Abdulrahman împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 66994/12 Mushin Ahmad ABDULRAHMAN împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 5 februarie 2013 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevell, Președintele, Alvina Gyulumyan, Corneliu Bîrsan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al Secției Având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2012, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mushin Ahmad Abdulrahman, este un național irakian, născut în 1979 și locuiește în Zwolle. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl S.B. Kleerekooper, avocat care practică în Hoenderloo.

La 18 august 2003, reclamantul a intrat în Țările de Jos unde a solicitat azil. El nu a avut nici un document de călătorie sau de identitate. Această cerere de azil a fost respinsă în cadrul procedurii în care decizia finală a fost dată la 29 martie 2007 de Divizia Jurisdicției Administrative (Afeling Bestuursrechtspraak ) al Consiliului de Stat ( Raad van State ). La 26 iulie 2007 și, respectiv, 12 iunie 2008, reclamantul a depus două cereri suplimentare de azil. Acestea au fost amândoi respinse în seturi separate de proceduri în care decizia finală a fost luată la 22 octombrie 2008 de către Divizia de Competență Administrativă. În 2005, în timp ce procedurile privind cererea de azil erau încă în suspensie, reclamantul a constituit o relație cu dna E.G., o națională din Olanda.

La 20 martie 2006, un fiu, F., s-a născut reclamantului și dna. E.G. și, la 9 ianuarie 2008, o fiică, L. În conformitate cu normele de naționalitate ale Țărilor de Jos, ambele copii sunt resortisanți Țărilor de Jos. La 2 aprilie 2009, cu permisiunea dnei E.G., reclamantul și-a recunoscut paternitatea. La 10 aprilie 2009, Curtea regională (rechtbank ) din Zwolle-Lelystad a acordat reclamantului cererea de a exercita în comun autoritatea parentală peste F și L. La 12 mai 2009, reclamantul a solicitat un permis de ședere în scopul exercitării vieții familiale cu copiii săi în Țările de Jos. Această cerere a fost respinsă de către Ministrul Adjunct al Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) la 26 august 2009. În cursul acestei proceduri, Curtea Regională a fost informată că reclamantul și dna E.G.

au despărțit. Reclamantul apel a fost respins la 24 aprilie 2012 de către Divizia Jurisdicției Administrative. În aceeași zi, hotărârea Diviziei Jurisdicției Administrative a fost trimisă reclamantului în conformitate cu art. 8:79 din Legea Generală a Dreptului Administrativ ( Algemene Wet Bestuursrecht Între timp, la 14 martie 2011, reclamantul a depus o nouă cerere de permis de reședință în scopul exercitării vieții sale de familie cu și autoritatea parentală asupra copiilor F. și L. Această cerere a fost respinsă de Ministrul Imigrației, integrării și politicii de azil (ministrul voor Immigratie, Integratie en Asiel ; succesorul ministrului Adjunct al Justiției) la 26 octombrie 2011. La 30 martie 2012, recursul reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins de Curtea Regională a Haga care a stat la „s-Hertogenbosch.

În conformitate cu art. 8:79 din Legea administrativă generală, această hotărâre a fost trimisă reclamantului la 5 aprilie 2012. Deși reclamantul ar fi putut depune un apel suplimentar către Divizia Jurisdicției administrative, el nu a făcut acest lucru. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că decizia de a nu-i acorda un permis de ședere constituie o interferență nejustificată cu dreptul său la respectarea vieții de familie cu cei doi copii. PROCEDURĂ ÎNAINTE CURTEA La 5 octombrie 2012, reprezentantul reclamantului a trimis un fax Registrului, menționând că a vrut să depună o plângere în temeiul articolului 8 din Convenție în numele reclamantului. Prin scrisoarea din 18 octombrie 2012, Registrul a informat reprezentantul reclamantului după cum urmează: „Ar trebui să returnezi formularul de cerere completat și toate documentele relevante cel târziu la opt săptămâni de la data prezentei scrisori.

Cu alte cuvinte, data la care trimiteți înapoi formularul de cerere completat nu trebuie să fie mai târziu de decembrie 2012 Nerespectarea acestui termen va însemna că este data depunerii formularului de cerere completat, mai degrabă decât a primei comunicări care va fi luată ca data introducerii cererii. Se atrage atenția asupra faptului că data introducerii este cea decisivă pentru respectarea termenului prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție (a se vedea alin. 18 în notițe închise reclamanților)”. Împreună cu scrisoarea din 18 octombrie 2012, Registrul a trimis reclamantului un pachet de cerere, inclusiv note de orientare. Aceste note de orientare conțin – în măsura în care este relevant – următoarele elemente: „14.

Solicitările la Curte pot fi făcute doar prin post (nu prin telefon). Dacă trimiteți cererea prin e-mail sau fax, trebuie să o confirmați prin post… 15. Toate corespondența referitoare la plângerea dumneavoastră ar trebui trimisă la următoarea adresă: ... 18. În cazul în care considerați că plângerile dumneavoastră se referă la unul dintre drepturile garantate de Convenția sau de unul dintre Protocolele și că condițiile descrise mai sus sunt îndeplinite, ar trebui să completați formularul de cerere cu atenție și în mod lizibil și să-l trimiteți, împreună cu orice document necesar pentru examinarea acestuia, cât mai curând posibil și cel puțin opt săptămâni după data primei scrisori din Registru.

În cazul în care formularul de cerere nu este trimis în termen de opt săptămâni, aceasta va fi data la care trimiteți formularul de cerere completat care determină dacă ați respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 ... și nu data primei voastre scrisori… ” Acompaniată printr-o scrisoare de acoperire din 13 decembrie 2012, reprezentantul reclamantului a prezentat formularul inițial de cerere în mod corespunzător completat și semnat, de asemenea, din 13 decembrie 2012, un formular original de autoritate semnat corespunzător atât de către solicitant, cât și de reprezentant, precum și copii ale documentelor justificative relevante.

Aceste observații au fost primite de Curte la 19 decembrie 2012. Pachetul în care aceste documente au fost trimise Curții prin corespondență înregistrată a fost marcat după 14 decembrie 2012. Reclamantul a formulat o plângere în temeiul articolului 8 din Convenție în ceea ce privește refuzul autorităților Țărilor de Jos de a-i acorda un permis de ședere. În primul rând, trebuie să se ia în considerare dacă plângerea a fost depusă într-o perioadă de șase luni de la data în care a fost luată decizia finală, în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție. art. 35 § 1 din Convenție, în măsura în care este cazul, menționează: „Curtea poate aborda chestiunea ... numai într-o perioadă de șase luni de la data în care a fost luată decizia finală.” art. 45 din Regulamentul Curții citește, în măsura în care este relevant: „1.

Orice cerere formulată în temeiul articolelor 33 sau 34 din Convenție se depune în scris ... În cazul în care reclamanții sunt reprezentați în conformitate cu art. 36, o competență de avocat sau autoritate scrisă de a acționa este furnizată de reprezentanții sau de reprezentanți ai acestora.” art. 47 din Regulamentul Curții citește: Orice cerere în temeiul articolului 34 din Convenție se face pe formularul de cerere furnizat de Registru, cu excepția cazului în care președintele Secției în cauză hotărește alții… Data introducerii cererii în sensul articolului 35 § 1 din convenție este considerată ca o regulă generală data primei comunicări din partea reclamantului care stabilește, chiar și sumar, subiectul cererii, cu condiția ca un formular de cerere în mod corespunzător să fie depus în termenele stabilite de Curte.

Curtea poate, totuși, să decidă că o dată diferită este data introducerii.” Alineatele 1, 4 și 5 din Ordinul de practică privind instituția de procedură, anexat la articolele 45 și 47 din Regulamentul Curții și emis de președintele Curții în conformitate cu art. 32 din Regulamentul Curții la 1 noiembrie 2003 și modificat cel mai recent la 24 iunie 2009 [1], prevede următoarele: „1. O cerere în temeiul articolului 34 din Convenție trebuie depusă în scris. Nici o cerere nu poate fi depusă prin telefon… În cazul în care o cerere nu a fost depusă pe formularul oficial sau într-o scrisoare introductivă nu conține toate informațiile menționate la art. 47, reclamantul poate fi obligat să prezinte un formular în mod corespunzător completat.

Acesta trebuie demis în termen de opt săptămâni de la data scrisei Registrului solicitând reclamantului să completeze și să returneze formularul. Nerespectarea acestui termen va avea implicații pentru data introducerii cererii și, prin urmare, ar putea afecta conformitatea reclamantului cu regula de șase luni prevăzută la art. 35 § 1 din convenție. Reclamanții pot depune o cerere prin trimiterea prin fax. Cu toate acestea, trebuie să descarce originalul semnat prin postare în termen de opt săptămâni de la data scrisorii Registrului menționată la alineatul (4) de mai sus.” În acest context, Curtea ar sublinia faptul că, în principiu, trebuie furnizată formularul de cerere inițial, completat și semnat, precum și formularul de autoritate inițială, în mod corespunzător completat și semnat atât de către reclamant, cât și de către reprezentantul său, în cazul în care reclamantul este reprezentat în cadrul procedurii de la Strasbourg.

Transmiterea prin fax a acestor documente este, fără a fi furnizate inițiale acestor documente Curții, insuficientă pentru a constitui o cerere completă sau validă. Se face trimitere în acest sens la alineatele (1), (4) și (5) din Orientarea practică privind Instituția de Procedințe, citată mai sus. În ultimul paragraf se menționează în mod specific că este cererea inițială semnată care urmează să fie dezmembrată prin post în termen de opt săptămâni de la data scrisorii Registrului solicitând reclamantului să completeze și să returneze formularul.

Reafirmând considerațiile sale în cazul Sabri Güneș v. Turcia ([GC], nr. 27396/06, §§ 39-59, 29 iunie 2012) și menționând că, în conformitate cu dreptul intern, hotărârile interne au fost trimise reclamantului, Curtea constată – în ceea ce privește procedura privind prima cerere a reclamantului de permis de ședere bazată pe viața sa de familie cu copiii săi în care hotărârea finală a fost trimisă la 24 aprilie 2012 – că perioada de șase luni a început la 25 aprilie 2012 (a se vedea Sabri Güneș, citat mai sus, § 60). Având în vedere presupunerea că, în ceea ce privește procedura privind cea de-a doua cerere de un astfel de permis de ședere, reclamantul poate fi considerat ca fiind epuizat în mod corespunzător recours interne și că hotărârea dată la 30 martie 2012 de Curtea Regională, astfel cum a fost trimisă reclamantului la 5 aprilie 2012, poate fi acceptată ca o decizie finală în sensul articolului 35 § 1 din convenție, perioada de șase luni a început la 6 aprilie 2012. În conformitate cu practicile stabilite ale organelor Convenției și cu art. 47 § 5 din Regulamentul Curții, Curtea consideră în mod normal data introducerii unei cereri ca fiind data primei comunicări care indică intenția de a depune o cerere și care indică natura cererii (a se vedea art. 47 § 5 din Regulamentul Curții, citat mai sus).

Această primă comunicare, care poate lua forma unei scrisori trimise prin fax, va, în principiu, întrerupe rularea perioadei de șase luni. Amintind obiectivele normei de șase luni (a se vedea Sabri Güneș , citat mai sus, §§ 39-42), Curtea observă în prezenta cauză că, după primirea comunicării sale inițiale din 5 octombrie 2012, reprezentantul reclamantului a fost notificat de către Registru, în conformitate cu art. 47 § 5 din Regulamentul Curții și cu punctul 4 din Ordinul de practică privind Instituția de procedură, a trebuit să returneze formularul de cerere la Curte cel târziu 13 Decembrie 2012, adică opt săptămâni de la data scrisorii Registrului din 18 octombrie 2012. Reprezentantul a fost informat în continuare că, dacă el nu a făcut acest lucru, data depunerii formularului de cerere completat va fi luată ca data introducerii cererii.

Curtea observă că, deși scrisoarea care însoțește formularul inițial de cerere, precum și formularul în sine, sunt într-adevăr datate de 13 decembrie 2012, plicul care conține formularul inițial de cerere, precum și formularul de autoritate semnat și copii ale tuturor documentelor relevante au fost publicate la 14 decembrie 2012. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată, prin urmare, că data la care pachetul care conține formularul de cerere originală a fost marcat, și anume 14 decembrie 2012, ar trebui considerată ca data introducerii prezentului caz.

Perioada de șase luni a început la 25 aprilie 2012 în ceea ce privește prima cerere a reclamantului de permis de ședere bazată pe viața sa de familie cu copiii săi și la 6 aprilie 2012 în ceea ce privește procedurile din a doua sa cerere de un astfel de permis, Curtea concluzionează, în consecință, că cererea nu este în timp în sensul articolului 35 § 1 din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului [1] Instructiunile practice sunt apendicele Regulamentului Curții. Ele sunt disponibile pe site-ul Curții și sunt trimise reclamanților la cerere.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 66994/12 Mushin Ahmad ABDULRAHMAN against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 5 February 2013 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Alvina Gyulumyan, Corneliu Bîrsan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Johannes Silvis, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 14 December 2012, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Mushin Ahmad Abdulrahman, is an Iraqi national, who was born in 1979 and lives in Zwolle. He was represented before the Court by Mr S.B. Kleerekooper, a lawyer practising in Hoenderloo. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 18 August 2003 the applicant entered the Netherlands where he applied for asylum. He did not have any travel or identity documents. This asylum request was rejected in proceedings in which the final ruling was given on 29 March 2007 by the Administrative Jurisdiction Division ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) of the Council of State ( Raad van State ). On 26 July 2007 and 12 June 2008 respectively, the applicant filed two further asylum requests. These were both rejected in separate sets of proceedings in which the final decision was taken on 22 October 2008 by the Administrative Jurisdiction Division. In 2005, while the proceedings on his request for asylum were still pending, the applicant formed a relationship with Ms E.G., a Netherlands national.

On 20 March 2006, a son, F., was born to the applicant and Ms E.G. and, on 9 January 2008, a daughter, L. Under the Netherlands nationality rules, both children are Netherlands nationals. On 2 April 2009, with the permission of Ms E.G., the applicant recognised his paternity. On 10 April 2009, the Regional Court ( rechtbank ) of Zwolle-Lelystad granted the applicant’s request that he and Ms E. were to exercise jointly the parental authority over F. and L. On 12 May 2009 the applicant applied for a residence permit for the purposes of exercise of family life with his children in the Netherlands. This request was rejected by the Deputy Minister of Justice ( Staatssecretaris van Justitie ) on 26 August 2009. The applicant’s appeal was rejected on 23 February 2011 by the Regional Court of The Hague sitting in Zutphen.

In the course of these proceedings, the Regional Court was informed that the applicant and Ms E.G. had split up. The applicant’s further appeal was rejected on 24 April 2012 by the Administrative Jurisdiction Division. On the same day, the ruling of the Administrative Jurisdiction Division was sent to the applicant pursuant to article 8:79 of the General Administrative Law Act ( Algemene Wet Bestuursrecht ). In the meantime, on 14 March 2011, the applicant filed a fresh request for a residence permit for the purposes of exercise of his family life with and parental authority over the children F. and L. This request was rejected by the Minister for Immigration, Integration and Asylum Policy ( Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel ; the successor to the Deputy Minister of Justice) on 26 October 2011. The applicant’s appeal against this decision was rejected on 30 March 2012 by the Regional Court of The Hague sitting in ‘s-Hertogenbosch.

Pursuant to article 8:79 of the General Administrative Law Act, this judgment was sent to the applicant on 5 April 2012. Although the applicant could have filed a further appeal to the Administrative Jurisdiction Division, he did not do so. COMPLAINT The applicant complained under Article 8 of the Convention that the decision not to grant him a residence permit constitutes an unjustified interference with his right to respect for family life with his two children.

PROCEDURE BEFORE THE COURT

On 5 October 2012 the applicant’s representative sent a fax to the Registry, stating that he wanted to lodge a complaint under Article 8 of the Convention on behalf of the applicant. By letter of 18 October 2012 the Registry informed the applicant’s representative as follows: “You should return the completed application form and all relevant documents not later than eight weeks from the date of the present letter. In other words, the date on which you send back the completed application form must not be later than 13 December 2012 . Failure to comply with this time-limit will mean that it is the date of the submission of the completed application form rather than that of your first communication which will be taken as the date of the introduction of the application.

Your attention is drawn to the fact that it is the date of introduction that is decisive for compliance with the time-limit set out in Article 35 § 1 of the Convention (see para. 18 in enclosed notes to applicants).” Together with the letter of 18 October 2012 the Registry sent an application package to the applicant, including Notes for Guidance. These Notes for Guidance contain – in so far as relevant – the following items: “14. Applications to the Court may be made only by post (not by telephone). If you send your application by e-mail or fax, you must confirm it by post…

15. All correspondence relating to your complaint should be sent to the following address: ... 18. If you consider that your complaints concern one of the rights guaranteed by the Convention or one of the Protocols, and that the conditions described above are satisfied, you should fill in the application form carefully and legibly and send it, together with any documents required for its examination, as soon as possible and not later than eight weeks after the date of the first letter from the Registry. If the application form is not sent within those eight weeks, it will be the date on which you send your completed application form which determines whether you have complied with the six-month time-limit set out in Article 35 § 1 ... and not the date of your first letter…

” Accompanied by a covering letter dated 13 December 2012, the applicant’s representative submitted the original duly completed and signed application form also dated 13 December 2012, an original authority form duly signed by both the applicant and the representative, and copies of relevant supporting documents. These submissions were received by the Court on 19 December 2012. The envelope in which these documents had been sent to the Court by registered mail was postmarked 14 December 2012. THE LAW The applicant raised a complaint under Article 8 of the Convention in relation to the refusal of the Netherlands authorities to grant him a residence permit. Firstly, however, it is to be considered whether the complaint has been lodged within a period of six months from the date on which the final decision was taken, pursuant to Article 35 § 1 of the Convention.

Article 35 § 1 of the Convention, in so far as relevant, reads: “The Court may only deal with the matter ... within a period of six months from the date on which the final decision was taken.” Rule 45 of the Rules of Court reads, in so far as relevant: “1. Any application made under Articles 33 or 34 of the Convention shall be submitted in writing ... 3. Where applicants are represented in accordance with Rule 36, a power of attorney or written authority to act shall be supplied by their representative or representatives.” Rule 47 of the Rules of Court reads: “1 Any application under Article 34 of the Convention shall be made on the application form provided by the Registry, unless the President of the Section concerned decides others…

5. The date of introduction of the application for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention shall as a general rule be considered to be the date of the first communication from the applicant setting out, even summarily, the subject matter of the application, provided that a duly completed application form has been submitted within the time-limits laid down by the Court. The Court may for good cause nevertheless decide that a different date shall be considered to be the date of introduction.” Paragraphs 1, 4 and 5 of the Practice Direction on the Institution of Proceedings, appended to Rules 45 and 47 of the Rules of Court and issued by the President of the Court in accordance with Rule 32 of the Rules of Court on 1 November 2003 and amended most recently on 24 June 2009 [1] , provide as follows: “1.

An application under Article 34 of the Convention must be submitted in writing. No application may be made by phone… 4. If an application has not been submitted on the official form or an introductory letter does not contain all the information referred to in Rule 47, the applicant may be required to submit a duly completed form. It must be despatched within eight weeks from the date of the Registry’s letter requesting the applicant to complete and return the form. Failure to comply with this time-limit will have implications for the date of introduction of the application and may therefore affect the applicant’s compliance with the six-month rule contained in Article 35 § 1 of the Convention.

5. Applicants may file an application by sending it by fax. However, they must despatch the signed original by post within eight weeks from the date of the Registry’s letter referred to in paragraph 4 above.” In this context the Court would emphasise that in principle it is to be provided with the original, duly completed and signed application form, and also of the original authority form duly completed and signed by both the applicant and his/her representative if the applicant is represented in the Strasbourg proceedings. Transmissions by fax of these documents are, without the originals of these documents being provided to the Court, insufficient to constitute a complete or valid application.

Reference is made in this respect to paragraphs 1, 4 and 5 of the Practice Direction on the Institution of Proceedings, quoted above. The last-mentioned paragraph states specifically that it is the signed, original application which is to be despatched by post within eight weeks from the date of the Registry’s letter requesting the applicant to complete and return the form.

Reiterating its considerations in the case of Sabri Güneș v. Turkey ([GC], no. 27396/06, §§ 39-59, 29 June 2012) and noting that, in accordance with national law, the domestic rulings were sent to the applicant, the Court finds – in respect of the proceedings on the applicant’s first request for a residence permit based on his family life with his children in which the final ruling was sent to him on 24 April 2012 – that the six-month period started to run on 25 April 2012 (see Sabri Güneș , cited above, § 60). On the assumption that, as regards the proceedings on his second request for such a residence permit, the applicant can be regarded as having duly exhausted domestic remedies and that the judgment given on 30 March 2012 by the Regional Court as sent to the applicant on 5 April 2012 can be accepted as a final decision within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention, the six-month period started to run on 6 April 2012. In accordance with the established practice of the Convention organs and Rule 47 § 5 of the Rules of Court, the Court normally considers the date of the introduction of an application to be the date of the first communication indicating an intention to lodge an application and giving some indication of the nature of the application (see Rule 47 § 5 of the Rules of Court, quoted above).

Such first communication, which may take the form of a letter sent by fax, will in principle interrupt the running of the six-month period. Recalling the aims of the six-month rule (see Sabri Güneș , cited above, §§ 39-42), the Court observes in the present case that – following receipt of his initial communication of 5 October 2012 – the applicant’s representative was notified by the Registry, pursuant to Rule 47 § 5 of the Rules of Court and paragraph 4 of the Practice Direction on the Institution of Proceedings, that he had to return the application form to the Court not later than 13 December 2012, i.e. eight weeks from the date of the Registry’s letter of 18 October 2012. The representative was further informed that if he failed to do so, the date of submission of the completed application form would be taken as the date of introduction of the application.

The Court observes that although the letter accompanying the original application form, as well as that form itself, are indeed dated 13 December 2012, the envelope containing the original application form, as well as the signed authority form and copies of all relevant documents, were posted on 14 December 2012. Having regard to the above considerations, the Court therefore finds that the date on which the envelope containing the original application form was postmarked, namely 14 December 2012, should be considered as the date of introduction of the present case.

The six-month period having started to run on 25 April 2012 in respect of the applicant’s first request for a residence permit based on his family life with his children and on 6 April 2012 in respect of the proceedings on his second request for such a permit, the Court accordingly concludes that the application is out of time for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4. For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Marialena Tsirli Josep Casadevall Deputy Registrar President [1] Practice Directions are appendices to the Rules of Court. They are available on the Court’s website and are sent to applicants on request.