BURDIASHVILI AND OTHERS v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
BURDIASHVILI AND OTHERS v. GEORGIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 26290/12 Zeinab BURDIASHVILI și alții împotriva Georgiei depusă la 1 mai 2012 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt toate cetățenii georgieni, reprezentate de dna Natia Katsitadze și dl Philip Leach, avocați care practică în Tbilisi și Londra. Contextul Actului din 11 decembrie 1997 privind statutul victimelor și protecția socială pentru persoanele supuse la represiune politică („Actul din 11 decembrie 1997”) prevedea posibilitatea victimelor georgiene ale repressionii politice sovietice, adică. Cetățenii georgieni care au suferit diverse forme de persecuții politice pe teritoriul fostei uniuni sovietice între februarie 1921 și 28 octombrie 1990, precum și moștenitorii lor de prima generație, pentru a obține compensații pentru prejudiciu moral. „O persoană care a fost recunoscută ca victimă de represiune politică din cauza privarii sale de libertate, relocare, exil, plasarea într-un loc special de reședință, alocarea forțată la un spital psihiatric sau la moarte, sau moștenitorul de prima generație al acestei victime, primește compensații monetare, valoarea și modalitățile de plată ale căror plată se stabilește printr-o lege.” În ciuda întreprinderii generale conținute în secțiunea 9 în amenzi din Legea din 11 decembrie 1997, statul georgian nu a adoptat o lege care definește suma și modalitățile de plată a compensației relevante. Hotărârea Curții în cazul Klaus și Yuri Kiladze (nr. 7975/06, 2 februarie 2010) În hotărârea sa din 2 februarie 2010 în cazul Klaus și Yuri Kiladze , Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza incapacității prelungite ale statului contestat de a adopta măsurile necesare pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului reclamantului de a primi o compensare monetară pentru prejudiciu moral în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997 (a se vedea Klaus și Yuri Kiladze c. Georgia) , nr. 7975/06, §§ 68 și 74-77, 2 februarie 2010). Aplicarea art. 46 din Convenție, Curtea a declarat în primul rând că, de la constatarea unei încălcări în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 se referă la un număr mare de persoane și reflectă o problemă structurală, este urgent să se adopte măsurile legislative, administrative și bugetare necesare la nivel intern pentru ca victimele reprimarii politice sovietice, care au fost vizate de art. 9 din Legea din 11 decembrie 1997, să beneficieze efectiv de dreptul de a beneficia de compensare în temeiul acestei secțiuni (a se vedea Klaus și Yuri Kiladze , citate mai sus, § 84 și 85). Aplicarea articoluluiui 41 din Convenție, Curtea a afirmat, de asemenea, că în cazul în care măsurile necesare (legislative și alte) încă lipseau, Statul pârât ar trebui să plătească fiecăruia dintre cele două reclamante, în termen de șase luni de la data în care hotărârea a devenit finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenția 4000 (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale (ibidem, § 90). Având în vedere că măsurile generale necesare nu au fost implementate de Statul pârât în termenul de șase luni menționat anterior, fiecare dintre cele două reclamante a primit în mod corespunzător 4000 EUR din Statul pârât, după cum a indicat Curtea. În scopul punerii în aplicare a măsurilor generale indicate de Curte în hotărârea sa din 2 februarie 2010, în martie-aprilie 2011 Parlamentul Georgiei a inițiat amendamente la Actul din 11 decembrie 1997 și la Codul de Procedură Administrativă. La 14 aprilie 2011, Ministerul Justiției al Georgiei a prezentat Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei proiectele de amendamente menționate mai sus (a se vedea punctele 20 și 21 mai jos). 10. La 19 aprilie 2011, amendamentele au fost adoptate, cu anumite modificări, de Parlamentul Georgiei. Acestea au intrat în vigoare la 18 mai 2011. 11. Astfel, noua introducere a articolului 21 (26)-(29) din Codul de Procedură Administrativă intitulat victimele reprimarii politice sovietice sau moștenitorii primei lor generații care depune, până la 1 ianuarie 2014, cereri de compensații monetare în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997 la Tribunalul Orașului Tbilisi. Noile dispoziții ale Codului prevedeau, de asemenea, diverse modalități procedurale suplimentare privind depunerea acestor cereri, examinarea lor de către Curtea Municipală Tbilisi și procedurile de apel ulterioare în fața Curții de Apel Tbilisi, aceasta din urmă acționând ca nivel final de competență în aceste chestiuni. 12. În ceea ce privește cuantumul compensației plătibile în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997, acestea nu au fost stabilite de niciuna dintre modificările legislative menționate mai sus. În schimb, noul adăugat alineatul (4) din art. 9 din Legea din 11 decembrie 1997 a afirmat că a devenit competența Curții municipale Tbilisi de a determina o cantitate adecvată de compensare în fiecare caz, ținând seama de circumstanțele sale concrete. „O cantitate de compensare este stabilită de către instanță pe baza gravității formelor de forță în cauză ... [privarea libertății, relocarea, exilul, plasarea într-un loc special de reședință, alocarea forță la un spital psihiatric sau la moarte], precum și vârsta și sănătatea persoanei reprimate sau a moștenitorului său de prima generație și alți factori obiectivi.” 13. Conform statisticilor oficiale emise de Curtea Municipală Tbilisi la 16 septembrie 2011, în termen de cinci luni de la intrarea în vigoare a modificărilor legislative menționate mai sus, peste trei mii de cereri de compensare monetară în temeiul articolului 9 din Legea din 11 Decembrie 1997 au fost depuse Tribunalului Orașului, din care au fost hotărâte 73 de cazuri. Sumele de compensare atribuite în cazurile examinate au variat de la 100 laris georgiană ((GEL) 46 [1] și, respectiv, 230 EUR), această sumă maximă a fost acordată numai moștenitorilor primei generații a victimelor de represiune, care au fost executate de statul sovietic. Cazurile individuale ale reclamanților 14. Toți cei patru solicitanți (a se vedea apendicele de mai jos) sunt moștenitorii primei generații ale victimelor represiuni politice sovietice. După intrarea în vigoare, la 18 mai 2011, a amendamentelor legislative relevante (a se vedea paragrafele) 11 mai sus), au depus la Tribunalul Orașului Tbilisi, în iulie 2011, cereri de compensare monetară în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997. 15. Prin urmare, primul reclamant a solicitat GEL 15.000 (7000 EUR). Ea s-a referit, printre alte circumstanțe, la vârsta ei (72 de ani), la starea de sănătate slabă și, cel mai important, la faptul că tatăl său a fost recunoscut, printr-o decizie a Curții din 11 mai 1998, o victimă a represiunii sovietice din cauza condamnării arbitrare de către un tribunal militar sovietic pentru expunerea declarațiilor anti-sovietice și consecința sa execuție de către o echipă de concediu în octombrie 1942. 16. În ceea ce privește al doilea, al treilea și al patrulea reclamant, care sunt frați, ei au solicitat în comun 25 000 GEL (1,820) EUR. Reclamanții au reamintit în acest sens că tatăl lor a fost recunoscut o victimă a represiunei politice în 1997 din cauza condamnării arbitrare din 1951 de către un tribunal militar sovietic pentru mare trădare; tatăl lor a fost prima dată condamnat la 25 de ani de închisoare, dar iertat și eliberat din detenție în 1955. 17. La 17 august și 19 septembrie 2011, Curtea Municipală Tbilisi, în contextul a două seturi de proceduri separate și neasociate, a permis afirmațiile reclamanților în parte, iar Curtea de Apel Tbilisi a susținut apoi, la 1 și 15 noiembrie 2011, aceste decizii privind recursul. Prin urmare, primul reclamant a primit o compensație de 400 (190 EUR), în timp ce al doilea, al treilea și al patrulea reclamant au fost acordate împreună suma de 290 (137) GEL. 18. Prin urmare, în primul rând, orașul Tbilisi, luând în considerare dispozițiile interne relevante, precum și hotărârea Curții din 2 februarie 2010 în cazul Klaus și Yuri Kiladze , a remarcat că suma compensației plătibile în temeiul articolului 9 din Legea din 11 Decembrie 1997 nu a fost stabilită prin lege, ci, din contră, a fost lăsată să fie determinată de către instanță pe baza circumstanțelor specifice ale fiecărui caz individual. Pe de altă parte, deoarece nu a fost posibil să se evalueze toată severitatea, nedreptățile și rănile cauzate de diverse forme drastice de represiune politică sovietică, orice astfel de cantitate de compensare ar putea fi simbolică doar prin natura sa. Nicio compensație monetară nu ar putea servi niciodată ca o ușurare morală suficientă. Mai important în acest sens a fost faptul că statul georgian recunoașterea nedreptății istorice ca atare. Curtea a adăugat că Statul pârât a respectat pe deplin hotărârea Curții din 2 februarie 2010 prin introducerea amendamentelor legislative care vizează completarea „aspiratorului legislativ” care au fost criticate de Curtea. 19. În ceea ce privește procedurile de apel, Curtea de Apel Tbilisi, în răspuns la argumentul reclamanților potrivit căruia premiile interne au fost derisorie și disproporționate în comparație cu sumele atribuite de Curte în hotărârea sa în cazul Klaus și Yuri Kiladze ( hotărârea menționată mai sus, §) 90), a declarat că instanța internă a păstrat o putere discrețională largă pentru a determina sumele compensației. Curtea de apel a reamintit în acest sens că Curtea s-a recunoscut că statul pârât ar trebui să rămână liberă să aleagă, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, măsurile generale și/sau, dacă este cazul, măsuri individuale care trebuie adoptate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte (ibidem, § 88); Curtea nu a indicat statului interesat orice sumă specifică de compensare ar trebui plătită în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997. Curtea de apel a afirmat, de asemenea, că, atunci când se stabilește cuantumul compensației, care nu ar trebui, totuși, să fie mai mic decât costul minim de viață în Georgia (aproximativ 74 EUR), ar trebui luate în considerare și capacitățile bugetare ale statului și numărul total de victime ale repressionului politic sovietic (în mai multe mii de persoane). La 10 martie 2011, în contextul supravegherii asupra executării hotărârii Curții din 2 februarie 2010 în cazul Klaus și Yuri Kiladze , Comitetul de miniștri a adoptat, în cursul ședinței lor 1108, o decizie, în următoarele termeni: „Deputații, 1. a luat act cu satisfacție de faptul că a fost plătită reclamanților dobânda justă, precum și dobânda implicită; 2. a luat act cu interes de planul de acțiune preliminar prezentat de autoritățile georgiene în conformitate cu care a fost elaborat un proiect de lege care va fi prezentat Parlamentului în martie 2011; 3. a invitat autoritățile georgiene să le prezinte un plan de acțiune consolidat pentru a 1115-a ședință (iunie 2011).” 21. În timpul ședinței lor 1115 din 8 iunie 2011, Comitetul de miniștri a adoptat o altă decizie în această privință, care se menționează după cum urmează: „Deputații, a luat act, cu satisfacție, de planul de acțiune prezentat de autoritățile georgiene în conformitate cu care, în aprilie, două proiecte de lege au fost discutate în fața Parlamentului cu punerea în aplicare de către instanța Tbilisi care se preconizează să înceapă în mai 2011: prima modificare a legii din 11/12/1997 privind statutul de victimă a represiei politice, pentru a prevedea compensații pentru victime; a doua modificare a Codului de procedură administrativă pentru a organiza modalitățile practice de acordare a unei astfel de compensații; 2. De asemenea, a luat act cu satisfacție de informațiile ulterioare (aprobarea la 19/04/2011 a modificării legii din 11/12/1997 și a publicării în Jurnalul Oficial din 18 mai 2011) care demonstrează că planul de acțiune este pus în aplicare în termenul prevăzut; 3. a hotărât, prin urmare, să transfere acest caz în vederea examinării în cadrul procedurii standard de supraveghere.” 22. Execuția hotărârii Curții din 2 februarie 2010 este încă pe calea Comitetului de Miniștri. COMPLAINTE 23. Reclamanții se declară că modul în care instanța internă a aplicat modificările legislative din 19 aprilie 2011 la cauzele lor, care au dus la atribuirea sumelor de compensare derisorie, nu a fost încheiată din echitatea procedurală necesară și a exercitat în mod ineficace dreptul lor de a solicita o astfel de compensație în temeiul articolului 9 din Legea din 11 Decembrie 1997, care a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. Întrebare către părți Având în vedere hotărârea Curții în cazul analogic Klaus și Yuri Kiladze c. Georgia (nr. 7975/06, §§ 71-78 și 80-85, 2 februarie 2010) și adoptarea amendamentelor legislative din 19 aprilie 2011 de către Parlamentul Georgia, a fost modalitatea de aplicare a acestor amendamente la circumstanțele individuale ale cazurilor reclamante de către instanțe interne suficient în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum s-a interpretat în lumina articolului 1 din Convenție (în comparație cu Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) v. Elveția (n. 2) [GC], nr. 32772/02, § 83-85 și 97-98, ECHR 2009, și Greens și M.T. v. Regatul Unit , nr. 60041/08 și 60054/08, §§ 73-79 și 106, ECHR 2010 (extracte))? APENDIX Dna Zeinab BURDIASHVILI, care s-a născut în 1939, trăiește în Tbilisi. Doamna Nineli CHAKHVADZE, care s-a născut în 1949, locuiește în Tbilisi. Doamna Medea CHAKHVADZE, care s-a născut în 1951, locuiește în Batumi. Dl Vaja CHAKHVADZE, care s-a născut în 1957, locuiește în Ozurgeti. [1] Aici și în altă parte, conversiile aproximative sunt date în conformitate cu rata de schimb a lari-ului georgian la euro la 3 mai 2013.