CtEDO 11.06.2013 Auto

AFFAIRE NAMAZ ET ȘENOĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.06.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (Article 37-1-c - Poursuite de l'examen non justifiée);Violation de l'article 5 - Droit à la liberté et à la sûreté (Article 5-3 - Durée de la détention provisoire)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE NAMAZ ET ȘENOĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚE NAMAZ ȘENO și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune f.f. După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 mai 2013, se ia o hotărâre în acest sens, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 69812/11) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Bayram Namaz și Sedat șeno La 7 octombrie 2011, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( CIRCONSTANȚELE L La 17 mai 2007, procurorul Republicii le-a inculpat o organizație ilegală înarmată. Procesul a început în fața instanței de judecată care a avut loc la prima sa audiere la 26 octombrie 2007. Pe tot parcursul procedurii, instanța de judecată dispune menținerea în detenție provizorie a reclamanților, ținând cont de natura infracțiunii, de starea probelor, de suspiciuni puternice cu privire la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar și de faptul că aceasta este o infracțiune menționată în art. 100 alin. (3) din Codul de procedură penală 11. În perioada 2008-2010, instanța de judecată a respins opozițiile formulate de reclamanți împotriva menținerii lor în detenție provizorie. 12. La 17 mai 2011, instanța de judecată a înființat o audiere, în prezența reclamanților și a avocatului acestora, în cadrul căreia a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamanților. 13. La 13 iunie 2011, Comisia a respins opoziția formulată de solicitanți la 24 mai 2011 împotriva deciziei de a le menține în detenție provizorie adoptată la data de 17 mai 2011. La sfârșitul zilei de 6 septembrie 2012, instanța de judecată a dispus repunerea în libertate a reclamantului Sedat Șenouilu, ținând cont de natura dreptului reproșat, starea probelor, probabilitatea unei recalificări a infracțiunii și a perioadei de detenție. La sfârșitul aceleiași audieri, tribunalul din Düsseldorf a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamantului Bayram Namaz din aceleași motive ca și anterior. 15. În lacul de judecată din 12 martie 2013, tribunalul din Déjése dispune menținerea în detenție provizorie a Bayram Namaz din aceleași motive ca anterior. 16. La 12 martie 2013, cauza era încă în curs de desfășurare în fața aceleiași instanțe, iar reclamantul Bayram Namaz rămânea în detenție. ÎN DREPTUL CERERII GUVERNULUI DE RADIAȚIE A ROMÂNIEI ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 37 DIN CONVENȚIE 17. Printr-o scrisoare din 18 octombrie 2012, guvernul a prezentat o declarație unilaterală prin care recunoaștea existența unei încălcări a articolului 5 alineatul (3) din convenție din cauza duratei excesive a detenției provizorii suferite de solicitanți și a invitat Curtea să elimine cererea privind rolul în temeiul articolului 37 din convenție. 18. Declarația a fost astfel formulată The Government hereby wish to express by the way of unitaral declaration its acknowledgement of the unreasonable length of pre-trial detention in the meaning of Art. 5/3 of the European Convention on Human Rights (hereinafter referred to as The Government also would like to acknowledge that the applicants. right to challenge lawfulness of detention not miet the standards enshrined in Article 5/4 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay each aplicant per 4 950 Euro (four thousand nine hundred and fifty) to cover any and all non-pecuniary damage and five hundred Euro to cover any and all costs and expenses (inclusive of value-added fiscals paid on lawyers uies), will be converted into the national currency at the spline at the date of payment, and will be free of any further fiscals that may be aplicabily. It will be plata within three months from the data of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month-period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until the settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus treie percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case. The Government therefore invită Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be acceptd by the Court as Prin scrisoarea din 4 decembrie 2012, recurenta a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale 20. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 21. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 22. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). 23. Curtea a stabilit într-o serie de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata detenției provizorii, precum și pe caracterul eficient al procedurii de opoziție (a se vedea, de exemplu, Cahit Demirel c. Turkey , nr 18623/03, 7 iulie 2009, Alt Electroluxnok c. Turcia , n 31610/08, 29 noiembrie 2011 24. Având în vedere natura concesiunilor pe care le cuprinde declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse mai întâi, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare (c)). În această privință, trebuie subliniat faptul că Curtea acordă o importanță deosebită faptului că reținerea provizorie a acestui solicitant s-a încheiat la 6 septembrie 2012 (Zdziarski c. Polonia, n. 14239/09, §§ 22-24, 25 ianuarie 2011 și Beniak Polonia, nr. 46117/07, § 22, 1 iunie 2010 25). În lumina considerațiilor de mai sus și având în vedere în special jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale n În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă în aplicare în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 200827). În ceea ce privește reclamantul Bayram Namaz, Curtea arată că acesta din urmă este încă deținut, declarația unilaterală prezentată de guvern nu constituie un temei suficient pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu necesită continuarea examinării cauzei (Zdziarski c. Polonia, n 14239/09, § 22-24, 25 ianuarie 2011). 28. Prin urmare, în ceea ce îl privește pe acest solicitant, Curtea respinge cererea guvernului de a elimina cauza din rol și continuă examinarea cauzei cu privire la admisibilitate și la fond. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 5 § 3 DIN CONVENȚIA 29. Recurentul se plânge de durata detenției provizorii suferită de acesta și se plânge și de faptul că nu s-a prezentat în fața unui judecător în timpul reținerii sale de patru zile, nici în perioada dintre detenția sa provizorie și prima audiere ținută de instanța de judecată. Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (c) prezentului articol trebuie să fie adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat de lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care să asigure prezentarea în instanță a persoanei respective. 30. Cu privire la admisibilitate 31. În această privință, Curtea arată că, în absența unei înfățișări în fața unui judecător în timpul custodiei sale de patru zile, precum și în timpul perioadei dintre plasarea sa în detenție provizorie și prima ședință desfășurată de instanța judecătorească de judecată, Curtea arată că păstrarea la vedere a reclamantului se încheie la 12 septembrie 2006 și că prima ședință desfășurată de instanța judecătorească de judecată datată 26 octombrie 2007, adică în cele două cazuri cu mai mult de șase luni înainte de data depunerii cererii. Prin urmare, această cauză se confruntă cu un motiv de nerespectare a termenului de șase luni și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție. 32. În ceea ce privește cauza recurentului întemeiat pe durata detenției provizorii, Curtea constată că acest Detenția provizorie a reclamantului a început la 8 septembrie 2006 cu arestarea sa și a continuat încă la 12 martie 2013. La ultima dată, perioada care trebuia luată în considerare era deja de aproximativ șase ani și de șase luni. 34. Curtea amintește că a concluzionat, în numeroase cauze privind fapte și obiecțiuni similare celor din această specie, încălcarea articolului 5 alineatul (3) din convenție (a se vedea, printre multe altele, Dereci c. Turcia, nr. 77845/01, § 34 41, 24 mai 2005, Taciro Electroluxlu c. Turcia, n 25324/02, §§ 18-24, 2 februarie 2006 și Cahit Demirel c. Turcia , citată anterior, §§ 21-28. . . a furnizat niciun fapt sau argument care ar permite Curții să se autodesemneze în speță din concluziile sale anterioare. 35. Prin urmare, aceasta concluzionează încălcarea articolului 5 alineatul (3) din Convenție în ceea ce privește durata deteniei suferite de reclamant. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ DE LA ARTICOLUL 5 § 4 DIN CONVENȚIA 36. Reclamantul se plânge de neajunsuri procedurale în cadrul acțiunii în opoziție împotriva menținerii sale în detenție, în măsura în care instanța de judecată și-a examinat opoziția cu privire la dosar, fără a fi ținut în cuști și fără ca acesta sau reprezentantul său să aibă posibilitatea de a participa la procedură. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, că procedura de declarare a unei opoziții prin intermediul căreia ar fi putut contesta deciziile privind menținerea sa în detenție provizorie. 37. Curtea va examina aceste obiecții sub unghiul articolului 5 alineatul (4) din Convenție, care se citește după cum urmează: Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. 38. Curtea subliniază că obiecțiunile referitoare la opozițiile formulate în 2008, 2009 și 2010 de către reclamant împotriva menținerii sale în detenție provizorie se confruntă cu nerespectarea termenului de șase luni și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție. 39. În ceea ce privește plângerea referitoare la ultima opoziție formulată de reclamant la 24 mai 2011, Curtea consideră că acest motiv este în mod evident nefondat din următorul motiv. În sfârșit, Curtea consideră că, la data de 13 iunie 2011, nu s-a luat o hotărâre în fața judecătorilor decât după câteva săptămâni, și anume în ședința din 17 mai 2011. Ar trebui să se clarifice faptul că această cauză nu a adus atingere respectării principiilor egalității de arme și contradictorie, în măsura în care niciuna dintre părțile care nu au participat oral la procedură [Alt annok c. Turcia, citată anterior, § 55, atal c. Turcia, nr. 26808/08, § 40, 17 aprilie 2012]. Prin urmare, acest aspect trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. IV. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 14 DIN CONVENȚIA 40. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că au fost discriminați în măsura în care Codul de procedură penală prevede o perioadă maximă de detenție mai lungă pentru infracțiunile reproșate reclamantului decât cea prevăzută pentru celelalte infracțiuni. 41. Curtea arată că art. 102 din Codul de procedură penală face o distincție, nu între două grupuri de dai, ci între două tipuri de t ă i în funcie de gravitatea lor evaluată de legiuitor. Curtea consideră că această legislaie nu poate fi considerată o formă de discriminare contrară Conveniei (a se vedea mutatis mutandis Gerger c. Turcia [GC], 24919, § 69, 8 iulie 1999. În consecință, acest litigiu este în mod evident nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (a) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagube 43. Reclamantul solicită 20 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 44. Guvernul contestă aceste revendicări. 45. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 6 600 EUR pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 46. Reclamantul solicită, de asemenea, 4 635 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 264 EUR pentru cele angajate în fața Curții fără a prezenta nicio justificare. 47. Guvernul contestă aceste pretenții. 48. Având în vedere lipsa unei justificări prezentate de solicitant, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 49. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA LA L termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 5 alin. (3) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de a avea un rol în ceea ce îl privește pe reclamantul Sedat Șeno cererea guvernului de a radia cauza rolului în ceea ce-l privește pe reclamant Bayram Namaz Declară cererea admisibilă în ceea ce privește spătarul întemeiat pe art. 5 alin. (3) din Convenție în ceea ce îl privește pe reclamant Bayram Namaz și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenția menționată pe care partea pârâtă trebuie să o plătească reclamantului Bayram Namaz, în termen de trei luni, 6 600 EUR (șase mii șase sute de euro), pentru a fi convertită în lire turce, la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 11 iunie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier adjunct f.f. Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-09-24
0,96
AFFAIRE İSMAİL YILMAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İSMAİL YILMAZ c. TURQUIE (Requête n o 58231/09) ARRÊT STRASBOURG 24 septembre 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire İsmail Yılmaz c. Turquie, La Cour européenne des droits
CtEDO 2013-06-11
0,96
AFFAIRE TUR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TUR c. TURQUIE (Requête n o 13692/03) ARRÊT STRASBOURG 11 juin 2013 DÉFINITIF 11/09/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affai
CtEDO 2013-09-24
0,96
AFFAIRE DİL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DİL c. TURQUIE (Requête n o 2611/09) ARRÊT STRASBOURG 24 septembre 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dil c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième
CtEDO 2012-10-09
0,96
AFFAIRE İNANOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İNANOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 34464/08) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire İnanoğlu et autres c. Turquie, La Cour européenne des
CtEDO 2012-03-27
0,96
AFFAIRE SARAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SARAR c. TURQUIE (Requête n o 1947/09) ARRÊT STRASBOURG 27 mars 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Sarar c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième s
Sursă