CtEDO 19.02.2013 Auto

VARZEA TAVARES c. PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
19.02.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VARZEA TAVARES c. PORTUGAL (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 57894/10 Afonso VÁRZEA TAVARES împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 februarie 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 1 octombrie 2010, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, în calitate de reclamant, dl Afonso Várzea Tavares, este un cetățean portughez născut în 1940 și rezident la Lisabona. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. J. F. Alves, avocat la Matosinhos (Portugalia). La 20 februarie 2002, reclamantul a fost numit de către lichidatorul proprietății sale în fața Tribunalului de la Lisabona în cadrul unei acțiuni în executare. În acest caz, lichidatorul îi cerea suma de 3 048,3 EUR pentru cheltuielile aferente anilor 1999-2001 și diversele lucrări efectuate în coproprietatea din 2001 (procedura internă nr. 168/2002). Sindicatul susținea că aceste datorii fuseseră stabilite printr-o deliberare a adunării generale a coproprietarilor la data de 14 ianuarie 2002, care valora titlu executoriu. La o dată nespecificată, reclamantul a fost citat. La 20 mai 2002, reclamantul și-a prezentat memoriul în apărare. În acest caz, a solicitat instanței să suspende judecata în apelul la care a introdus o acțiune la 14 martie 2002 pentru a contesta validitatea titlului executoriu și că această acțiune era încă în curs de desfășurare în fața celei de-a 11-a Camere Civile a Tribunalului de la Lisabona (procedura internă nr. 41/2002). La 14 iunie 2002, reclamantul a constituit o garanție bancară pentru a asigura suspendarea în instanță. La o dată nespecificată, instanța a acceptat cererea reclamantului, ordonând suspendarea în instanță. Prin hotărârea din 1 aprilie 2004, a 11-a Camera civilă a Tribunalului de la Lisabona l-a exonerat pe reclamant de pretenția sa în ceea ce privește procedura preliminară, considerând că titlul executoriu atacat era conform legii. Reclamantul a interjetat apelul la hotărâre în fața instanței judecătorești de la Lisabona, care a confirmat decizia printr-o hotărâre din 3 mai 2005. Această hotărâre a fost adusă la cunoștința Tribunalului de la Lisabona la 16 februarie 2006, ca urmare a cererii de informații pe care a făcut-o în această privință. La 14 martie 2008, reclamantul a solicitat instanței să soluționeze cazul, ținând cont de cheltuielile pe care le suporta garanția bancară și-a reiterat cererea la 22 iunie 2009. La cele mai recente informații primite de la părțile care, până la 16 aprilie 2012, procedura de executare ar fi în continuare în curs de desfășurare la data prezentei hotărâri. GRIEFS 10. Reclamantul susține că durata procedurii de executare a încălcat principiul "timpul rezonabil" astfel cum se prevede la articolul Invocând art. 13 din Convenție, acesta denunță, de asemenea, eficiența, la nivel intern, a acțiunii în răspundere extracontractuală pentru a contesta durata excesivă a unei proceduri. În sprijinul afirmațiilor sale, reclamantul invocă, de asemenea, încălcarea art. 14, 17, 34, 35, 41, 46 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 11. Invocând art. 6 alin. (1), 13, 14, 17, 34, 35, 41, 46 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii de executare în fața instanței de la Lisabona și de existența la nivel intern a unei acțiuni eficiente în vederea obținerii unei redresări în această privință. 12. Guerra și altele c. Italia , 19 februarie 1998, § 44, Rec., 1998, I), Curtea consideră că cauza trebuie examinată numai în lumina articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenție ale căror dispoziții relevante în speță se citesc după cum urmează art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 13 Guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne, susținând că reclamantul a omis să introducă o acțiune în răspundere extracontractuală la nivel intern pentru a se plânge de durata procedurii în litigiu, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție. 14. Guvernul denunță, de asemenea, atitudinea contradictorie a reclamantului și consideră că acesta din urmă nu se poate plânge de durata procedurii de executare a acesteia, ci este cel care împiedică încheierea acesteia prin refuzul de a plăti suma solicitată. 15. Guvernul consideră, de asemenea, că instanțele interne nu pot fi considerate responsabile pentru perioada de suspendare a procedurii în măsura în care aceaceasta a fost solicitată de solicitant. În cele din urmă, acesta acuză reclamantul că nu a informat imediat instanța în momentul în care a luat cunoștință de hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din Lisabona din 3 mai 2005, care a închis procedura preliminară. 16. Curtea nu consideră că este necesar să se pronunțe cu privire la excepția de la epuizarea căilor de acțiune interne ale guvernului, motiv pentru care obiecțiile se confruntă în orice caz cu alte motive d Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII). 18. În speță, perioada care trebuie luată în considerare a început de la data la care reclamantul a fost citat în cadrul acțiunii în executare. Această dată nu este precizată, dar are loc între 20 februarie 2002, data introducerii acțiunii de către lichidatorul de proprietate, și 20 mai 2002, data la care reclamantul și-a prezentat memoriul în apărare. Întrucât procedura este încă în curs de desfășurare (a se vedea punctul 9 de mai sus), aceasta durează de mai mult de zece ani și șase luni la un nivel de jurisdicție. 19. Curtea constată că procedura nu prezintă o complexitate deosebită. În plus, aceasta arată că titlul executoriu la originea acțiunii în executare a fost recunoscut ca fiind valabil printr-o hotărâre a Tribunalului de la Lisabona din 1 noiembrie 2001. Aprilie 2004, confirmat printr-o hotărâre a Tribunalului de Primă Instanță de la Lisabona din 3 mai 2005. 20. Reclamantul se plânge de durata procedurii și de prejudiciile suferite în consecință. Cu toate acestea, Curtea constată că a fost parte pârâtă în speță, suma în litigiu fiind solicitată. Or, din momentul în care titlul executoriu a fost recunoscut ca fiind valabil, Curtea consideră că a fost de competența sa să își plătească creanța pentru a pune capăt acțiunii în executare, opoziția sa față de această acțiune nu mai are temei. Prin urmare, prin hotărârea de a nu-și onora datoria, reclamantul este responsabil de prelungirea procedurii. 21. Având în vedere aceste considerații, Curtea consideră că spătarul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție este vădit nefondat. Deoarece acest lucru nu poate fi apărat, Õ art. 13 este, prin urmare, lipsit de temei (Boyle și Rice c. Regatul Unit, seria A nr 131, § 52, 24 aprilie 1988).22 Prin urmare, cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 35. §§ 3 (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-05-10
0,94
FERREIRA ALVES c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 5219/10 Jorge de Jesus FERREIRA ALVES contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 mai 2012 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Andr
CtEDO 2010-03-23
0,94
CONDOMINIO DO EDIFICIO ZARCO c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 53185/08 présentée par CONDOMÍNIO DO EDIFÍCIO ZARCO contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 mars 2010 en une chambre composée de : Françoise Tulken
CtEDO 2013-04-02
0,94
AFFAIRE FERREIRA ALVES c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FERREIRA ALVES c. PORTUGAL ( Requête n o 5340/11) ARRÊT STRASBOURG 2 avril 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ferreira Alves c. Portugal, La Cour européenne des droits d
CtEDO 2012-06-26
0,94
AFFAIRE ASSUNCAO SANTOS c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ASSUNÇÃO SANTOS c. PORTUGAL (Requête n o 6015/09) ARRÊT STRASBOURG 26 juin 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Assunção Santos c. Portugal, La Cour européenne des droits
CtEDO 2012-04-03
0,93
FERREIRA ALVES c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 5241/11 António de Jesus FERREIRA ALVES contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 avril 2012 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, A
Sursă