcerarea. Tribunalul se baza pe două expertize stabilind că reclamantul suferea de schizofrenie paranoică, la acea vreme în remisiune, dintre care prima fuseseprezentat pe 7 noiembrie 2003 de clinica psihiatrică din Frombork, și a doua fuseseîntocmit pe 11 mai 2004 de Institutul Medical din Białystok în urma examinării reclamantului de un psihiatru. Expertizele în cauză luaseau în considerare dosarele medicale provenind din spitalizările anterioare ale reclamantului în cadrul clinicelor din Stargard Gdański și Człuchów.

În decembrie 2004, tribunalul regional din Olsztyn primeaa notificație două expertize, recoltate în cadrul altei proceduri penale împotriva reclamantului, privind o serie de receptări comise între iunie și octombrie 2003 (a se vedea, de mai jos la paragrafele 39-40). Expertizele în cauză fuseseeîntocmite pe 10 și 25 noiembrie 2004 de experții clinicii psihiatrice din Choroszcz în urma observației psihiatrice a reclamantului realizată între 9 septembrie și 21 octombrie 2004. Conform termilor lor, reclamantul nu suferea de boală mentală ci simula alienația mentală pentru a evita urmăririle și încarcerarea.

Ținând seama de opiniile medicale contradictorii privind starea de sănătate a reclamantului, tribunalul solicita opinia experților clinicii psihiatrice din Pruszków-Tworki. În concluziile lor din 17 februarie 2005, experții apreciau că, fără observație psihiatrică prealabilă a reclamantului, nu erau în stare să se pronunțe asupra chestiunii dacă era afectat de tulburare mentală.

Pe 9 februarie 2006, tribunalul regional din Olsztyn primeaa notificație două expertize psihiatrice ulterioare, recoltate în cadrul altei proceduri penale împotriva reclamantului (a se vedea, paragrafele 41-43 de mai jos), stabilind că simula boală mentală. Prima expertize fuseseprezentat pe 23 ianuarie 2006 de un psiholog în urma observației psihiatrice a reclamantului realizată la unitatea psihiatrică a închisorii din Varșovia între 10 iunie și 7 iulie 2005, a doua, datată 26 ianuarie 2006, fuseseîntocmit de psihiatrii unității de psihiatrie legală a aceleiași închisorii în urma observației psihiatrice a reclamantului efectuată între 28 iulie 2005 și 5 ianuarie 2006.

Pe 15 mai 2006, pe baza expertizelor sus-vizualizate, tribunalul regional din Olsztyn hotaraa reopening a procedurii privind aplicarea pedepsei de închisoare infligite reclamantului în septembrie 1997. Tribunalul apreciae că expertizele sus-menționate, clare și explicite, erau vrednice de credință. Pe 19 septembrie 2006, curtea de apel din Białystok confirma această decizie.

Pedeapsa în cauză fuseseaplicată împotriva reclamantului între 29 septembrie 2006 și 11 decembrie 2010.

Reclamantul ar mai fi încarcerat în aplicare hotărârilor pronunțate împotriva sa în alte proceduri penale. b) Procedura împotriva membrilor personalului medical ai clinicilor din Stargard Szczeciński și Człuchów, precum și anumiți dintre pacienții lor presupuși, inclusiv reclamantul, privind întocmirea și utilizarea atestelor medicale contrafacute, precum și corupția

În 2005, autoritățile deschiseau o investigație privind întocmirea, de membri ai personalului medical al clinicilor sus-menționate, inclusiv psihiatra I.M.W., a atestelor medicale contrafacute, stabilind alienația mentală a anumiți dintre pacienții lor, inclusiv reclamantul, și utilizarea subseventă de aceștia a acestora în proceduri împotriva lor, în schimbul avantajelor financiare procurate medicilor în cauză.

În declarațiile sale autorităților de urmărire efectuate între mai și august 2005, psihiatra I.M.W. recunoasca totalitatea faptelor care i se imputaseau. Ea declara în special că-l luase pe reclamant în clinicile de care era responsabilă, și că-i întocmisese, la cererea lui, o serie de piese medicale certificând că era afectat de tulburare mentală, în timp ce știa că era sănătos la minte și că urma să utilizeze certificatele medicale în cauză în proceduri îndreptate împotriva lui pentru a evita urmăririle. I.M.W recunoasca avantajele financiare care i-au fost procurate de reclamant în schimbul serviciilor deci prestate.

Pe 14 mai 2006, un act de acuzare îndreptate împotriva zece acuzați, inclusiv I.M.W. și reclamant, fusesedepositat la tribunalul regional din Olsztyn.

Din dosar rezultă că procedura întamată împotriva I.M.W. este încă în curs.

Cât privește reclamantul, printr-o hotărâre pronunțată pe 29 iulie 2011 de tribunalul de district al Olsztyn, fuseseapreciat vinovat de coruperea I.M.W. și folosire de false. Pe 1 martie 2012, această hotărâre fusseeanulată și dosarul reexpediat pentru reexaminare. Procedura este încă în curs. c) Expertizele medicale privind starea de sănătate a reclamantului

Guvernul indicade că, în cadrul procedurilor penale conduse împotriva reclamantului între 1994 și 2009, mai multe expertize medicale privind starea sa de sănătate fuseserealizate la cererea autorităților.

Conform expertizelor întocmite în decembrie 1994, aprilie 1995 și martie 1996 de psihiatrii din Olsztyn, reclamantul nu era afectat de tulburări mentale. Conform acestui ultim aviz, simula această tulburare.

Expertizele din 27 ianuarie 1996, 16 octombrie 2002 și 27 august 2003, concluzionau asupra necesității realizării observației psihiatrice a reclamantului, anterior stabilirii concluziilor privind starea sa de sănătate.

Conform avizului realizat pe 14 octombrie 2002 de un psiholog, reclamantul simula alienația sa mentală.

Expertizele prezentate pe 7 noiembrie 2003 de clinica din Frombork și 11 mai 2004 de Institutul de medicină legală din Białystok (a se vedea de mai sus, paragrafele 5 și 14), dezvăluiauseau că reclamantul suferea de schizofrenie paranoică.

Potrivit avizelor prezentate pe 14 mai și 7 iunie 2004 de psihiatrii din Olsztyn, starea de sănătate a reclamantului nu putea fi evaluată fără observație psihiatrică prealabilă.

Conform expertizelor din 10 și 25 noiembrie 2004, realizate de experții clinicii psihiatrice din Choroszcz (a se vedea de mai sus la §15), reclamantul simula boală mentală pentru a evita urmăririle și încarcerarea.

Conform avizului din 17 februarie 2005, prezentat de experții clinicii Pruszków-Tworki, stabilirea concluziilor privind starea de sănătate a reclamantului trebuia să fie precedată de observația sa psihiatrică.

Conform expertizelor din 23 și 26 ianuarie 2006 (referite de mai jos la §17), reclamantul nu era afectat de tulburări mentale și putea fi urmărit.

Conform expertizelor psihiatrice din 26 iunie 2008 și 10 mai 2009 (a se vedea de mai sus paragrafele 7 și 8), reclamantul suferea de schizofrenie. d) Procedura privind revocarea permisului de conducere pe care-l deținea reclamantul

În 1999, autoritățile revocraseau permisul de conducere pe care-l deținea reclamantul, pe motiv că, ca persoană afectată de o tulburare mentală, nu putea fi șofer al vehiculelor.

Într-un recurs împotriva acestei decizii, reclamantul susținea că era apt pentru a conduce și a prezentat certificatele medicale în acest sens.

Reclamantul i se delilivara un permis temporar. Ținând seama de expirarea acestuia care intervenii în 2004, procedura privind revocarea permisului fusesereprasă. În cadrul acesteia, reclamantul a prezentat certificatul medical datat 24 iunie 2004, dezvăluind că nu suferea de nici o boală mentală și că anterior, nu fuseseobjecto a nici unui tratament medicamentos. e) Alte proceduri penale împotriva reclamantului i. Procedura VII K 1897/04

Printr-o hotărâre din 22 decembrie 2006, tribunalul de district al Olsztyn apreciae reclamantul vinovat de o serie de receptări și-l pedepsei la o pedeapsă de doi ani și jumătate de închisoare. Hotărârea fuseseconfirmat pe 31 octombrie 2007 de tribunalul regional din Olsztyn.

Tribunalele care au pronunțat în cauză au respins argumentul reclamantului, bazat pe irresponsabilitatea sa consecutive unei tulburări mentale, pe motiv că această tulburare nu fuseseconfirmat nici de expertizele din 2004 ale clinicii din Choroszcz, nici de acelea prezentate în 2006 de experții închisorii din Varșovia. Tribunalele apreciau că, contrar expertizelor clinicii din Frombork și Institutului din Białystok, imprecise și lipsit de claritate, acelea din Choroszcz și Varșovia erau exhaustive, convingătoare și coroborate de totalitatea elementelor din dosare. ii. Procedura II K 1493/06

Pe 11 august 2006, procuratura din Białystok hotaraa reopening a unei proceduri împotriva reclamantului, abandonată în 2003 din cauza tulburii sale mentale, privind o serie de spargeri de locuințe și furturi de vehicule.

Printr-o hotărâre din 27 aprilie 2007, reclamantul fuseseapreciat vinovat de faptele care i se impuraseu și pedepsei la o pedeapsă de doi ani și șase luni de închisoare. Pe 19 septembrie 2007, tribunalul regional confirma această hotărâre și pe 18 iunie 2008, Curtea Supremă respingea recursul reclamantului.

Jurisdicțiile apreciau că, ținând seama de expertizele întocmite în ianuarie 2006 de psihiatrii închisorii din Varșovia, reclamantul nu putea evita responsabilitatea pe motiv prezentuirii sale tulburii mentale. Expertizele în cauză, stabilind că reclamantul simula alienația mentală, erau integral vrednice de credință. Realizate în urma unei observații psihiatrice lungi a reclamantului, expertizele în cauză erau clare, detaliate și coroborate de concluziile psihiatrilor clinicii din Choroszcz. În schimb, expertiza clinicii din Frombork, prezentată în noiembrie 2003, fuseseapreciată de necredibilă, din cauza lacunelor și erorilor relevate de jurisdicții. B. Dreptul intern relevant

Conform art. 15 § 2 al codului de aplicare a pedepselor, pedeapsa este suspendată, în totalitate sau în parte, în caz de obstacol permanent pentru aplicarea acesteia, cum ar fi fuga condamnatului sau boala sa mentală sau altă boală cronică gravă. GRIEVUL

Invocând art. 3 al Convenției, reclamantul se plânge de a fi suferit un tratament contrar acestei dispoziții din cauza încarcerării ordonate în dezpreț a avizelor medicale stabilind că starea sa de sănătate era incompatibilă cu menținerea în detență.

Guvernul susține ca titlu preliminar că cererea este inadmisibilă din cauza abuzului de recurs individual de reclamant. Reclamantul a ascuns Curții informațiile esențiale pentru examinarea cauzei și a susținut cu vinovăție cererea pe baza elementelor contrafacute, care fac obiectul unei proceduri interne pentru falsificare. În baza declarațiilor efectuate în cadrul procedurilor de către una dintre acuzate, psihiatra I.M.W., elementele în cauză trebuie considerate contrafacute. Prezentarea lor de reclamant în fața Curții avea scopul obținerii unei hotărâri Curții favorabile pentru el, cu care ar putea mai târziu se prevaleze în fața autorităților interne pentru a se sustrage urmăririlor.

Guvernul invocade la titlu subsidiار absența calității de victimă a reclamantului. Se referă la expertizele medicale, stabilind că reclamantul nu era afectat de tulburări mentale și putea fi încarcerat.

În orice caz, Guvernul invocade caracterul manifestement neîntemeiat al cererii. Expune că nu este în sarcina Curții de a se angaja în aprecierea stării de sănătate a reclamantului pe baza pieselor medicale privind-o, cu atât mai mult cu cât acesta fuseseapreat de autorități. Dovedesc aceasta numeroasele expertize medicale recoltate de autorități, dintre care mai multe stabilind simularea de reclamant a alienației sale mentale.

Guvernul observă că expertizele stabilind că reclamantul suferea de tulburare mentală se bazaseau, în mare măsură, pe dosarele medicale contrafacute. Trei dintre ele au fost dezavouate de jurisdicțiile pronunțând în alte proceduri penale împotriva reclamantului, pe motiv că nu erau de calitatea cerută.

În schimb, expertizele stabilind că reclamantul simula alienația mentală au fost aprobate nu doar de tribunalul regional din Olsztyn care a ordonat încarcerarea sa, dar și de jurisdicțiile pronunțând în alte proceduri penale împotriva lui. Conform acestor jurisdicții, concluziile expertizelor în cauză nu erau contestate, ținând seama de faptul că fuseseerealizate de experții competenți în urma observațiilor psihiatrice lungi a reclamantului și waren corובorate de totalitatea elementelor din dosare.

Guvernul observă că pedeapsa infligită reclamantului în 1997 nu a fost aplicată timp de aproximativ opt ani. Deci, reclamantul nu putea pretinde că starea sa de sănătate nu fuseseluată în considerare de autorități. 2. Reclamantul

Reclamantul menține declarațiile sale și respinge spusele Guvernului conform cărora elementele medicale, dezvăluind tulburarea sa mentală incompatibilă cu încarcerarea, ar fi fusesecontrafacute.

Privind expertizele medicale referite de Guvern, reclamantul observă că mai multe dintre ele menționeazează dificultățile întâmpinate de experți în evaluarea stării sale de sănătate. Printre expertizele citate, cinci au fost întocmite de același psihiatru, ceea ce implică că nu pot fi tratate ca opinii distincte. De altfel, trei expertize stabilind tulburarea sa mentală au fost prezentate după observații psihiatrice, realizate în établismentele ingrijirilor necesare; nu se putea substitui concluzii care provin dintr-o scurtă examinare medicală condusă în afara cadrului spitalicesc.

Reclamantul adaugă că, contrar a ce sugerează Guvernul, psihiatra I.M.W. nu s-a pronunțat vreodată ca expert în cadrul procedurilor împotriva sa. 3. Aprecierea Curții

În cauza de față, Curtea nu apreciază oportun de a se pronunța asupra excepțiilor Guvernului privind abuzul de recurs individual de reclamant și absența calității sale de victimă, ținând seama de faptul că în orice caz, cererea este inadmisibilă pentru alt motiv.

Mai ales, Curtea observă că aplicarea pedepsei de închisoare pronunțate împotriva reclamantului în septembrie 1997 fusesereportată de mai multe ori, pe motiv că starea sa de sănătate era incompatibilă cu menținerea în detență. În iunie 2004, procedura privind aplicarea acestei pedepse fusesesfârșit, pe motiv că starea de sănătate a reclamantului se opusese permanent la a fi încarcerat. Suspendarea procedurii fuseseordonată pe baza expertizelor medicale ale clinicii psihiatrice din Frombork și Institutului Medical din Białystok, stabilind că reclamantul suferea de schizofrenie.

Curtea observă că în mai 2006, tribunalul regional din Olsztyn a hotaraat aplicarea pedepsei de închisoare infligite reclamantului în septembrie 1997. Decizia sa în materie era bazată pe patru opinii medicale recente, dezvăluind că reclamantul nu suferea de nici o boală mentală ci simula alienația mentală pentru a evita urmăririle și încarcerarea. Tribunalul regional din Olsztyn a apreciat că avizele în cauză, clare și neechivoc, eren vrednice de credință; decizia sa în materie a fost confirmată de curtea de apel din Białystok.

Curtea observă că elementele depuse de Guvern dezvăluiauseau că jurisdicțiile pronunțând în alte proceduri penale împotriva reclamantului (a se vedea, paragrafele 39-43 de mai sus) ajunseseasea același concluzii ca tribunalul regional din Olsztyn. Ele au în particular dezavouate expertizele stabilind tulburarea mentală a reclamantului, prezentate de clinica din Frombork și Institutul din Białystok, pe motiv că nu erano de calitatea cerută.

Din elementele dosarului rezultă că expertizele stabilind tulburarea mentală a reclamantului, inclusiv avizele clinicii din Frombork și Institutului din Białystok, precum și acelea prezentate în iunie 2008 și mai 2009 în alte proceduri penale împotriva sa, se bazaseau, în mare măsură, pe documentația medicală întocmit de psihiatra I.M.W. Curtea observă în acest context că procedura penală, privind întocmirea de acest medic a atestelor medicale contrafacute, dezvăluind alienația mentală a reclamantului, și utilizarea subseventă de aceasta a acestora în proceduri penale împotriva sa, este în curs în fața jurisdicțiilor interne.

Curtea remarcă că în cauza de față, decizia jurisdicțiilor naționale de a aplica pedeapsa de închisoare pronunțată împotriva reclamantului în septembrie 1997 a fost precedată de o analiză detaliată a documentației medicale privind starea sa de sănătate. În acest context, ea reamintește că jurisdicțiile naționale sunt în principiu mai bine plasate decât o curte internațională pentru aprecierea elementelor produse, cum ar fi piese medicale relevante, și pentru examinarea în orice moment la lumina acestor elemente a situației persoanei în cauză.

Ținând seama de mai sus, Curtea apreciază că în cauza de față, nu rezultă din elementele dosarului, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că reclamantul a fost obiect al unui tratament contrar art. 3 al Convenției.

Prin urmare, Curtea respinge cererea, în măsura în care este manifestement neîntemeiat, în aplicarea art. 35 §§ 3 (a) și 4 al Convenției. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı Ineta Ziemele Grefieră Adjunctă Președintă

Le requérant, M. Adam Wysocki, est un ressortissant polonais, né en 1967, résidant à Barczewo. Il a été représenté devant la Cour par M e W. Szewczyk, avocat à Sopot.

Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. J. Wołąsiewicz, succédé par Mme J. Chrzanowska, du ministère des Affaires étrangères. A. Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. 1. La version des faits présentée par le requérant

Le requérant déclara que l’application d’une peine d’emprisonnement prononcée à son encontre le 15 septembre 1997 avait été suspendue à plusieurs reprises, notamment le 8 octobre 1998 et le 15 juin 2004, au motif que, selon les expertises psychiatriques, il présentait un trouble mental incompatible avec l’incarcération.

Les expertises psychiatriques, établies respectivement le 7 novembre 2003 par la clinique psychiatrique de Frombork et le 11 mai 2004 par l’Institut médical de Białystok corroboraient le diagnostic médical le concernant, tout en indiquant que son éventuelle incarcération conduirait à la détérioration de son état de santé. Les dossiers médicaux, issus de ses hospitalisations intervenues à cette époque, comportaient cette même conclusion et précisaient qu’en plus de schizophrénie, il souffrait de claustrophobie.

Le 15 mai 2006, contrairement aux avis médicaux susvisés, le tribunal régional d’Olsztyn décida de rouvrir la procédure relative à l’application de la peine lui ayant été infligée en 1997.

Le requérant indiqua que selon une expertise psychiatrique, recueillie le 26 juin 2008 par le parquet de Białystok dans le cadre d’une autre affaire contre lui, il souffrait de schizophrénie paranoïaque sévère, de claustrophobie et d’épilepsie. Son discernement au moment des faits avait été aboli par le trouble mental dont il était atteint. L’expertise relevait qu’il était malade depuis de longue date, avait fait l’objet de plusieurs hospitalisations et devait être soigné dans un établissement spécialisé en soins psychiatriques. Il en ressortait également qu’il ne pouvait être incarcéré, compte tenu d’une éventuelle détérioration de son état de santé. Le 30 juin 2008, en s’appuyant sur l’expertise susmentionnée, le parquet abandonna les poursuites à son encontre.

Le requérant indiqua que le 30 mai 2009, une autre procédure dirigée contre lui avait été abandonnée par le parquet de Gdańsk, au motif que, selon une expertise réalisée le 10 mai 2009, il souffrait de schizophrénie aigue et avait besoin d’être soigné dans un établissement des soins psychiatriques. Selon l’expertise en question, il n’était pas en mesure de participer à la procédure contre lui.

Le courrier adressé par le requérant à la Cour en février 2011 faisait apparaître qu’à cette époque, il était incarcéré à la prison de Barczewo. Apparemment, lui-même ainsi que sa famille avaient formulé plusieurs demandes auprès des autorités, tendant à son transfèrement à l’hôpital psychiatrique. Les demandes concernées n’auraient pas eu des suites. 2. La version des faits du Gouvernement

Le Gouvernement indiqua que le requérant possédait un casier judiciaire fourni. Entre 1994 et 2010, il avait fait l’objet d’environ six enquêtes et procédures judiciaires relatives, entre autres, aux vols avec effraction et recels. a) La procédure relative à l’application de la peine d’emprisonnement prononcée à l’encontre du requérant le 15 septembre 1997 par le tribunal régional de Olsztyn (II K 55/97)

Par un jugement du 15 septembre 1997, le requérant fut condamné par le tribunal régional d’Olsztyn à une peine d’emprisonnement de six ans, notamment pour une série de vols. Le 11 février 1998, la cour d’appel de Varsovie confirma ce jugement.

L’application de la peine infligée au requérant fut reportée à plusieurs reprises, notamment les 17 avril et 8 octobre 1998 ainsi que le 12 avril 1999, au motif que son état de santé était incompatible avec l’incarcération.

Le requérant fut hospitalisé à plusieurs occasions, notamment à la clinique psychiatrique de Stargard Gdański (entre 1998 et 1999) et à la clinique de Człuchów (entre le mois d’avril 2001 et le mois de septembre 2003). A l’époque concernée, les établissements susvisés étaient dirigés par la psychiatre I.M.W.

Le 15 juin 2004, le tribunal régional d’Olsztyn suspendit la procédure relative à l’application de la peine infligée au requérant en 1997, au motif que son état de santé était durablement incompatible avec l’incarcération. Le tribunal se fonda sur deux expertises établissant que le requérant souffrait de schizophrénie paranoïaque, à cette époque en rémission, dont la première avait été présentée le 7 novembre 2003 par la clinique psychiatrique de Frombork, et la seconde avait été établie le 11 mai 2004 par l’Institut médical de Białystok à l’issue de l’examen du requérant par un psychiatre. Les expertises concernées tenaient compte des dossiers médicaux issus des hospitalisations antérieures du requérant au sein des cliniques de Stargard Gdański et de Człuchów.

En décembre 2004, le tribunal régional d’Olsztyn se vit notifier deux expertises, recueillies dans le cadre d’une autre procédure pénale contre le requérant, portant sur une série de recels commis entre le mois de juin et le mois d’octobre 2003 (voir, ci-dessous aux paragraphes 39-40). Les expertises concernées avaient été établies les 10 et 25 novembre 2004 par les experts de la clinique psychiatrique de Choroszcz à l’issue de l’observation psychiatrique du requérant réalisée entre le 9 septembre et le 21 octobre 2004. En leurs termes, le requérant ne souffrait pas de maladie mentale mais simulait l’aliénation mentale pour éviter les poursuites et l’incarcération.

Compte tenu des avis médicaux contradictoires à propos de l’état de santé du requérant, le tribunal demanda l’avis d’experts de la clinique psychiatrique de Pruszków-Tworki. Dans leurs conclusions du 17 février 2005, les experts jugèrent que, sans une préalable observation psychiatrique du requérant, ils n’étaient pas en mesure de se prononcer sur la question de savoir s’il était atteint d’un trouble mental.

Le 9 février 2006, le tribunal régional d’Olsztyn se vit notifier deux expertises psychiatriques subséquentes, recueillies dans le cadre d’une autre procédure pénale contre le requérant (voir, aux paragraphes 41-43 ci ‑ dessous), établissant qu’il simulait une maladie mentale. La première expertise avait été présentée le 23 janvier 2006 par un psychologue à l’issue de l’observation psychiatrique du requérant réalisée à l’unité psychiatrique de la maison d’arrêt de Varsovie entre le 10 juin et le 7 juillet 2005, la seconde, datée du 26 janvier 2006, avait été établie par les psychiatres de l’unité de psychiatrie légale de la même maison d’arrêt à l’issue de l’observation psychiatrique du requérant effectuée entre le 28 juillet 2005 et le 5 janvier 2006.

Le 15 mai 2006, en se fondant sur les expertises susvisées, le tribunal régional d’Olsztyn décida de rouvrir la procédure relative à l’application de la peine d’emprisonnement infligée au requérant en septembre 1997. Le tribunal jugea que lesdites expertises, claires et explicites, étaient dignes de foi. Le 19 septembre 2006, la cour d’appel de Białystok confirma cette décision.

La peine concernée fut appliquée à l’encontre du requérant entre le 29 septembre 2006 et le 11 décembre 2010.

Le requérant serait toujours détenu en application des jugements prononcés à son encontre dans d’autres procédures pénales. b) La procédure contre les membres du personnel médical des cliniques de Stargard Szczeciński et de Człuchów, ainsi que certains de leurs patients présumés, dont le requérant, relative à l’établissement et à l’utilisation des attestations médicales contrefaites ainsi qu’à la corruption

En 2005, les autorités ouvrirent une enquête relative à l’établissement, par les membres du personnel médical des cliniques susmentionnées, dont la psychiatre I.M.W., des attestations médicales contrefaites, établissant l’aliénation mentale de certains de leurs patients, dont le requérant, et à leur utilisation subséquente par ces derniers dans des procédures à leur encontre, en contrepartie des avantages financiers procurés aux médecins mis en cause.

Dans ses déclarations aux autorités de poursuite faites entre le mois de mai et le mois d’août 2005, la psychiatre I.M.W. reconnut l’ensemble des faits qui lui étaient reprochés. Elle déclara notamment avoir accueilli le requérant dans les cliniques dont elle avait été responsable, et avoir établi, sur sa demande, une série de pièces médicales attestant qu’il était atteint d’un trouble mental, tout en ayant su qu’il était sain d’esprit et qu’il allait utiliser les certificats médicaux concernés dans des procédures dirigées contre lui afin d’éviter les poursuites. I.M.W reconnut les avantages financiers lui ayant été procurés par le requérant en contrepartie des services ainsi rendus.

Le 14 mai 2006, un acte d’accusation dirigée contre dix accusés, dont I.M.W. et le requérant, fut déposé auprès du tribunal régional d’Olsztyn.

Il ressort du dossier que la procédure entamée à l’encontre d’I.M.W. est toujours en cours.

Quant au requérant, par un jugement prononcé le 29 juillet 2011 par le tribunal de district d’Olsztyn, il fut jugé coupable de corruption d’I.M.W. et d’usage de faux. Le 1er mars 2012, ce jugement fut annulé et le dossier renvoyé pour réexamen. La procédure est toujours en cours. c) Les expertises médicales concernant l’état de santé du requérant

Le Gouvernement indiqua que, dans le cadre des procédures pénales conduites contre le requérant entre 1994 et 2009, plusieurs expertises médicales relatives à son état de santé avaient été réalisées à la demande des autorités.

Selon les expertises établies en décembre 1994, en avril 1995 et en mars 1996 par les psychiatres d’Olsztyn, le requérant n’était pas atteint de troubles mentaux. Selon ce dernier avis, il simulait ce trouble.

Les expertises du 27 janvier 1996, du 16 octobre 2002 et du 27 août 2003, concluaient à la nécessité de réaliser l’observation psychiatrique du requérant, préalablement à l’établissement des conclusions sur son état de santé.

Selon l’avis réalisé le 14 octobre 2002 par un psychologue, le requérant simulait son aliénation mentale.

Les expertises présentées le 7 novembre 2003 par la clinique de Frombork et le 11 mai 2004 par l’Institut de médicine légale de Białystok (voir ci-dessus, aux paragraphes 5 et 14), faisaient apparaitre que le requérant souffrait de schizophrénie paranoïaque.

Aux termes des avis présentés les 14 mai et 7 juin 2004 par les psychiatres d’Olsztyn, l’état de santé du requérant ne pouvait être évalué sans une préalable observation psychiatrique.

Selon les expertises des 10 et 25 novembre 2004, réalisées par les experts de la clinique psychiatrique de Choroszcz (voir, ci-dessus au paragraphe 15), le requérant simulait la maladie mentale pour éviter les poursuites et l’incarcération.

Selon l’avis du 17 février 2005, présenté par les experts de la clinique Pruszków-Tworki, l’établissement des conclusions sur l’état de santé du requérant devait être précédé de son observation psychiatrique.

Selon les expertises des 23 et 26 janvier 2006 (référées ci-dessous au paragraphe 17), le requérant n’était pas atteint de troubles mentaux et pouvait faire l’objet des poursuites.

Selon les expertises psychiatriques du 26 juin 2008 et du 10 mai 2009 (voir, ci-dessus aux paragraphes 7 et 8), le requérant souffrait de schizophrénie. d) La procédure relative à la révocation du permis de conduire dont le requérant était détenteur

En 1999, les autorités révoquèrent le permis de conduire dont le requérant était détenteur, au motif qu’en tant qu’une personne atteinte d’un trouble mental, il ne pouvait être conducteur des véhicules.

Dans un recours contre cette décision, le requérant fit valoir qu’il était apte à conduire et présenta les certificats médicaux en ce sens.

Le requérant se vit délivrer un permis temporaire. Compte tenu de son expiration intervenue en 2004, la procédure relative à la révocation du permis fut reprise. Dans le cadre de celle-ci, le requérant présenta le certificat médical daté du 24 juin 2004, faisant apparaître qu’il ne souffrait d’aucune maladie mentale et qu’antérieurement, il n’avait fait l’objet d’aucun traitement médicamenteux. e) Les autres procédures pénales contre le requérant i. La procédure VII K 1897/04

Par un jugement du 22 décembre 2006, le tribunal de district d’Olsztyn déclara le requérant coupable d’une série de recels et le punit d’une peine d’emprisonnement de deux ans et demie. Le jugement fut confirmé le 31 octobre 2007 par le tribunal régional d’Olsztyn.

Les tribunaux ayant statué dans l’affaire rejetèrent l’argument du requérant, tiré de son irresponsabilité consécutive à son trouble mental, au motif que ce trouble n’avait été corroboré ni par les expertises établies en 2004 par la clinique de Choroszcz, ni par celles, présentées en 2006 par les experts de la maison d’arrêt de Varsovie. Les tribunaux jugèrent que, contrairement aux expertises de la clinique de Frombork et de l’Institut de Białystok, imprécises et dépourvues de clarté, celles de Choroszcz et de Varsovie étaient exhaustives, convaincantes et corroborées par l’ensemble des éléments du dossier. ii. La procédure II K 1493/06

Le 11 août 2006, le parquet de Białystok décida de rouvrir une procédure contre le requérant, abandonnée en 2003 pour cause de son trouble mental, relative à une série de cambriolages et vols des véhicules.

Par un jugement du 27 avril 2007, le requérant fut déclaré coupable des faits qui lui étaient reprochés et puni d’une peine d’emprisonnement de deux années et six mois. Le 19 septembre 2007, le tribunal régional confirma ce jugement et le 18 juin 2008, la Cour Suprême rejeta le pourvoi du requérant.

Les juridictions estimèrent qu’au vu des expertises établies en janvier 2006 par les psychiatres de la maison d’arrêt de Varsovie, le requérant ne pouvait s’exonérer de sa responsabilité au motif de son prétendu trouble mental. Les expertises concernées, ayant établi que le requérant simulait l’aliénation mentale, étaient entièrement dignes de foi. Réalisées à l’issue d’une longue observation psychiatrique du requérant, les expertises en question étaient claires, détaillées et corroborées par les conclusions des psychiatres de la clinique de Choroszcz. En revanche, l’expertise de la clinique de Frombork, présentée en novembre 2003, fut jugée non crédible, en raison des lacunes et erreurs relevés par les juridictions. B. Le droit interne pertinent

Selon l’article 15 § 2 du code d’application des peines, la peine est suspendue, dans sa totalité ou en partie, en cas d’obstacle durable à son application, tel que la fuite du condamné ou sa maladie mentale ou autre maladie chronique grave. GRIEF

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir subi un traitement contraire à cette disposition en raison de son incarcération ordonnée au mépris des avis médicaux établissant que son état de santé était incompatible avec son maintien en détention. EN DROIT

Le requérant soutient avoir subi un traitement contraire à l’article 3 de la Convention. La disposition qu’il invoque est ainsi libellée: « Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants. » 1. Le Gouvernement

Le Gouvernement soutient à titre liminaire que la requête est irrecevable en raison de l’abus par le requérant de son droit de recours individuel. Le requérant a dissimulé à la Cour les informations essentielles à l’examen de l’affaire et a sciemment appuyé sa requête sur les éléments contrefaits, faisant l’objet d’une procédure interne pour faux. Au vu des déclarations effectuées dans le cadre de ladite procédure par l’une des accusées, la psychiatre I.M.W., les éléments incriminés doivent être considérés comme contrefaits. Leur présentation par le requérant devant la Cour avait pour finalité l’obtention d’un jugement de la Cour favorable pour lui dont il pourrait ultérieurement se prévaloir devant les autorités internes pour se soustraire aux poursuites.

Le Gouvernement excipe à titre subsidiaire de l’absence de la qualité de victime du requérant. Il se réfère aux expertises médicales, établissant que le requérant n’était pas atteint de troubles mentaux et pouvait être incarcéré.

En tout état de cause, le Gouvernement fait valoir le caractère manifestement mal fondé de la requête. Il expose qu’il n’est pas du ressort de la Cour de se livrer à l’appréciation de l’état de santé du requérant sur la base des pièces médicales le concernant, d’autant plus que celui-ci avait été proprement évalué par les autorités internes. En attestent les nombreuses expertises médicales recueillies par les autorités, dont plusieurs établissant la simulation par le requérant de son aliénation mentale.

Le Gouvernement fait observer que les expertises établissant que le requérant souffrait d’un trouble mental s’appuyaient, dans une large mesure, sur les dossiers médicaux contrefaits. Trois d’entre elles ont été désavouées par les juridictions statuant dans d’autres procédures pénales contre le requérant, au motif qu’elles n’étaient pas de la qualité requise.

En revanche, les expertises établissant que le requérant simulait l’aliénation mentale ont été approuvées non seulement par le tribunal régional d’Olsztyn ayant ordonné son incarcération mais également par les juridictions statuant dans d’autres procédures pénales contre lui. Selon ces juridictions, les conclusions des expertises concernées n’étaient pas controversées, compte tenu du fait qu’elles avaient été réalisées par les experts compétents à l’issue des observations psychiatriques du requérant de longue durée et étaient corroborées par l’ensemble des éléments réunis dans les dossiers.

Le Gouvernement fait observer que la peine infligée au requérant en 1997 n’a pas été appliquée pendant environ huit ans. Ainsi, le requérant ne saurait prétendre que son état de santé n’avait pas été considéré par les autorités. 2. Le requérant

Le requérant maintient ses déclarations et rejette les dires du Gouvernement aux termes desquels les éléments médicaux, faisant apparaître son trouble mental incompatible avec l’incarcération, auraient été contrefaits.

Concernant les expertises médicales référées par le Gouvernement, le requérant fait remarquer que plusieurs d’entre elles font état des difficultés rencontrées par les experts dans l’évaluation de son état de santé. Parmi les expertises citées, cinq ont été établies par le même psychiatre, ce qui implique qu’elles ne peuvent être traitées comme des avis distincts. En outre, trois expertises établissant son trouble mental ont été présentées à l’issue des observations psychiatriques, réalisées dans les établissements des soins requis ; l’on ne saurait y substituer des conclusions issues d’un bref examen médical conduit en dehors du cadre hospitalier.

Le requérant ajoute que, contrairement à ce que sous-entend le Gouvernement, la psychiatre I.M.W. ne s’est jamais prononcée en tant qu’experte dans le cadre des procédures à son encontre. 3. L’appréciation de la Cour

En l’espèce, la Cour n’estime pas opportun de se prononcer sur les exceptions du Gouvernement portant sur l’abus par le requérant de son droit de recours individuel et sur l’absence de sa qualité de victime, compte tenu du fait qu’en tout état de cause, la requête est irrecevable pour un autre motif.

Plus particulièrement, la Cour observe que l’application de la peine d’emprisonnement prononcée à l’encontre du requérant en septembre 1997 a été reportée à plusieurs occasions, au motif que son état de santé était incompatible avec son maintien en détention. En juin 2004, la procédure relative à l’application de cette peine a été suspendue, au motif que l’état de santé du requérant s’opposait durablement à ce qu’il soit incarcéré. La suspension de la procédure a été ordonnée sur la base des expertises médicales de la clinique psychiatrique de Frombork et de l’Institut médical de Białystok, établissant que le requérant souffrait de schizophrénie.

La Cour note qu’en mai 2006, le tribunal régional d’Olsztyn a décidé d’appliquer la peine d’emprisonnement infligée au requérant en septembre 1997. Sa décision en la matière était fondée sur quatre avis médicaux récents, faisant apparaître que le requérant ne souffrait d’aucune maladie mentale mais simulait l’aliénation mentale pour éviter les poursuites et l’incarcération. Le tribunal régional d’Olsztyn a jugé que les avis concernés, clairs et non-équivoques, étaient dignes de foi ; sa décision en la matière a été confirmée par la cour d’appel de Białystok.

La Cour note que les éléments versés au dossier par le Gouvernement font apparaître que les juridictions ayant statué dans d’autres procédures pénales contre le requérant (voir, aux paragraphes 39-43 ci ‑ dessus) sont parvenues à la même conclusion que le tribunal régional d’Olsztyn. Elles ont en particulier désavoué les expertises établissant le trouble mental du requérant, présentées par la clinique de Frombork et par l’Institut de Białystok, au motif qu’elles n’étaient pas de la qualité requise.

Il ressort des éléments du dossier que les expertises établissant le trouble mental du requérant, dont les avis de la clinique de Frombork et de l’Institut de Białystok ainsi que ceux présentés en juin 2008 et en mai 2009 dans d’autres procédures pénales à son encontre, s’appuyaient, dans une large mesure, sur la documentation médicale établie par la psychiatre I.M.W. La Cour note dans ce contexte que la procédure pénale, relative à l’établissement par ledit médecin des attestations médicales contrefaites, démontrant l’aliénation mentale du requérant, et à l’utilisation subséquente par ce dernier desdits éléments dans des procédures pénales à son encontre, est pendante devant les juridictions internes.

La Cour relève qu’en l’espèce, la décision des juridictions nationales d’appliquer la peine d’emprisonnement prononcée à l’encontre du requérant en septembre 1997 a été précédée d’une analyse détaillée de la documentation médicale relative à son état de santé. Dans ce contexte, elle rappelle que les juridictions nationales sont en principe mieux placées qu’une cour internationale pour apprécier les éléments produits, tels que les pièces médicales pertinentes, et pour examiner à tout moment à la lumière desdits éléments la situation de la personne intéressée.

Compte tenu de ce qui précède, la Cour estime qu’en l’espèce, il ne ressort pas des éléments du dossier, au-delà de tout doute raisonnable, que le requérant a fait l’objet d’un traitement contraire à l’article 3 de la Convention.

Partant, la Cour rejette la requête, en tant que manifestement mal fondée, en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fatoș Aracı Ineta Ziemele Greffière Adjointe Présidente