- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 septembrie 2013
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Burdiashvili și alții împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
Cererea nr. 26290/12 Zeinab BURDIASHVILI și alții împotriva Georgiei depusă la 1 mai 2012 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt toate cetățenii georgieni, reprezentate de dna Natia Katsitadze și dl Philip Leach, avocați care practică în Tbilisi și Londra. Contextul Actului din 11 decembrie 1997 privind statutul victimelor și protecția socială pentru persoanele supuse la represiune politică („Actul din 11 decembrie 1997”) prevedea posibilitatea victimelor georgiene ale repressionii politice sovietice, adică. Cetățenii georgieni care au suferit diverse forme de persecuții politice pe teritoriul fostei uniuni sovietice între februarie 1921 și 28 octombrie 1990, precum și moștenitorii lor de prima generație, pentru a obține compensații pentru prejudiciu moral.
„O persoană care a fost recunoscută ca victimă de represiune politică din cauza privarii sale de libertate, relocare, exil, plasarea într-un loc special de reședință, alocarea forțată la un spital psihiatric sau la moarte, sau moștenitorul de prima generație al acestei victime, primește compensații monetare, valoarea și modalitățile de plată ale căror plată se stabilește printr-o lege.” În ciuda întreprinderii generale conținute în secțiunea 9 în amenzi din Legea din 11 decembrie 1997, statul georgian nu a adoptat o lege care definește suma și modalitățile de plată a compensației relevante.
Hotărârea Curții în cazul Klaus și Yuri Kiladze (nr. 7975/06, 2 februarie 2010) În hotărârea sa din 2 februarie 2010 în cazul Klaus și Yuri Kiladze , Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza incapacității prelungite ale statului contestat de a adopta măsurile necesare pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului reclamantului de a primi o compensare monetară pentru prejudiciu moral în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997 (a se vedea Klaus și Yuri Kiladze c. Georgia) , nr. 7975/06, §§ 68 și 74-77, 2 februarie 2010). Aplicarea art. 46 din Convenție, Curtea a declarat în primul rând că, de la constatarea unei încălcări în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 se referă la un număr mare de persoane și reflectă o problemă structurală, este urgent să se adopte măsurile legislative, administrative și bugetare necesare la nivel intern pentru ca victimele reprimarii politice sovietice, care au fost vizate de art. 9 din Legea din 11 decembrie 1997, să beneficieze efectiv de dreptul de a beneficia de compensare în temeiul acestei secțiuni (a se vedea Klaus și Yuri Kiladze , citate mai sus, § 84 și 85). Aplicarea articoluluiui 41 din Convenție, Curtea a afirmat, de asemenea, că în cazul în care măsurile necesare (legislative și alte) încă lipseau, Statul pârât ar trebui să plătească fiecăruia dintre cele două reclamante,
în termen de șase luni de la data în care hotărârea a devenit finală în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenția 4000 (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale (ibidem, § 90). Având în vedere că măsurile generale necesare nu au fost implementate de Statul pârât în termenul de șase luni menționat anterior, fiecare dintre cele două reclamante a primit în mod corespunzător 4000 EUR din Statul pârât, după cum a indicat Curtea. În scopul punerii în aplicare a măsurilor generale indicate de Curte în hotărârea sa din 2 februarie 2010, în martie-aprilie 2011 Parlamentul Georgiei a inițiat amendamente la Actul din 11 decembrie 1997 și la Codul de Procedură Administrativă. La 14 aprilie 2011, Ministerul Justiției al Georgiei a prezentat Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei proiectele de amendamente menționate mai sus (a se vedea punctele 20 și 21 mai jos).
10. La 19 aprilie 2011, amendamentele au fost adoptate, cu anumite modificări, de Parlamentul Georgiei. Acestea au intrat în vigoare la 18 mai 2011. 11. Astfel, noua introducere a articolului 21 (26)-(29) din Codul de Procedură Administrativă intitulat victimele reprimarii politice sovietice sau moștenitorii primei lor generații care depune, până la 1 ianuarie 2014, cereri de compensații monetare în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997 la Tribunalul Orașului Tbilisi. Noile dispoziții ale Codului prevedeau, de asemenea, diverse modalități procedurale suplimentare privind depunerea acestor cereri, examinarea lor de către Curtea Municipală Tbilisi și procedurile de apel ulterioare în fața Curții de Apel Tbilisi, aceasta din urmă acționând ca nivel final de competență în aceste chestiuni.
12. În ceea ce privește cuantumul compensației plătibile în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997, acestea nu au fost stabilite de niciuna dintre modificările legislative menționate mai sus. În schimb, noul adăugat alineatul (4) din art. 9 din Legea din 11 decembrie 1997 a afirmat că a devenit competența Curții municipale Tbilisi de a determina o cantitate adecvată de compensare în fiecare caz, ținând seama de circumstanțele sale concrete.
„O cantitate de compensare este stabilită de către instanță pe baza gravității formelor de forță în cauză ... [privarea libertății, relocarea, exilul, plasarea într-un loc special de reședință, alocarea forță la un spital psihiatric sau la moarte], precum și vârsta și sănătatea persoanei reprimate sau a moștenitorului său de prima generație și alți factori obiectivi.” 13. Conform statisticilor oficiale emise de Curtea Municipală Tbilisi la 16 septembrie 2011, în termen de cinci luni de la intrarea în vigoare a modificărilor legislative menționate mai sus, peste trei mii de cereri de compensare monetară în temeiul articolului 9 din Legea din 11 Decembrie 1997 au fost depuse Tribunalului Orașului, din care au fost hotărâte 73 de cazuri.
Sumele de compensare atribuite în cazurile examinate au variat de la 100 laris georgiană ((GEL) 46 [1] și, respectiv, 230 EUR), această sumă maximă a fost acordată numai moștenitorilor primei generații a victimelor de represiune, care au fost executate de statul sovietic. Cazurile individuale ale reclamanților 14. Toți cei patru solicitanți (a se vedea apendicele de mai jos) sunt moștenitorii primei generații ale victimelor represiuni politice sovietice. După intrarea în vigoare, la 18 mai 2011, a amendamentelor legislative relevante (a se vedea paragrafele) 11 mai sus), au depus la Tribunalul Orașului Tbilisi, în iulie 2011, cereri de compensare monetară în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997. 15. Prin urmare, primul reclamant a solicitat GEL 15.000 (7000 EUR).
Ea s-a referit, printre alte circumstanțe, la vârsta ei (72 de ani), la starea de sănătate slabă și, cel mai important, la faptul că tatăl său a fost recunoscut, printr-o decizie a Curții din 11 mai 1998, o victimă a represiunii sovietice din cauza condamnării arbitrare de către un tribunal militar sovietic pentru expunerea declarațiilor anti-sovietice și consecința sa execuție de către o echipă de concediu în octombrie 1942. 16. În ceea ce privește al doilea, al treilea și al patrulea reclamant, care sunt frați, ei au solicitat în comun 25 000 GEL (1,820) EUR.
Reclamanții au reamintit în acest sens că tatăl lor a fost recunoscut o victimă a represiunei politice în 1997 din cauza condamnării arbitrare din 1951 de către un tribunal militar sovietic pentru mare trădare; tatăl lor a fost prima dată condamnat la 25 de ani de închisoare, dar iertat și eliberat din detenție în 1955. 17. La 17 august și 19 septembrie 2011, Curtea Municipală Tbilisi, în contextul a două seturi de proceduri separate și neasociate, a permis afirmațiile reclamanților în parte, iar Curtea de Apel Tbilisi a susținut apoi, la 1 și 15 noiembrie 2011, aceste decizii privind recursul. Prin urmare, primul reclamant a primit o compensație de 400 (190 EUR), în timp ce al doilea, al treilea și al patrulea reclamant au fost acordate împreună suma de 290 (137) GEL.
18. Prin urmare, în primul rând, orașul Tbilisi, luând în considerare dispozițiile interne relevante, precum și hotărârea Curții din 2 februarie 2010 în cazul Klaus și Yuri Kiladze , a remarcat că suma compensației plătibile în temeiul articolului 9 din Legea din 11 Decembrie 1997 nu a fost stabilită prin lege, ci, din contră, a fost lăsată să fie determinată de către instanță pe baza circumstanțelor specifice ale fiecărui caz individual. Pe de altă parte, deoarece nu a fost posibil să se evalueze toată severitatea, nedreptățile și rănile cauzate de diverse forme drastice de represiune politică sovietică, orice astfel de cantitate de compensare ar putea fi simbolică doar prin natura sa. Nicio compensație monetară nu ar putea servi niciodată ca o ușurare morală suficientă.
Mai important în acest sens a fost faptul că statul georgian recunoașterea nedreptății istorice ca atare. Curtea a adăugat că Statul pârât a respectat pe deplin hotărârea Curții din 2 februarie 2010 prin introducerea amendamentelor legislative care vizează completarea „aspiratorului legislativ” care au fost criticate de Curtea. 19. În ceea ce privește procedurile de apel, Curtea de Apel Tbilisi, în răspuns la argumentul reclamanților potrivit căruia premiile interne au fost derisorie și disproporționate în comparație cu sumele atribuite de Curte în hotărârea sa în cazul Klaus și Yuri Kiladze ( hotărârea menționată mai sus, §) 90), a declarat că instanța internă a păstrat o putere discrețională largă pentru a determina sumele compensației.
Curtea de apel a reamintit în acest sens că Curtea s-a recunoscut că statul pârât ar trebui să rămână liberă să aleagă, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, măsurile generale și/sau, dacă este cazul, măsuri individuale care trebuie adoptate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte (ibidem, § 88); Curtea nu a indicat statului interesat orice sumă specifică de compensare ar trebui plătită în temeiul articolului 9 din Legea din 11 decembrie 1997. Curtea de apel a afirmat, de asemenea, că, atunci când se stabilește cuantumul compensației, care nu ar trebui, totuși, să fie mai mic decât costul minim de viață în Georgia (aproximativ 74 EUR), ar trebui luate în considerare și capacitățile bugetare ale statului și numărul total de victime ale repressionului politic sovietic (în mai multe mii de persoane).
La 10 martie 2011, în contextul supravegherii asupra executării hotărârii Curții din 2 februarie 2010 în cazul Klaus și Yuri Kiladze , Comitetul de miniștri a adoptat, în cursul ședinței lor 1108, o decizie, în următoarele termeni: „Deputații, 1. a luat act cu satisfacție de faptul că a fost plătită reclamanților dobânda justă, precum și dobânda implicită; 2. a luat act cu interes de planul de acțiune preliminar prezentat de autoritățile georgiene în conformitate cu care a fost elaborat un proiect de lege care va fi prezentat Parlamentului în martie 2011; 3. a invitat autoritățile georgiene să le prezinte un plan de acțiune consolidat pentru a 1115-a ședință (iunie 2011).” 21. În timpul ședinței lor 1115 din 8 iunie 2011, Comitetul de miniștri a adoptat o altă decizie în această privință, care se menționează după cum urmează: „Deputații, a luat act, cu satisfacție, de planul de acțiune prezentat de autoritățile georgiene în conformitate cu care, în aprilie, două proiecte de lege au fost discutate în fața Parlamentului cu punerea în aplicare de către instanța Tbilisi care se preconizează să înceapă în mai 2011: prima modificare a legii din 11/12/1997 privind statutul de victimă a represiei politice, pentru a prevedea compensații pentru victime;
a doua modificare a Codului de procedură administrativă pentru a organiza modalitățile practice de acordare a unei astfel de compensații; 2. De asemenea, a luat act cu satisfacție de informațiile ulterioare (aprobarea la 19/04/2011 a modificării legii din 11/12/1997 și a publicării în Jurnalul Oficial din 18 mai 2011) care demonstrează că planul de acțiune este pus în aplicare în termenul prevăzut; 3. a hotărât, prin urmare, să transfere acest caz în vederea examinării în cadrul procedurii standard de supraveghere.” 22. Execuția hotărârii Curții din 2 februarie 2010 este încă pe calea Comitetului de Miniștri.
COMPLAINTE 23. Reclamanții se declară că modul în care instanța internă a aplicat modificările legislative din 19 aprilie 2011 la cauzele lor, care au dus la atribuirea sumelor de compensare derisorie, nu a fost încheiată din echitatea procedurală necesară și a exercitat în mod ineficace dreptul lor de a solicita o astfel de compensație în temeiul articolului 9 din Legea din 11 Decembrie 1997, care a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. Întrebare către părți Având în vedere hotărârea Curții în cazul analogic Klaus și Yuri Kiladze c. Georgia (nr. 7975/06, §§ 71-78 și 80-85, 2 februarie 2010) și adoptarea amendamentelor legislative din 19 aprilie 2011 de către Parlamentul Georgia, a fost modalitatea de aplicare a acestor amendamente la circumstanțele individuale ale cazurilor reclamante de către instanțe interne suficient în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum s-a interpretat în lumina articolului 1 din Convenție (în comparație cu Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) v. Elveția (n. 2) [GC], nr. 32772/02, § 83-85 și 97-98, ECHR 2009, și Greens și M.T.
v. Regatul Unit , nr. 60041/08 și 60054/08, §§ 73-79 și 106, ECHR 2010 (extracte))? APENDIX Dna Zeinab BURDIASHVILI, care s-a născut în 1939, trăiește în Tbilisi. Doamna Nineli CHAKHVADZE, care s-a născut în 1949, locuiește în Tbilisi. Doamna Medea CHAKHVADZE, care s-a născut în 1951, locuiește în Batumi. Dl Vaja CHAKHVADZE, care s-a născut în 1957, locuiește în Ozurgeti. [1] Aici și în altă parte, conversiile aproximative sunt date în conformitate cu rata de schimb a lari-ului georgian la euro la 3 mai 2013.
THIRD SECTION
Application no. 26290/12 Zeinab BURDIASHVILI and others against Georgia lodged on 1 May 2012
STATEMENT OF FACTS
1. A list of the applicants is set out in the appendix. They are all Georgian nationals, represented by Ms Natia Katsitadze and Mr Philip Leach, lawyers practising in Tbilisi and London. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Background
The Act of 11 December 1997 on Victim Status and Social Protection for Persons Subjected to Political Repression (“the Act of 11 December 1997”) envisaged a possibility for Georgian victims of Soviet political repression, i.e. Georgian nationals who suffered various forms of political persecution on the territory of the former Soviet Union between February 1921 and 28 October 1990, as well as their first generation heirs, to obtain compensation for non-pecuniary damage. Notably, its Section 9 read as follows: “A person who has been recognised as victim of political repression on account of his or her deprivation of liberty, resettlement, exile, placement in a special place of residence, forceful assignment to a psychiatric hospital or death, or this victim’s first generation heir, shall receive monetary compensation, the amount and modalities of payment of which shall be established by a law.”
Despite the general undertaking contained in Section 9 in fine of the Act of 11 December 1997, the Georgian State did not adopt a law defining the amount and modalities of payment of the relevant compensation. 2. The Court’s judgment in the case of Klaus and Yuri Kiladze (no. 7975/06, 2 February 2010)
In its judgment of 2 February 2010 in the case of Klaus and Yuri Kiladze , the Court found a violation of Article 1 of Protocol No. 1 on account of the respondent State’s prolonged failure to undertake necessary measures in order to ensure the effective exercise of the applicants’ right to receive a monetary compensation for non-pecuniary damage under Section 9 of the Act of 11 December 1997 (see Klaus and Yuri Kiladze v. Georgia , no. 7975/06, §§ 68 and 74-77, 2 February 2010).
Applying Article 46 of the Convention, the Court first stated that, since the finding of a violation under Article 1 of Protocol No. 1 concerned a large number of people and reflected a structural problem, it was urgent to undertake necessary legislative, administrative and budgetary measures at the domestic level in order for victims of Soviet political repression, who were targeted by section 9 of the Act of 11 December 1997, to effectively benefit from the right to receive compensation under that section (see Klaus and Yuri Kiladze , cited above, § 84 and 85). Applying Article 41 of the Convention, the Court also held that if the necessary measures (legislative and other) were still lacking, the respondent State were to pay to each of the two applicants, within six months from the date on which the judgment became final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention 4,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage (ibidem, § 90).
As the necessary general measures were not implemented by the respondent State within the above-mentioned time-limit of six months, each of the two applicants duly received EUR 4,000 from the respondent State, as indicated by the Court. 3. Subsequent legislative developments and judicial practice
For the purposes of implementing the general measures indicated by the Court in its judgment of 2 February 2010, in March-April 2011 Parliament of Georgia initiated amendments to the Act of 11 December 1997 and to the Code of Administrative Procedure.
On 14 April 2011 the Ministry of Justice of Georgia submitted the above-mentioned draft amendments to the Committee of Ministers of the Council of Europe (see paragraph 20 and 21 below).
On 19 April 2011 the amendments were adopted, with certain modifications, by Parliament of Georgia. They entered into force on 18 May 2011.
Thus, the newly introduced Article 21 (26)-(29) of the Code of Administrative Procedure entitled victims of Soviet political repression or their first generation heirs to submit, until 1 January 2014, applications for monetary compensations under section 9 of the Act of 11 December 1997 to the Tbilisi City Court. The new provisions of the Code also provided for various additional procedural modalities concerning the filing of such applications, their examination by the Tbilisi City Court and subsequent appellate proceedings before the Tbilisi Court of Appeal, the latter acting as the final level of jurisdiction in such matters.
As to amount(s) of compensation payable under section 9 of the Act of 11 December 1997, they were not fixed by any of the above-mentioned legislative amendments. Instead, the newly added paragraph 4 of section 9 of the Act of 11 December 1997 stated that it became the Tbilisi City Court’s competence to determine an appropriate amount of compensation in each case, by having regard to its particular factual circumstances. Notably: Section 9 § 4 “An amount of compensation shall be determined by the court on the basis of the gravity of the forms of coercion in question ... [deprivation of liberty, resettlement, exile, placement in a special place of residence, forceful assignment to a psychiatric hospital or death], as well as the age and health of the repressed person or his/her first generation heir, and other objective factors.”
As confirmed by the official statistics issued by the Tbilisi City Court on 16 September 2011, within five months after the entry into force of the above-mentioned legislative amendments, more than three thousand applications for monetary compensation under Section 9 of the Act of 11 December 1997 were lodged with the City Court, out of which 73 cases were decided. The awarded amounts of compensation in the examined cases varied from 100 to 500 Georgian laris ((GEL) EUR 46 [1] and EUR 230 respectively), the latter maximum amount having been awarded only to the first generation heirs of victims of repression who had been executed by the Soviet State. 4. The applicants’ individual cases
All four applicants (see the appendix below) are the first generation heirs of victims of Soviet political repression. After the entry into force, on 18 May 2011, of the relevant legislative amendments (see paragraphs 7 ‑ 11 above), they filed with the Tbilisi City Court, in July 2011, applications for monetary compensation under Section 9 of the Act of 11 December 1997.
Thus, the first applicant requested GEL 15,000 (EUR 7,000). She referred, amongst other circumstances, to her age (72 years), poor health condition and, most importantly, to the fact that her father had been recognised, by a court decision of 11 May 1998, a victim of the Soviet repression on account of his arbitrary conviction by a Soviet military tribunal for proffering anti-Soviet statements and his consequent execution by a firing squad in October 1942.
As to the second, third and fourth applicants, who are siblings, they jointly requested GEL 25,000 (EUR 11,820). The applicants recalled in this respect that their father had been recognised a victim of political repression in 1997 on account of his arbitrary conviction in 1951 by a Soviet military tribunal for high treason; their father had first been sentenced to 25 years’ imprisonment but pardoned and released from detention in 1955.
On 17 August and 19 September 2011 the Tbilisi City Court, in the context of two separate and unrelated sets of proceedings, allowed the applicants’ claims in part, and the Tbilisi Court of Appeals then upheld, on 1 and 15 November 2011, those decisions on appeal. Thus, the first applicant was granted a compensation of GEL 400 (EUR 190), whilst the second, third and fourth applicants were jointly awarded the sum of GEL 290 (EUR 137).
The reasons given by the domestic courts in their decisions were similar in both sets of the proceedings. Thus, at first instance, the Tbilisi City, taking into account the relevant domestic provisions as well as the Court’s judgment of 2 February 2010 in the case of Klaus and Yuri Kiladze , noted that the amount of compensation payable under Section 9 of Act of 11 December 1997 had not been fixed by law but, on the contrary, were left to be determined by the court on the basis of the particular circumstances of each individual case. On the other hand, since it was impossible to assess all the severity, injustice and harm caused by various drastic forms of the Soviet political repression, any such amount of compensation could only be, by its very nature, symbolic. No monetary compensation could ever serve as a sufficient non-pecuniary relief. More important in this regard was the fact of the acknowledgment by the Georgian State of the historical injustice as such. The court added that the respondent State had fully complied with the Court’s judgment of 2 February of 2010 by introducing the legislative amendments aimed at filling “the legislative vacuum” which had been criticised by the Court.
As to the appellate proceedings, the Tbilisi Court of Appeals, in reply to the applicants’ argument that the domestic awards were derisory and disproportionate in comparison to the sums awarded by the Court in its judgment in the case of Klaus and Yuri Kiladze (the judgment cited above, § 90), stated that the domestic courts retained a broad discretionary power to determine amounts of compensation. The appellate court recalled in this respect that the Court had acknowledged itself that the respondent State should remain free to choose, subject to supervision by the Committee of Ministers, the general and/or, if appropriate, individual measures to be adopted in its domestic legal order to put an end to the violation found by the Court (ibidem, § 88); the Court did not indicate to the respondent State any specific amount of compensation should be paid under section 9 of the Act of 11 December 1997. The appellate court also stated that, when determining the amount of compensation, which should not however be less than the minimum cost of living in Georgia (some EUR 74), the State’s budgetary capacities and the overall number of victims of Soviet political repression (several thousands of people) should also be taken into account. B. Documents by the Committee of Ministers of the Council of Europe
On 10 March 2011, in the context of their supervision of the execution of the Court judgment of 2 February 2010 in the case of Klaus and Yuri Kiladze , the Committee of Ministers adopted, during their 1108 th meeting, a decision, in the following terms: “The Deputies, 1. took note with satisfaction that the just satisfaction as well as the default interest due have been paid to the applicants; 2. took note with interest of the preliminary action plan which has been submitted by the Georgian authorities according to which a draft law has been prepared which will be submitted to the Parliament in March 2011; 3. invited the Georgian authorities to submit to them a consolidated action plan for their 1115th meeting (June 2011).”
During their 1115 th meeting on 8 June 2011, the Committee of Ministers adopted another decision on the matter, which reads as follows: “The Deputies, 1. took note, with satisfaction, of the action plan submitted by the Georgian authorities according to which in April two draft laws were being discussed before Parliament with implementation by the Tbilisi court expected to begin in May 2011: the first amending the law of 11/12/1997 on the Status as a Victim of Political Repression, in order to provide for compensation for victims; the second one amending the Code of Administrative Proceedings in order to organise the practical modalities of granting such compensation; 2. also took note with satisfaction of the subsequent information (adoption on 19/04/2011 of the amendment to the law of 11/12/1997 and publication in the Official Journal of 18 May 2011) showing that the action plan is being implemented within the foreseen timeframe; 3. decided therefore to transfer this case for examination under the standard supervision procedure.”
The execution of the Court judgment of 2 February 2010 is currently still pending before the Committee of Ministers. COMPLAINTS
The applicants complain that the manner in which the domestic courts applied the legislative amendments of 19 April 2011 to their cases, which resulted in the award of derisory sums of compensation, was void of the requisite procedural fairness and rendered ineffective the very exercise of their right to claim such compensation under section 9 of the Act of 11 December 1997, which constituted a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
QUESTION TO THE PARTIES
In the light of the Court’s judgment in the analogous case of Klaus and Yuri Kiladze v. Georgia (no. 7975/06, §§ 71-78 and 80-85, 2 February 2010) and the adoption of the legislative amendments of 19 April 2011 by Parliament of Georgia, was the manner of the application of these amendments to the individual circumstances of the applicants’ cases by the domestic courts sufficient for the purposes of Article 1 of Protocol No. 1, as interpreted in the light of Article 1 of the Convention (compare with Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) v. Switzerland (no. 2) [GC], no. 32772/02, §§ 83-85 and 97-98, ECHR 2009, and Greens and M.T. v. the United Kingdom , nos. 60041/08 and 60054/08, §§ 73-79 and 106, ECHR 2010 (extracts))?
APPENDIX Mrs Zeinab BURDIASHVILI, who was born in 1939, lives in Tbilisi. Mrs Nineli CHAKHVADZE, who was born in 1949, lives in Tbilisi. Mrs Medea CHAKHVADZE, who was born in 1951, lives in Batumi. Mr Vaja CHAKHVADZE, who was born in 1957, lives in Ozurgeti. [1] Here and elsewhere, approximate conversions are given in accordance with the exchange rate of the Georgian lari to the euro on 3 May 2013.