CONDOMINIO DO EDIFICIO ZARCO c. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
CONDOMINIO DO EDIFICIO ZARCO c. PORTUGAL (CtEDO, 2010)
SECȚIA A DOUA
DECIZIE
Cererea nr. 53185/08
introdusă de CONDOMÍNIO DO EDIFÍCIO ZARCO
împotriva Portugaliei
Curtea europeană a drepturilor omului (secția a doua), reunită la 23 martie 2010 într-o cameră compusă din:
Françoise Tulkens, președintă,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
Nona Tsotsoria, judecători,
și Françoise Elens-Passos, grefieră adjunctă de secție,
Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 30 octombrie 2008,
Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei reglementări amiabile a afacerii,
După ce a deliberat, pronunță decizia următoare:
PROCEDURĂ
Cererea a fost introdusă de Condomínio do Edifício Zarco, asociație de coproprietari ai unui imobil situat în Matosinhos (Portugalia). Aceasta este reprezentată în fața Curții de av. J.J.F. Alves, avocat în Matosinhos. Guvernul portughez („Guvernul”) a fost reprezentat până la 23 februarie 2010 de agentul său, dl J. Miguel, procuror general adjunct, iar de la această dată de dna M. F. Carvalho, de asemenea procuror general adjunct.
Reclamanta se plânge de durata unei proceduri civile inițiate în fața tribunalului din Matosinhos.
La 17 decembrie 2009 și 27 ianuarie 2010, Curtea a primit declarații de reglementare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații, Guvernul s-a angajat să verse reclamantei suma de 2 200 (două mii două sute) euro pentru daune morale și 1 500 (o mie cinci sute) euro pentru cheltuieli de judecată, iar reclamanta a renunțat la orice altă pretenție împotriva Portugaliei cu privire la faptele aflate la originea cererii sale. Sumele menționate vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu articolul 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei plăți în termenul menționat, Guvernul se angajează să verse, începând cu data expirării acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal al Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va constitui reglementarea definitivă a afacerii.
ÎN DREPT
Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Aceasta consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului astfel cum sunt recunoscute prin Convenție și protocoalele sale și nu observă, de altfel, niciun motiv de ordin public care să justifice continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenție). În consecință, se impune scoaterea de pe rol a afacerii.
Cu toate acestea, în circumstanțele particulare ale prezentei cauze, Curtea consideră că Statul pârât ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că procedura litigioasă este adusă cu promptitudine la o concluzie, asigurându-se în același timp că se păstrează o bună administrare a justiției.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rol.
Françoise Elens-Passos
Françoise Tulkens
Grefieră adjunctă
Președintă