ABDULRAHMAN v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
ABDULRAHMAN v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2013)
Decizia nr. 66994/12 Mushin Ahmad ABDULRAHMAN împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 5 februarie 2013 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevell, Președintele, Alvina Gyulumyan, Corneliu Bîrsan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al Secției Având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2012, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mushin Ahmad Abdulrahman, este un național irakian, născut în 1979 și locuiește în Zwolle. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl S.B. Kleerekooper, avocat care practică în Hoenderloo. La 18 august 2003, reclamantul a intrat în Țările de Jos unde a solicitat azil. El nu a avut nici un document de călătorie sau de identitate. Această cerere de azil a fost respinsă în cadrul procedurii în care decizia finală a fost dată la 29 martie 2007 de Divizia Jurisdicției Administrative (Afeling Bestuursrechtspraak ) al Consiliului de Stat ( Raad van State ). La 26 iulie 2007 și, respectiv, 12 iunie 2008, reclamantul a depus două cereri suplimentare de azil. Acestea au fost amândoi respinse în seturi separate de proceduri în care decizia finală a fost luată la 22 octombrie 2008 de către Divizia de Competență Administrativă. În 2005, în timp ce procedurile privind cererea de azil erau încă în suspensie, reclamantul a constituit o relație cu dna E.G., o națională din Olanda. La 20 martie 2006, un fiu, F., s-a născut reclamantului și dna. E.G. și, la 9 ianuarie 2008, o fiică, L. În conformitate cu normele de naționalitate ale Țărilor de Jos, ambele copii sunt resortisanți Țărilor de Jos. La 2 aprilie 2009, cu permisiunea dnei E.G., reclamantul și-a recunoscut paternitatea. La 10 aprilie 2009, Curtea regională (rechtbank ) din Zwolle-Lelystad a acordat reclamantului cererea de a exercita în comun autoritatea parentală peste F și L. La 12 mai 2009, reclamantul a solicitat un permis de ședere în scopul exercitării vieții familiale cu copiii săi în Țările de Jos. Această cerere a fost respinsă de către Ministrul Adjunct al Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) la 26 august 2009. În cursul acestei proceduri, Curtea Regională a fost informată că reclamantul și dna E.G. au despărțit. Reclamantul apel a fost respins la 24 aprilie 2012 de către Divizia Jurisdicției Administrative. În aceeași zi, hotărârea Diviziei Jurisdicției Administrative a fost trimisă reclamantului în conformitate cu art. 8:79 din Legea Generală a Dreptului Administrativ ( Algemene Wet Bestuursrecht Între timp, la 14 martie 2011, reclamantul a depus o nouă cerere de permis de reședință în scopul exercitării vieții sale de familie cu și autoritatea parentală asupra copiilor F. și L. Această cerere a fost respinsă de Ministrul Imigrației, integrării și politicii de azil (ministrul voor Immigratie, Integratie en Asiel ; succesorul ministrului Adjunct al Justiției) la 26 octombrie 2011. La 30 martie 2012, recursul reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins de Curtea Regională a Haga care a stat la „s-Hertogenbosch. În conformitate cu art. 8:79 din Legea administrativă generală, această hotărâre a fost trimisă reclamantului la 5 aprilie 2012. Deși reclamantul ar fi putut depune un apel suplimentar către Divizia Jurisdicției administrative, el nu a făcut acest lucru. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că decizia de a nu-i acorda un permis de ședere constituie o interferență nejustificată cu dreptul său la respectarea vieții de familie cu cei doi copii. PROCEDURĂ ÎNAINTE CURTEA La 5 octombrie 2012, reprezentantul reclamantului a trimis un fax Registrului, menționând că a vrut să depună o plângere în temeiul articolului 8 din Convenție în numele reclamantului. Prin scrisoarea din 18 octombrie 2012, Registrul a informat reprezentantul reclamantului după cum urmează: „Ar trebui să returnezi formularul de cerere completat și toate documentele relevante cel târziu la opt săptămâni de la data prezentei scrisori. Cu alte cuvinte, data la care trimiteți înapoi formularul de cerere completat nu trebuie să fie mai târziu de decembrie 2012 Nerespectarea acestui termen va însemna că este data depunerii formularului de cerere completat, mai degrabă decât a primei comunicări care va fi luată ca data introducerii cererii. Se atrage atenția asupra faptului că data introducerii este cea decisivă pentru respectarea termenului prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție (a se vedea alin. 18 în notițe închise reclamanților)”. Împreună cu scrisoarea din 18 octombrie 2012, Registrul a trimis reclamantului un pachet de cerere, inclusiv note de orientare. Aceste note de orientare conțin – în măsura în care este relevant – următoarele elemente: „14. Solicitările la Curte pot fi făcute doar prin post (nu prin telefon). Dacă trimiteți cererea prin e-mail sau fax, trebuie să o confirmați prin post. ... 15. Toate corespondența referitoare la plângerea dumneavoastră ar trebui trimisă la următoarea adresă: ... 18. În cazul în care considerați că plângerile dumneavoastră se referă la unul dintre drepturile garantate de Convenția sau de unul dintre Protocolele și că condițiile descrise mai sus sunt îndeplinite, ar trebui să completați formularul de cerere cu atenție și în mod lizibil și să-l trimiteți, împreună cu orice document necesar pentru examinarea acestuia, cât mai curând posibil și cel puțin opt săptămâni după data primei scrisori din Registru. În cazul în care formularul de cerere nu este trimis în termen de opt săptămâni, aceasta va fi data la care trimiteți formularul de cerere completat care determină dacă ați respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 ... și nu data primei voastre scrisori. ...” Acompaniată printr-o scrisoare de acoperire din 13 decembrie 2012, reprezentantul reclamantului a prezentat formularul inițial de cerere în mod corespunzător completat și semnat, de asemenea, din 13 decembrie 2012, un formular original de autoritate semnat corespunzător atât de către solicitant, cât și de reprezentant, precum și copii ale documentelor justificative relevante. Aceste observații au fost primite de Curte la 19 decembrie 2012. Pachetul în care aceste documente au fost trimise Curții prin corespondență înregistrată a fost marcat după 14 decembrie 2012. Reclamantul a formulat o plângere în temeiul articolului 8 din Convenție în ceea ce privește refuzul autorităților Țărilor de Jos de a-i acorda un permis de ședere. În primul rând, trebuie să se ia în considerare dacă plângerea a fost depusă într-o perioadă de șase luni de la data în care a fost luată decizia finală, în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție. art. 35 § 1 din Convenție, în măsura în care este cazul, menționează: „Curtea poate aborda chestiunea ... numai într-o perioadă de șase luni de la data în care a fost luată decizia finală.” art. 45 din Regulamentul Curții citește, în măsura în care este relevant: „1. Orice cerere formulată în temeiul articolelor 33 sau 34 din Convenție se depune în scris ... În cazul în care reclamanții sunt reprezentați în conformitate cu art. 36, o competență de avocat sau autoritate scrisă de a acționa este furnizată de reprezentanții sau de reprezentanți ai acestora.” art. 47 din Regulamentul Curții citește: Orice cerere în temeiul articolului 34 din Convenție se face pe formularul de cerere furnizat de Registru, cu excepția cazului în care președintele Secției în cauză hotărește alții. ... Data introducerii cererii în sensul articolului 35 § 1 din convenție este considerată ca o regulă generală data primei comunicări din partea reclamantului care stabilește, chiar și sumar, subiectul cererii, cu condiția ca un formular de cerere în mod corespunzător să fie depus în termenele stabilite de Curte. Curtea poate, totuși, să decidă că o dată diferită este data introducerii.” Alineatele 1, 4 și 5 din Ordinul de practică privind instituția de procedură, anexat la articolele 45 și 47 din Regulamentul Curții și emis de președintele Curții în conformitate cu art. 32 din Regulamentul Curții la 1 noiembrie 2003 și modificat cel mai recent la 24 iunie 2009 [1], prevede următoarele: „1. O cerere în temeiul articolului 34 din Convenție trebuie depusă în scris. Nici o cerere nu poate fi depusă prin telefon. ... În cazul în care o cerere nu a fost depusă pe formularul oficial sau într-o scrisoare introductivă nu conține toate informațiile menționate la art. 47, reclamantul poate fi obligat să prezinte un formular în mod corespunzător completat. Acesta trebuie demis în termen de opt săptămâni de la data scrisei Registrului solicitând reclamantului să completeze și să returneze formularul. Nerespectarea acestui termen va avea implicații pentru data introducerii cererii și, prin urmare, ar putea afecta conformitatea reclamantului cu regula de șase luni prevăzută la art. 35 § 1 din convenție. Reclamanții pot depune o cerere prin trimiterea prin fax. Cu toate acestea, trebuie să descarce originalul semnat prin postare în termen de opt săptămâni de la data scrisorii Registrului menționată la alineatul (4) de mai sus.” În acest context, Curtea ar sublinia faptul că, în principiu, trebuie furnizată formularul de cerere inițial, completat și semnat, precum și formularul de autoritate inițială, în mod corespunzător completat și semnat atât de către reclamant, cât și de către reprezentantul său, în cazul în care reclamantul este reprezentat în cadrul procedurii de la Strasbourg. Transmiterea prin fax a acestor documente este, fără a fi furnizate inițiale acestor documente Curții, insuficientă pentru a constitui o cerere completă sau validă. Se face trimitere în acest sens la alineatele (1), (4) și (5) din Orientarea practică privind Instituția de Procedințe, citată mai sus. În ultimul paragraf se menționează în mod specific că este cererea inițială semnată care urmează să fie dezmembrată prin post în termen de opt săptămâni de la data scrisorii Registrului solicitând reclamantului să completeze și să returneze formularul. Reafirmând considerațiile sale în cazul Sabri Güneș v. Turcia ([GC], nr. 27396/06, §§ 39-59, 29 iunie 2012) și menționând că, în conformitate cu dreptul intern, hotărârile interne au fost trimise reclamantului, Curtea constată – în ceea ce privește procedura privind prima cerere a reclamantului de permis de ședere bazată pe viața sa de familie cu copiii săi în care hotărârea finală a fost trimisă la 24 aprilie 2012 – că perioada de șase luni a început la 25 aprilie 2012 (a se vedea Sabri Güneș, citat mai sus, § 60). Având în vedere presupunerea că, în ceea ce privește procedura privind cea de-a doua cerere de un astfel de permis de ședere, reclamantul poate fi considerat ca fiind epuizat în mod corespunzător recours interne și că hotărârea dată la 30 martie 2012 de Curtea Regională, astfel cum a fost trimisă reclamantului la 5 aprilie 2012, poate fi acceptată ca o decizie finală în sensul articolului 35 § 1 din convenție, perioada de șase luni a început la 6 aprilie 2012. În conformitate cu practicile stabilite ale organelor Convenției și cu art. 47 § 5 din Regulamentul Curții, Curtea consideră în mod normal data introducerii unei cereri ca fiind data primei comunicări care indică intenția de a depune o cerere și care indică natura cererii (a se vedea art. 47 § 5 din Regulamentul Curții, citat mai sus). Această primă comunicare, care poate lua forma unei scrisori trimise prin fax, va, în principiu, întrerupe rularea perioadei de șase luni. Amintind obiectivele normei de șase luni (a se vedea Sabri Güneș , citat mai sus, §§ 39-42), Curtea observă în prezenta cauză că, după primirea comunicării sale inițiale din 5 octombrie 2012, reprezentantul reclamantului a fost notificat de către Registru, în conformitate cu art. 47 § 5 din Regulamentul Curții și cu punctul 4 din Ordinul de practică privind Instituția de procedură, a trebuit să returneze formularul de cerere la Curte cel târziu 13 Decembrie 2012, adică opt săptămâni de la data scrisorii Registrului din 18 octombrie 2012. Reprezentantul a fost informat în continuare că, dacă el nu a făcut acest lucru, data depunerii formularului de cerere completat va fi luată ca data introducerii cererii. Curtea observă că, deși scrisoarea care însoțește formularul inițial de cerere, precum și formularul în sine, sunt într-adevăr datate de 13 decembrie 2012, plicul care conține formularul inițial de cerere, precum și formularul de autoritate semnat și copii ale tuturor documentelor relevante au fost publicate la 14 decembrie 2012. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată, prin urmare, că data la care pachetul care conține formularul de cerere originală a fost marcat, și anume 14 decembrie 2012, ar trebui considerată ca data introducerii prezentului caz. Perioada de șase luni a început la 25 aprilie 2012 în ceea ce privește prima cerere a reclamantului de permis de ședere bazată pe viața sa de familie cu copiii săi și la 6 aprilie 2012 în ceea ce privește procedurile din a doua sa cerere de un astfel de permis, Curtea concluzionează, în consecință, că cererea nu este în timp în sensul articolului 35 § 1 din convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului [1] Instructiunile practice sunt apendicele Regulamentului Curții. Ele sunt disponibile pe site-ul Curții și sunt trimise reclamanților la cerere.