- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 martie 2013
- Stat pârât
- ITA
- Articole
- Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
De Carolis și Lolli împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA 2 DE CAROLIS ȘI LOLLI c. ITALIA (solicitarea nr. 33359/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 martie 2013 Această hotărâre este definitivă. El poate fi supus unor modificări de formă În cauza Carolis și Lolli c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučić, judecători, și Françoise Elens-Passos; graffiter adjunct de secțiune, După ce ați deliberat în camera Consiliului la 12 februarie 2013, se retrage hotărârea, adoptat la această dată proceduralA la originea . 33359/05) îndreptată împotriva Republicii Italiene și ale cărei reclamanți (a se vedea lista din anexă), au sesizat Curtea la 7 septembrie 2005, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, precum și de colegul său, dl P. Acardo.
La 17 septembrie 2007, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA □ESPECE printr-o hotărâre depusă la 14 martie 1988, Tribunalul din Ravenna a declarat falimentul societății CO.E.L. S.n.c., inclusiv dl P. De Carolis și dl. L. Lolli au fost asociați, precum și falimentul personal al acestora. Din dosar reiese că procedura a fost închisă la o dată nespecificată (în orice caz, la 31 octombrie 2007). II. DREPTUL INTERNE PERTINENT Elementele de drept intern relevante sunt expuse în cauzele Campagnano c. Italia, n 77955/01, CEDO 2006 Albanese c. Italia, n 77924/01, 23 martie 2006 și Vitiello c. Italia, nr. 77962/01, 23 martie 2006. ÎN DREPTUL CALITĂȚII DE VICTIME A MR. S. DE CAROLIS ȘI D. CAROLIS Curtea arată că domnii S. De Carolis și D. De Carolis nu au fost părți în procedura de faliment în cauză.
Prin urmare, ei nu pot pretinde că sunt victime ale încălcării convenției pe care o susțin, iar această parte a cererii trebuie respinsă pentru incompatibilitate rațională personae cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. II. privind violarea ALEGULUI art. 6 alin. (1) din Convenție (DURATA PROCEDURII DE FILIT) Dl P. De Carolis și dl L. Lolli se plâng de durata excesivă a procedurii de faliment. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va decide, fie contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Curtea constată că reclamanții au omis să sesizeze instanța judecătorească competentă în sensul legii Pinto Astfel, această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în sensul art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție.
III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIE 11. Invocând art. 8 din Convenție, dl P. De Carolis și dl. Lolli denunță o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții private și de familie din cauza înscrierii numelui lor în registrul celor care au eșuat și pentru a nu putea solicita reabilitarea lor decât la cinci ani după încheierea procedurii de faliment. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele public să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile altora.
Despre admisibilitate 12. În ceea ce privește partea din plângere referitoare la dreptul la respectarea vieții de familie, Curtea arată că reclamanții au omis să-și susțină cauza. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă pentru lipsa evidentă a temeiului, în sensul articolului 35 alineatul (4) și al articolului 5 din convenție. 13. Curtea constată că restul acestui … Curtea constată că a tratat deja cauze care ridică probleme similare celor din speță și a constatat o încălcare a articolului 8 din convenție (a se vedea, printre multe altele, Campagnano c. Italia, citată anterior, §§ 50-66, Albanese c. Italia, citată anterior, §§ 50-66 și Vitiello c. Italia, citată anterior, §§ 44-62 15. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită.
Prin urmare, Curtea consideră că Õ a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție. IV. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 16. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 17. Cu toate acestea, reclamanții, care nu au prezentat observații, au solicitat o satisfacție echitabilă, fără nicio altă precizare. Ei nu au solicitat nimic în legătură cu cheltuielile și cheltuielile de judecată. Curtea consideră că, în lipsa unor revendicări detaliate și numerice, nu trebuie să li se acorde nicio sumă în temeiul unei eventuale daune materiale.
În ceea ce privește prejudiciul moral, Comisia consideră că, având în vedere circumstanțele cauzei, constatarea încălcării care figurează în prezenta hotărâre oferă ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă. cererea admisibilă în ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 8 din convenție, cu condiția ca aceasta să se refere la dreptul la respectarea vieții private al domnului P. De Carolis și domnului L. Lolli, și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție A declarat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 5 martie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.
Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Grefier adjunct Președinte Anexă: Lista reclamanților Pompilio DE CAROLIS născut în 1942, este un resortisant italian, rezident în Solarolo Davide DE CAROLIS născut în 1968 este un resortisant italian născut în 1968, rezident în Solarolo Stefano DE CAROLIS născut în 1966 este un cetățean italian, rezident în Solarolo Laura LOLLI născută în 1945 este cetățean italian, rezident în Solarolo
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE DE CAROLIS ET LOLLI c. ITALIE (Requête n o 33359/05) ARRÊT STRASBOURG 5 mars 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme . En l’affaire de Carolis et Lolli c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de : Peer Lorenzen, président, András Sajó, Nebojša Vučinić, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 février 2013, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 33359/05) dirigée contre la République italienne et dont les requérants (voir la liste en annexe), ont saisi la Cour le 7 septembre 2005 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Les requérants ont été représentés par M e E. Guerrini, avocat à Solarolo (Ravenne). Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Spatafora, ainsi que par son coagent, M me P. Accardo.
Le 17 septembre 2007, la requête a été communiquée au Gouvernement. EN FAIT I.
LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE
4. Par un jugement déposé le 14 mars 1988, le tribunal de Ravenne déclara la faillite de la société CO.E.L. S.n.c. dont M. P. De Carolis et M me L. Lolli étaient associés, ainsi que la faillite personnelle de ces derniers.
Il ressort du dossier que la procédure a été close à une date non précisée (postérieure, en tout cas, au 31 octobre 2007). II.
LE DROIT INTERNE PERTINENT
6. Les éléments de droit interne pertinent sont exposés dans les affaires Campagnano c. Italie , n o 77955/01, CEDH 2006 ‑ IV ; Albanese c. Italie , n o 77924/01, 23 mars 2006 et Vitiello c. Italie , n o 77962/01, 23 mars 2006. EN DROIT I.
SUR LA QUALITÉ DE VICTIME DE MM. S. DE CAROLIS ET D.
DE CAROLIS
La Cour relève d’emblée que MM. S. De Carolis et D. De Carolis n’ont pas été parties dans la procédure de faillite en objet.
Dès lors, ils ne peuvent pas se prétendre victimes de la violation de la Convention qu’ils allèguent et cette partie de la requête doit être rejetée pour incompatibilité ratione personae avec les dispositions de la Convention, au sens de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. II. SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION (DURÉE DE LA PROCÉDURE DE FAILLITE)
M. P. De Carolis et M me L. Lolli se plaignent de la durée excessive de la procédure de faillite. Ils invoquent l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera, soit des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »
La Cour constate que les requérants ont omis de saisir la cour d’appel compétente au sens de la « loi Pinto ». Ainsi, cette partie de la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, au sens de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. III.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 8 DE LA CONVENTION
11. Invoquant l’article 8 de la Convention, M. P. De Carolis et M me L. Lolli dénoncent une atteinte à leur droit au respect de la vie privée et familiale en raison de l’inscription de leur nom dans le registre des faillis et de ne pouvoir demander leur réhabilitation que cinq ans après la clôture de la procédure de faillite. L’article 8 de la Convention est ainsi libellé : « 1. Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance 2. Il ne peut y avoir ingérence d’une autorité publique dans l’exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu’elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien ‑ être économique du pays, à la défense de l’ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d’autrui.
» A. Sur la recevabilité
Quant à la partie du grief ayant trait au droit au respect de la vie familiale, la Cour relève que les requérants ont omis d’étayer leur grief. Cette partie de la requête doit donc être rejetée pour défaut manifeste de fondement, au sens de l’article 35 §§ 4 et 5 de la Convention.
La Cour constate que le restant de ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 (a) de la Convention. Elle relève par ailleurs qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable. B. Sur le fond
La Cour constate avoir déjà traité des affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d’espèce et avoir constaté une violation de l’article 8 de la Convention (voir, parmi beaucoup d’autres, Campagnano c. Italie , précité, §§ 50-66, Albanese c. Italie , précité, §§ 50-66 et Vitiello c. Italie , précité, §§ 44-62).
Elle a examiné la présente affaire et considère que le Gouvernement n’a fourni aucun fait ni argument convaincant pouvant mener à une conclusion différente. La Cour estime donc qu’il y a eu violation de l’article 8 de la Convention. IV.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
16. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »
Les requérants, qui n’ont pas présenté d’observations, ont néanmoins sollicité une satisfaction équitable, sans aucune autre précision. Ils n’ont rien réclamé au titre des frais et dépens. La Cour estime qu’en l’absence de prétentions détaillées et chiffrées, aucune somme ne doit leur être octroyée au titre d’un éventuel dommage matériel. Quant au dommage moral, elle estime que, eu égard aux circonstances de l’affaire, le constat de violation figurant dans le présent arrêt fournit par lui-même une satisfaction équitable suffisante. PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable quant au grief tiré de l’article 8 de la Convention, pour autant qu’il concerne le droit au respect de la vie privée de M. P. De Carolis et M me L. Lolli, et irrecevable pour le surplus ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 8 de la Convention ; 3. Dit que le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral subi par les requérants. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 mars 2013, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Greffière adjointe Président ANNEXE : liste des requérants Pompilio DE CAROLIS né en 1942 est un ressortissant italien, résidant à Solarolo Davide DE CAROLIS né en 1968 est un ressortissant italien né en 1968, résidant à Solarolo Stefano DE CAROLIS né en 1966 est un ressortissant italien, résidant à Solarolo Laura LOLLI née en 1945 est une ressortissante italienne, résidant à Solarolo