DİNÇ c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
DİNÇ c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 366797/10 Süleyman D Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 mai 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la reclamant, domnul Süleyman Dinç, este un resortisant turc născut în 1986 și rezident la Mardin. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul H. Toy, avocat care exercită funcția în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Recensământul contingentului din care face parte reclamantul a avut loc în 2005. La 31 august 2005, tânărul s-a înscris în biroul celor chemați și a fost supus spitalului militar din Diyarbakfer procedurii uzuale de examinare medicală înainte de începerea antrenamentului militar. La 24 august 2006, un urolog l-a examinat pe reclamant și l-a considerat capabil să-și efectueze serviciul militar. La 24 august 2006, reclamantul a fost inclus în comanda aviației lui Batman pentru a-și face instruirea militară. La 3 aprilie 2007, a fost transferat la spitalul militar din Diyarbakar. Medicii i-au acordat îngrijirile medicale necesare. 10. La 6 aprilie 2007, reclamantul a fost declarat inapt pentru serviciul militar din motive medicale. 11. La 20 noiembrie 2007, prin intermediul avocatului său, reclamantul, care nu ar fi trebuit să fie declarat în stare să își îndeplinească obligațiile militare, a introdus o acțiune în despăgubire împotriva Ministerului Apărării în fața Înaltei Curți Administrative Militare. 12. Înainte de a se pronunța asupra fondului cauzei, judecătorii au dispus o expertiză medicală. 13. La 14 ianuarie 2009, trei medici specializați în urologie și-au prezentat raportul de expertiză și au considerat că reclamantul suferea de atrofie renală care putea fi legată de obstrucționarea uterului anterior serviciului militar. Ei observau că, în timpul vizitei medicale obligatorii, pacientul fusese rugat să facă o ecografie pelviană, dar că dosarul nu conținea rezultatul acestei examinări. Ei au adăugat că faptul că a fost operat pentru un calcul renal nu însemna atâta timp cât nu era apt din punct de vedere medical să facă serviciul militar. 14. La cererea Înaltei Curți Administrative Militare, Consiliul Profesorilor de Medicină de la Academia Gülhane a prezentat, de asemenea, la 27 iulie 2009 un raport medical referitor la solicitant. El a remarcat faptul că Potrivit medicilor, acest examen ar fi permis evaluarea cu mai multă precizie a capacității de a face serviciul militar. În orice caz, Consiliul Profesorilor de Medicină considera că boala de care suferea era progresivă, că nu era legată de serviciul militar și că acesta nu avea niciun efect asupra ei. Acesta concluzionează că diagnosticul efectuat și tratamentul medical acordat nu au fost întârziate. 15. Prin hotărârea din 21 octombrie 2009, Înalta Curte Administrativă Militară, bazată în special pe raportul de expertiză medicală din 14 octombrie 2009 În ianuarie 2009 și în raportul medical din 27 iulie 2009 și întrucât responsabilitatea administrației pârâte nu putea fi angajată în circumstanțele cauzei, aceasta l-a exonerat pe reclamant de cererea sa de despăgubire. 16. La 30 decembrie 2009, aceasta a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii pronunțate de partea interesată. Reclamantul, reproșând autorităților că a considerat în mod eronat apt din punct de vedere medical pentru a-și îndeplini serviciul militar, se plânge de o încălcare a articolului 3 din convenție. 18. El se plânge, de asemenea, de soluția reținută de Înalta Curte Administrativă Militară, care, în opinia sa, este inechitabilă în sensul articolului 1 din Convenție și contrar art. 13 din Convenție. El afirmă că judecătorii nu au apreciat în mod corespunzător rapoartele medicale. În conformitate cu 19. Reclamantul susține că circumstanțele cauzei au dus la încălcarea art. 3, 6 și 13 din Convenție. 20. Curtea consideră că este necesar să se examineze din unghi al articolului 8 din Convenție că: ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... October 2010, Yard Electroluxmc. Turcia , n 25266/05, 5 ianuarie 2010, Marie-Therese Trocellier c. Franța (dec.), n 757/72/01, 5 octombrie 2006 și Gecekușu c. Turcia (dec.), n 28870/05, 25 mai 201022. De asemenea, aceasta reamintește că angajamentele mai degrabă negative cuprinse în art. 8 pot adăuga obligații pozitive inerente respectării efective a drepturilor garantate prin convenție ( Roche c. Regatul Unit [GC], n 32555/96, § 157, CEDO 2005-X 23. Astfel, precum și pentru protejarea vieții persoanelor, statele au, de asemenea, obligația de a lua măsurile necesare pentru protejarea integrității fizice și psihologice a persoanelor aflate sub jurisdicția lor. 24. Această obligație, care este fără îndoială valabilă în domeniul serviciului militar obligatoriu, implică obligația statelor de a institui un cadru legislativ și administrativ pentru o prevenire eficientă împotriva încălcării integrității fizice și psihologice. 25. În acest caz, Curtea constată mai întâi că reclamantul se plânge de încorporarea sa în armată. Din elementele dosarului și, în special, din raportul medical din 27 iulie 2009 reiese că serviciul militar nu a avut niciun efect asupra bolii de care suferea, că aceasta era activă, că nu era datorată serviciului militar și că diagnosticul efectuat și tratamentul medical efectuat nu fuseseră întârziate (punctul 14 de mai sus). Raportul de expertiză medicală din 14 ianuarie 2009 permite, de asemenea, să se înțeleagă că intervenția chirurgicală de retragere a unui calcul renal la care reclamantul a fost supus înainte de serviciul său militar n Curtea observă apoi că reclamantul a prezentat într-adevăr tulburări urologice în momentul în care și-a îndeplinit serviciul militar (punctul 8 de mai sus). În cele din urmă, Curtea consideră că autoritățile au reacționat în mod corespunzător prin transferarea acestuia la spital, unde a beneficiat de îngrijirile necesare. La sfârșitul examinărilor medicale, a fost declarat inapt pentru serviciul militar 28. Curtea consideră că măsurile care au fost luate pot fi privite ca fiind adecvate pentru protecția integrității fizice și psihologice a reclamantului, în sensul articolului 8 din Convenție. Prin urmare, este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. 29. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe articolele 6 și 13 din convenție, Curtea constată că reclamantul pune în discuție în principal aprecierea probelor și soluția reținută de Înalta Curte Administrativă Militară. 30. Curtea amintește că nu îi aparține să aprecieze ea însăși elementele care au determinat o instanță să adopte o astfel de decizie mai degrabă decât alte decizii, deoarece, în acest fel, aceasta ar fi ca judecător de a patra instanță (Emmache c. Franța, 24 noiembrie 1994, § 44, seria A n 296-C). 31. Curtea consideră că procedura a respectat principiul contradictoriei și că reclamantul, reprezentat de un avocat, și-a putut prezenta argumentele pentru apărarea intereselor sale. 32. Pe de altă parte, Curtea nu are competența de a pune sub semnul întrebării concluziile rapoartelor de competență medicală pe care Înalta Curte Administrativă Militară se întemeiază pentru a se pronunța pe fondul cauzei sau pentru a se deda la presupuneri, pe baza informațiilor medicale de care dispune, pe baza caracterului corect sau nu al concluziilor la care au ajuns experții ( Tysiąc c. Polonia, nr. 5410/03, § 119, CEDO 2007-IV, Yard Electroluxmc § 59, și Glass c. Regatul Unit, nr. 61827/00, § 87, CEDO 2004-II). 33. În lumina acestor considerații, Curtea nu are niciun motiv să pună sub semnul întrebării stabilirea faptelor la care au ajuns autoritățile naționale și concluzia la care au ajuns. 34. Prin urmare, Comisia consideră că cererea trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Guido Raimondi Premier