AFFAIRE EVLİYAOĞLU c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ CU PRIVIRE LA EVL graffiter adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 februarie 2013, Renunță la hotărâre, care a fost adoptat la această dată de procedură A la origine a cauzei se află o cerere (n 42956/09) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant, domnul La 29 iulie 2009, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 5 mai 2011, Curtea a comunicat cererea guvernului și a indicat că aceasta nu are nevoie de informări, dar guvernul poate, dacă dorește, să își prezinte observațiile. Guvernul nu le-a prezentat. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR L La 24 ianuarie 2000, reclamantul a fost arestat și pus în custodie de către agenți ai Direcției de Securitate Bursa pentru că era deținut de Hizbullah, o organizație ilegală înarmată.

La 30 ianuarie 2000, acesta a fost pus în detenție provizorie. La o dată nespecificată, procurorul republicii lângă curtea de securitate a statului de executare l-a acuzat pe reclamant, împreună cu alte persoane, pentru apartenență la organizația ilegală menționată anterior. Ca urmare a abolirii Curții de Securitate a statului, procesul reclamantului a continuat în fața instanței de judecată în care se afla. În cursul procedurilor penale, mai multe audieri au avut loc în fața instanțelor de primă instanță, care au dispus, la sfârșitul fiecărei ședințe, menținerea în custodie provizorie a reclamantului, având în vedere natura infracțiunilor și conținutul dosarului. 10. La 4 ianuarie 2011, reclamantul a fost eliberat provizoriu.

11. Procedura penală este încă în curs de desfășurare în fața instanței în care se află locul în care se află și reclamantul a fugit în străinătate. PE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (3) DIN CONVENȚIE 12. Reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii și declară o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție, astfel cum a fost formulată. Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la lit. (c) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care să asigure prezentarea la cinstire a persoanei respective. 13. Guvernul nu se pronunță asupra acestui motiv.

Cu privire la admisibilitate 14. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond 15. Curtea constată că arestarea provizorie a reclamantului a început la 24 ianuarie 2000 cu arestarea sa și s ê a fost încheiată la 4 ianuarie 2011 cu eliberarea sa în libertate. Prin urmare, a durat aproximativ 11 ani. 16. Curtea amintește că a examinat deja cazuri similare și a încheiat în repetate rânduri cu încălcarea articolului 5 alineatul (3) din Convenție (a se vedea printre multe altele, Decci c. , nr. 77845/01, §§ 34-41, 24 mai 2005 și Taciro Electroluxlu c.Turcia, n 25334/02, §§ 18-24, 2 februarie 2006). Cu toate acestea, recunoscând dificultățile impuse autorităților naționale de această cauză, Curtea ajunge, în lumina jurisprudenței sale constante, la aceeași concluzie în speță.

În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 45 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 45 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 19. Guvernul contestă aceste sume. 20. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 11 000 În ceea ce privește prejudiciul moral, taxa și cheltuielile de judecată 21. Reclamantul solicită, de asemenea, 10 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în fața Curții.

Ca documente justificative, acesta nu furnizează niciun document. 22. Guvernul contestă această sumă. 23. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 24. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

PE CESURI, CURȚA ÎN LÂNGĂ, Declara cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 11 000 EUR (11 mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

5 martie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Grefier adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE EVLİYAOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 42956/09) ARRÊT STRASBOURG 5 mars 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Evliyaoğlu c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de : Peer Lorenzen, président, András Sajó, Nebojša Vučinić, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 février 2013, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. Le requérant est né en 1971.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 5 § 3 DE LA CONVENTION

12. Le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire et allègue une violation de l’article 5 § 3 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne arrêtée ou détenue, dans les conditions prévues au paragraphe 1 c) du présent article (...) a le droit d’être jugée dans un délai raisonnable, ou libérée pendant la procédure. La mise en liberté peut être subordonnée à une garantie assurant la comparution de l’intéressé à l’audience. »

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

17. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage