KVANTALIANI v. GEORGIA

Cererea nr. 38736/05 Teimuraz KVANTALIani împotriva Georgiei depusă la 26 septembrie 2005 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Teimuraz Kvantaliani, este un cetățen georgian născut în 1953 și trăiește în Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este fostul președinte al Departamentului de Stat TV și Radio din Georgia. La începutul anului 1992, în perioada de tulburări civile din Georgia, el și familia sa au fugit din țară. Ei s-au mutat în Rusia și apoi în Lituania, unde reclamantul a primit azil politic. La 12 august 1992, reclamantul a fost acuzat de multiple infracțiuni legate de activitățile sale supuse subversive și anti-stat comise în timp ce acționează într-un grup armat organizat condus de președintele extins al Georgiei, Zviad Gamsakhurdia. La 20 aprilie 2000, Parlamentul Georgiei a adoptat un decret privind eradicarea consecințelor agitației civile i-a izbucnit în 1991-1992 și privind realizarea reconcilierii naționale în Georgia („Decretul din 20 aprilie 2000”). În conformitate cu decretul din 20 aprilie 2000, procurorul general („GP”) a fost invitat să revizuiască, în conformitate cu dispozițiile legislației procedurale penale în vigoare în perioada materială, cazurile penale în curs legate de tulburările civile din 1991-1992 și să facă publică, până la 10 iulie 2000, lista persoanelor cu privire la care ar putea fi luată o decizie de întrerupere a procedurii penale. Comisia ad hoc de reconciliare națională a fost înființată de Parlament cu scopul de a facilita punerea în aplicare a decretului de mai sus. La 19 februarie 2001, reclamantul a scris comisionului național de reconciliare, exprimând consimțământul la încheierea procedurii penale pe care le-a rămas împotriva lui pe baza articolului 28 din Codul de Procedură Penală din Georgia („CPC”). La 4 martie 2001, reclamantul a revenit în Georgia. La 17 septembrie 2004, avocatul reclamantului a scris PG, solicitând informații actualizate cu privire la procedura penală pe care se petrece împotriva clientului său. În mod deosebit, el a întrebat dacă cazul penal deschis împotriva reclamantului în 1992 a fost întrerupt și dacă ar putea obține copii ale deciziilor relevante. În răspuns, la 17 octombrie 2004, procurorul șef al departamentului de investigație de la Procuratura Generală a Georgiei („PGO”) a informat reclamantul că procedura penală împotriva lui era încă în așteptare și că mandatul de căutare și decizia de autorizare a retragerii sale în custodie nu au fost retrase. Procurorul principal a explicat reclamantului că aceasta din urmă nu se afla pe lista persoanelor respective cu privire la care a fost luată decizia de a întrerupe procedura penală. La 5 ianuarie 2005, reclamantul a scris PG în detaliu circumstanțelor în legătură cu cazul său și a solicitat din nou întreruperea procedurii în temeiul articolului 28 § 1 litera (b) din CPC. Această scrisoare a fost semnificată fără răspuns. La 25 ianuarie 2005, reclamantul, acționând prin intermediul avocatului său, și-a reiterat cererea la PG. La 12 februarie 2005, procurorul-șef al departamentului de investigație de la PGO a depus o hotărâre care a interzis procedura penală împotriva reclamantului. Hotărârea din partea sa relevantă a citit după cum urmează: „... Având în vedere faptul că Teimuraz Kvantaliani a comis infracțiunea în 1992, în urma căreia situația civil-politică din Georgia s-a schimbat și comportamentul T. Kvantaliani a încetat să fie periculos, este posibil să se aplice decretul Parlamentului Georgia din 20 aprilie 2000 ...” 10. Partea operativă a hotărârii menționează că un recurs depus împotriva acesteia în termen de 15 zile. 11. Reclamantul a fost preluat cu decizia de mai sus la 14 martie 2005 și la scurt timp după aceea, la 21 martie 2005, el a depus o plângere cu o instanță de primă instanță care a solicitat revocarea hotărârii. Reclamantul a denunțat raționamentul procurorului, conform căruia s-a stabilit că a comis infracțiunile în cauză. În baza articolului 28 § 7 din CCP, el solicită continuarea procedurii penale împotriva lui. 12. La 18 aprilie 2005, reclamantul a trimis o scrisoare judecătorului judecătorului judecător de primă instanță atribuit cazului său, plângând de întârzierea examinării recursului său. El s-a bazat în acest sens pe art. 242 § 4 din CCP, care stabilește un termen de 15 zile pentru examinarea acestui tip de plângeri. 13. Prin scrisoarea din 19 aprilie 2005, judecătorul a informat reclamantul că examinarea recursului său a fost întârziată din cauza faptului că instanța a solicitat PGO accesul la dosarul penal al reclamantului; documentația solicitată a fost furnizată numai la 8 aprilie 2005 și, prin urmare, instanța a solicitat timp suplimentar pentru a-și familiariza documentele de caz. 14. La 5 mai 2005, reclamantul a depus o plângere la Secretarul Înaltului Consiliu de Justiție, denunțând întârzierea examinării apelului său, reclamația de mai sus a fost lăsată fără răspuns. De asemenea, plângerea ulterioară de 13 mai 2005 a fost ignorată. La 29 mai 2005, reclamantul a depus încă o plângere și a solicitat inițierea procedurii disciplinare împotriva judecătorilor în cauză, în absență. 15. La 29 iunie 2005, reclamantul a scris Curții Supreme a Georgiei plângând de inactivitatea instanței de primă instanță și solicitându-i Curții Supreme să preia controlul cazului său. La 11 iulie 2005, reclamantul a întrebat cu Curtea Supremă a Georgiei despre soarta plângerii sale; nu a urmat niciun răspuns. 16. După cum rezultă din caz, recursul reclamantului depus în conformitate cu art. 242 § 2 din CCP nu a fost tratat până acum. Procedura de compensare 17. La 17 februarie 2006, reclamantul care acționează în temeiul Legii 11 Decembrie 1997 privind victimele persecuției politice, a depus o acțiune la Curtea Orașului Tbilisi, solicitând să-i acorde statutul de victimă a represiunii politice. El a solicitat, de asemenea, compensații pentru, printre altele, prejudiciile morale pe care se presupunea că le-a suferit. În temeiul unei hotărâri judiciare din 19 aprilie 2006, reclamantul a fost recunoscut ca victimă de represiune politică. Prejudiciu material, Tribunalul Tbilisi a respins-o în timp ce se referă la procedurile penale în curs de desfășurare. motivul exonerat a fost invocat; prin urmare, problema reabilitarii reclamantului și a compensației în urma acestora pentru daune morale ar fi trebuit să fie tratate în domeniul de aplicare al procedurii penale în curs. 18. Decizia de mai sus a fost susținută atât de instanțe de apel, cât și de cassare. art. 28 alineatul (1) litera (n) prevede că o investigație penală se întrerupe dacă, având în vedere modificarea circumstanțelor, actul în cauză încetează să fie periculos. Alineatul 7 prevede, în continuare, că întreruperea procedurii din acest motiv nu se efectuează decât cu consimțământul unei persoane acuzate. 20. art. 242 din CPC garantează tuturor dreptul de a contesta în fața unei instanțe orice decizie luată de autoritățile investigatoare și biroul procurorului public. În conformitate cu art. 242 § 4 din CPC o plângere împotriva unei decizii procuroare este examinată de instanța respectivă într-un termen de 15 zile. Decretul Parlamentului Georgia privind eradicarea consecințelor agitației civile a izbucnit 1991-1992 și realizarea unei reconcilieri naționale („Decretul din 20 aprilie 2000”) 21. În conformitate cu decretul din 20 aprilie 2000, procurorul general al Georgiei a fost solicitat, în conformitate cu legislația penală în vigoare în momentul material, să revizuiască toate cazurile penale în curs legate de evenimentele din 1991-1992 și evoluțiile ulterioare și să facă publică până la 10 iulie 2000, lista persoanelor cu care a fost luată decizia de a întrerupe procedura penală. Potrivit decretului, comisia de reconciliere ad hoc a fost înființată în Parlament cu scopul de a facilita punerea în aplicare a decretului de mai sus. COMPLAINTE 22. În formularul său inițial de cerere, depus în fața Curții la 26 În septembrie 2005, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la încheierea procedurii penale împotriva lui pe motive neexponerative; el a considerat că urmărirea penală și-a stabilit vina fără a fi demonstrată de lege. El a denunțat în continuare că instanța internă nu a examinat recursul său împotriva hotărârii în termenele stabilite în legislația internă. 23. Prin scrisoarea din 4 aprilie 2007, reclamantul și-a completat formularul inițial de cerere, plângând în mod specific, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și § 2 și 13 din Convenție, cu privire la durata procedurii, la încălcarea presupunerii sale de nevinovăție și la lipsa unui remediu eficace în acest sens. El susține, de asemenea, că procedurile prolungate l-au provocat stres sever și suferință în încălcarea articolului 3 din Convenție. În cele din urmă, el a invocat art. 14 din Convenție în legătură cu plângerile sale din art. 6, susținând că a fost discriminat pe baza afiliației sale politice. 1. Este încă în așteptare procedura judiciară inițiată de reclamant? În cazul în care, durata lor a depășit un „temps motivabil”, în contravenție cu art. 6 § 1 din Convenție? 2. Reclamantul a avut la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

THIRD SECTION

Application no. 38736/05

Teimuraz KVANTALIANI

against Georgia

lodged on 26 September 2005

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Mr Teimuraz Kvantaliani, is a Georgian national who was born in 1953 and lives in Tbilisi. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

A.

The circumstances of the case

1.

Criminal proceedings against the applicant

2.

The applicant is a former chairman of the State TV and Radio Department of Georgia. In early 1992, during the period of civil unrest in Georgia, he and his family fled the country. They moved to Russia and then to Lithuania, where the applicant was granted political asylum.

3.

On 12 August 1992 the applicant was charged with multiple offences related to his allegedly subversive and anti-state activities committed while acting in an organised armed group headed by the ousted President of Georgia, Zviad Gamsakhurdia.

4.

On 20 April 2000 the Parliament of Georgia passed a Decree on eradicating the consequences of the civil unrest erupted in 1991-1992 and on achieving national reconciliation in Georgia (“the Decree of 20 April 2000”). According to the Decree of 20 April 2000, the Prosecutor General (“the PG”) was asked to re-examine, in accordance with the provisions of the criminal procedural legislation in force at the material time, the pending criminal cases related to the 1991-1992 civil unrest and to make public, by 10 July 2000, the list of persons with respect to whom a decision could be taken to discontinue criminal proceedings. An

Ad hoc

national reconciliation commission was established by the Parliament with the purpose of facilitating the implementation of the above Decree.

5.

On 19 February 2001, the applicant wrote to the national reconciliation commission, expressing his consent to the termination of the criminal proceedings pending against him on the basis of Article 28 of the Code of Criminal Procedure of Georgia (“the CCP”). On 4 March 2001 the applicant returned to Georgia.

6.

On 17 September 2004 the applicant’s lawyer wrote to the PG, requesting up-to-date information about the criminal proceedings pending against his client. Notably, he asked whether the criminal case opened against the applicant in 1992 had been discontinued and whether he could obtain copies of the relevant decisions.

7.

In reply, on 17 October 2004 the chief prosecutor of the investigative department at the Office of the Prosecutor General of Georgia (“the PGO”) informed the applicant that the criminal proceedings against him were still pending and that the search warrant and the decision authorising his remand in custody had not been withdrawn. The chief prosecutor explained to the applicant that the latter was not on the list of those persons with respect to whom the decision had been taken to discontinue criminal proceedings.

8.

On 5 January 2005 the applicant wrote to the PG detailing the circumstances surrounding his case and again requesting the discontinuation of the proceedings under Article 28 § 1 (b) of the CPC. This letter was apparently left unanswered. On 25 January 2005, the applicant, acting through his lawyer, reiterated his request with the PG.

9.

On 12 February 2005 the chief prosecutor of the investigative department at the PGO made a ruling discontinuing the criminal proceedings against the applicant. The ruling in its relevant part read as follows:

“... In view of the fact that Teimuraz Kvantaliani committed the offence in 1992, following which the civil-political situation in Georgia has changed and the conduct of T. Kvantaliani has ceased to be dangerous, it is possible to apply the Decree of the Parliament of Georgia of 20 April 2000 ...”

10.

The operative part of the ruling mentioned that an appeal lay against it within fifteen days.

11.

The applicant was served with the above decision on 14 March 2005 and shortly afterwards, on 21 March 2005, he lodged a complaint with a first instance court requesting revocation of the ruling. The applicant denounced the reasoning of the prosecutor, according to which it was established that he had committed the offences in question. Relying on Article 28 § 7 of the CCP, he requested the continuation of the criminal proceedings against him.

12.

On 18 April 2005 the applicant sent a letter to the first instance court judge assigned to his case, complaining about the delay in the examination of his appeal. He relied in this connection on Article 242 § 4 of the CCP, which set a fifteen-day time-limit for the examination of this type of complaints.

13.

By a letter of 19 April 2005, the judge informed the applicant that the examination of his appeal was delayed due to the fact that the court had requested the PGO an access to the applicant’s criminal case file; the requested documentation had been provided only on 8 April 2005 and the court consequently required additional time to acquaint itself with the case materials.

14.

On 5 May 2005 the applicant filed a complaint with the Secretary of the High Council of Justice, denouncing the delay in the examination of his appeal. The above complaint was left unanswered. The subsequent 13 May 2005 complaint was also ignored. On 29 May 2005 the applicant filed yet another complaint and requested the initiation of disciplinary proceedings against the judges concerned, to no avail however.

15.

On 29 June 2005 the applicant wrote to the Supreme Court of Georgia complaining about the inactivity of the first instance court and requesting the Supreme Court to take charge of his case. On 11 July 2005 the applicant inquired with the Supreme Court of Georgia about the fate of his complaint; no reply followed.

16.

As it appears from the case file, the applicant’s appeal filed according to Article 242 § 2 of the CCP has not been dealt with so far.

2.

Compensation proceedings

17.

On 17 February 2006 the applicant acting under the Law of 11

December 1997 concerning the victims of political persecution, filed an action with the Tbilisi City Court requesting to grant him the status of a victim of political repressions. He also sought compensation for,

amongst others,

the non-pecuniary damage he had allegedly suffered. By virtue of a court decision of 19 April 2006 the applicant was recognised as a victim of political repression. As regards specifically his request for the non

‑

pecuniary damage, the Tbilisi City Court dismissed it whilst referring to the pending criminal proceedings. Notably, the court noted that the decision to terminate criminal proceedings against the applicant on non

‑

exonerating grounds had been appealed; therefore, the issue of the applicant’s rehabilitation and ensuing compensation for moral damage should have been dealt with within the scope of the pending criminal proceedings.

18.

The above decision was upheld by both the appeal and cassation instances.

B.

Relevant domestic law

1.

Criminal Procedure Code (“the CPC”), as it stood at the material time

19.

Article 28 § 1 (n) provides that a criminal investigation shall be discontinued if in view of the change in circumstances the act concerned ceases to be dangerous. Paragraph 7 further stipulates that the discontinuation of the proceedings on the above ground shall take place only with the consent of a person accused.

20.

Article 242 of the CPC guarantees to everyone the right to challenge before a court any decision taken by the investigating authorities and the public prosecutor’s office. According to Article 242 § 4 of the CPC a complaint against a prosecutorial decision shall be examined by the respective court within a fifteen-day time-limit.

2.

Decree of the Parliament of Georgia on eradicating the consequences of the civil unrest erupted 1991-1992 and achieving national reconciliation (“Decree of 20 April 2000”)

21.

According to the Decree of 20 April 2000 the General Prosecutor of Georgia was requested, in line with the criminal procedural legislation in force at the material time, to re-examine all the pending criminal cases related to the events of 1991-1992 and subsequent developments and to make public by 10 July 2000 the list of persons with respect to whom the decision had been taken to discontinue criminal proceedings. According to the Decree

ad hoc

reconciliation commission was established at the Parliament with the purpose of facilitating the implementation of the above Decree.

COMPLAINTS

22.

In his original application form, lodged with the Court on 26

September 2005, the applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the termination of the criminal proceedings against him on a non-exonerative ground; he considered that the prosecution had established his guilt without being proved so by law. He further denounced the failure of the domestic courts to examine his appeal against the ruling within the time-limits set out in the domestic legislation.

23.

By a letter of 4 April 2007 the applicant supplemented his initial application form, complaining specifically, under Articles 6 §§ 1 and 2 and 13 of the Convention, about the length of proceedings, the violation of his presumption of innocence and the lack of an effective remedy in this regard. He also claimed that the protracted proceedings had caused him severe stress and suffering in violation of Article 3 of the Convention. Lastly, he invoked Article 14 of the Convention in connection with his Article 6 complaints, claiming that he had been discriminated against on the basis of his political affiliation.

QUESTIONS TO THE PARTIES

13 of the Convention?