© Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consilului Europei (www.coe.int/humanrightstrustfund). Aceasta nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați indicația privind drepturile de autor la sfârșitul acestui document.
Ghid de jurisprudenţă al Curţii Europene a Drepturilor Omului nr. 161
martie 2013
Chapman c. Belgiei (dec.)
- 39619/06
Decizie din 05.03.2013 [Secţia V]
Articolul 35
Paragraful 35-1
Epuizarea căilor de atac interne
Termenul de şase luni
Opinia negativă a avocatului având dreptul de a face plângeri în fața Curţii de Casaţie privind perspectivele de reuşită a contestaţiei:
Căile de atac interne au fost epuizate, termenul de şase luni a fost respectat
Fapte
. Într-un caz privind imunitatea de jurisdicţie a unei organizaţii internaţionale, reclamantul nu a contestat decizia pe motive juridice, ţinând seama de opinia negativă primită de la avocatul având dreptul de a face plângeri în faţa Curţii de Casaţie, conform căreia contestaţia nu avea nicio perspectivă de reuşită. Decizia instanţei inferioare împotriva reclamantului nu fusese pusă în executare, astfel că termenul pentru introducerea unei asemenea contestaţii nu începuse încă.
Drept
. Articolul 35 § 1. În ceea ce priveşte epuizarea căilor de atac interne, participarea avocatului având dreptul de a face plângeri în faţa Curţii de Casaţie era obligatorie în materia civilă. Reclamantul consultase avocatul cu privire la contestarea deciziei pe motive juridice, dar primise o opinie negativă din partea acestuia. Termenul pentru introducerea unei asemenea contestaţii nu începuse să curgă, deoarece sentinţa Camerei civile a Curţii de Apel nu fusese pusă în executare împotriva reclamantului. Prin urmare, prezentul caz se diferenţia de cauza Van Oosterwijck c. Belgiei, în care Curtea hotărîse că plângerea era inadmisibilă, deoarece nu fusesera epuizate toate căile de atac interne. În special, ţinând seama de rolul preventiv al avocatului având dreptul de a face plângeri în faţa Curţii de Casaţie, care decurgea din interesele atât ale acestei curţi, cât şi ale potrivnicilor potenţiali, reclamantul întreprinsese, în limitele rezonabilului, toţi paşii care i se cereau pentru a epuiza căile de atac interne.
De regulă, termenul de şase luni începe să curgă de la data deciziei finale pronunţate în cursul procedurilor de epuizare a căilor de atac interne. Cu toate acestea, dacă reclamantul utilizase o cale de atac internă, aparent disponibilă, şi doar ulterior aflase de circumstanţele care o făceau ineficace, în sensul articolului 35 § 1 al Convenţiei, ar fi fost pertinent ca termenul de şase luni să se calculeze de la momentul în care reclamantul aflase sau ar fi trebuit să afle de aceste circumstanţe. Reclamantul începuse procedura de contestare a deciziei Camerei civile a Curţii de Apel, dar renunţase la intenţia sa, fiindcă primise o opinie negativă cu privire la perspectivele de reuşită a contestaţiei. Prin urmare, calculul termenului de şase luni ar trebui să pornească de la 27 martie 2006, data la care avocatul având dreptul de a face plângeri în faţa Curţii de Casaţie îşi exprimase opinia privind eşecul contestaţiei pe motive juridice, şi nu de la 1 februarie 2005, data la care Camera civilă a Curţii de Apel pronunţase decizia sa finală în cauză. Prin urmare, regula termenului de şase luni nu fusese încălcată, deoarece plângerea fusese depusă la 18 septembrie 2006.
Cu toate acestea, Curtea, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, declară plângerea reclamantului inadmisibilă, deoarece era în mod evident lipsită de fundament.
(Vezi Van Oosterwijck c. Belgiei, nr. 7654/76, 6 noiembrie 1980)
© Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Prezentul rezumat întocmit de Cancelaria Curţii nu obligă Curtea.
Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Rezumatul întocmit de Cancelaria Curţii nu obligă Curtea.
Faceți clic aici pentru ghidurile de jurisprudență
© Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt franceza și engleza. Prezenta traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consilului Europei (www.coe.int/humanrightstrustfund). Aceasta nu obligă Curtea și nici Curtea nu îşi asumă responsabilitatea pentru calitatea sa. Ea poate fi descărcată din HUDOC, baza de date de jurisprudență a Curţii Europene a Drepturilor Omului (http://hudoc.echr.coe.int), sau din orice altă bază de date căreia HUDOC i-a furnizat-o. Ea poate fi reprodusă în scopuri necomerciale, sub condiţia ca titlul complet al cauzei să fie citat și să fie însoţit de indicaţia privind drepturile de autor de mai sus și de referință la Fondul fiduciar pentru drepturile omului. Orice persoană care intenționează să utilizeze orice parte a prezentei traduceri în scopuri comerciale este invitată să o notifice la următoarea adresă: [email protected]
© Եվրոպայի խորհուրդ/ Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան, 2013: Սույն թարգմանությունն իրականացվել է Եվրոպայի խորհրդի Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդի (
www.coe.int/humanrightstrustfund
) աջակցությամբ: Այն որևէ կերպ չի պարտավորեցնում Դատարանին: Ավելին իմանալու համար ծանոթացեք սույն փաստաթղթի վերջում ներկայացված հեղինակային իրավունքի վերաբերյալ նշումներին:
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի նախադեպային տեղեկատու թիվ 161
2013թ. մարտ
Chapman-ն ընդդեմ Բելգիայի (դեկ.)
- 39619/06
Վճիռ 05.03.2013թ. [Բաժանմունք V]
Հոդված 35
Հոդված 35-1
Իրավական պաշտպանության ներպետական միջոցների սպառում
Վեց ամսյա ժամկետ
Վճռաբեկ դատարան բողոք ներկայացնելու իրավունք ունեցող փաստաբանի բացասական կարծիքը բողոքարկման հաջող ընթացքի հավանականության վերաբերյալ.
Իրավական պաշտպանության ներպետական միջոցները սպառված են, վեց ամսյա ժամկետը պահպանված է
Փաստեր
. Միջազգային կազմակերպության դատական անձեռնմխելիությանը վերաբերող գործով դիմումատուն իրավունքի հարցերի հիմքով չէր բողոքարկել որոշումը` հաշվի առնելով Վճռաբեկ դատարան բողոք ներկայացնելու իրավունք ունեցող փաստաբանի կողմից ստացած այն բացասական կարծիքը, համաձայն որի բողոքարկումը հաջողություն ունենալու որևէ հեռանկար չուներ: Դիմումատուի նկատմամբ ավելի ցածր ատյանի կայացրած որոշումը չէր ի կատար չէր ածվել, ուստի նման բողոք ներկայացնելու համար սահմանված ժամկետը դեռ ուժի մեջ չէր մտել:
Իրավունք.
Հոդված 35 § 1. Ինչ վերաբերում էր իրավական պաշտպանության ներպետական միջոցների սպառմանը, Վճռաբեկ դատարան բողոք ներկայացնելու իրավունք ունեցող փաստաբանի մասնակցությունը քաղաքացիական գործերում պարտադիր էր: Դիմումատուն խորհրդակցել էր փաստաբանի հետ իրավունքի հարցերի հիմքով որոշումը բողոքարկելու հարցի վերաբերյալ, սակայն բացասական կարծիք էր ստացել վերջինիս կողմից: Նման բողոք ներկայացնելու համար սահմանված ժամկետը դեռ չէր սկսել հոսել, քանի որ Վերաքննիչ դատարանի աշխատանքային գործերով պալատի կայացրած վճիռը չէր կատարվել դիմումատուի նկատմամբ: Այդպիսով սույն գործը տարբերվում էր
Van Oosterwijck ընդդեմ Բելգիայի
գործից, որտեղ Դատարանը որոշեց, որ գանգատը անընդունելի էր, քանի որ չէին սպառվել բոլոր իրավական պաշտպանության ներպետական միջոցները: Մասնավորապես, հաշվի առնելով Վճռաբեկ դատարան բողոք ներկայացնելու իրավունք ունեցող փաստաբանի կանխարգելիչ դերը, որը բխում էր ինչպես այդ դատարանի, այնպես էլ պոտենցիալ հայցվորների շահերից, դիմումատուն ողջամտության սահմաններում ձեռնարկել էր իրենից սպասվող բոլոր քայլերը` իրավական պաշտպանության ներպետական միջոցները սպառելու համար:
Որպես կանոն, վեց ամսյա ժամկետը սկսում է հոսել իրավական պաշտպանության ներպետական միջոցները սպառելու գործընթացում կայացված վերջնական որոշման օրվանից սկսած: Ինչևիցե, եթե դիմումատուն օգտվել էր իրավական պաշտպանության, ըստ երևույթին, գոյություն ունեցող ներպետական միջոցներից և միայն հետագայում տեղեկացել այդ միջոցներն անարդյունավետ դարձնող հանգամանքների մասին, Կոնվենցիայի 35-րդ հոդվածի 1-ին կետի նպատակների իմաստով տեղին կլիներ վեցամսյա ժամկետը հաշվարկել այն պահից, երբ դիմումատուն առաջին անգամ տեղեկացել էր կամ պետք է տեղեկանար այդ հանգամանքների մասին: Դիմումատուն սկսել էր բողոքը ներկայացնելու գործընթացը ընդդեմ Վերաքննիչ դատարանի աշխատանքային գործերով պալատի կայացրած որոշման, սակայն հետ էր կանգնել այս մտադրությունից, քանի որ բացասական կարծիք էր ստացել բողոքի հաջողության հեռանկարի վերաբերյալ: Հետևաբար, վեցամսյա ժամկետի հաշվարկի սկիզբը պետք է հանդիսանար 2006թ. մարտի 27-ը, երբ Վճռաբեկ դատարան բողոք ներկայացնելու իրավունք ունեցող փաստաբանը իր կարծիքը հայտնեց իրավունքի հարցերի հիմքով բողոքարկման ձախողման վերաբերյալ, այլ ոչ թե 2005թ. փետրվարի 1-ը, երբ սույն գործով Վերաքննիչ դատարանի աշխատանքային գործերով պալատը կայացրեց իր վերջնական որոշումը: Հետևաբար, վեցամսյա ժամկետի կանոնը չէր խախտվել, քանի որ բողոքը ներկայացվել էր 2006թ. սեպտեմբերի 18-ին:
Ինչևիցե, Դատարանը, համաձայն Կոնվենցիայի 6-րդ հոդվածի 1-ին կետի՝ անընդունելի համարեց դիմումատուի գանգատը, քանի որ այն ակնհայտորեն անհիմն էր:
(Տե´ս
Van Oosterwijck-ն ընդդեմ
Բելգիայի,
թիվ
7654/76, 6 նոյեմբեր 1980թ.)
© Council of Europe/European Court of Human Rights
This summary by the Registry does not bind the Court.
Եվրոպայի խորհուրդ/Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան
Դատարանի քարտուղարության այս ամփոփումը պարտադիր չէ Դատարանի համար
Սեղմեք այստեղ
Նախադեպային տեղեկատուների համար
©
Եվրոպայի խորհուրդ/ Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան, 2013
Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի պաշտոնական լեզուներն են ֆրանսերենը և անգլերենը: Սույն թարգմանությունն իրականացվել է Եվրոպայի խորհրդի Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդի (
www.coe.int/humanrightstrustfund
) աջակցությամբ: Այն որևէ կերպ չի պարտավորեցնում Դատարանին, որը պատասխանատու չէ թարգմանության որակի համար: Այն կարելի է բեռնել HUDOC-ից` Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի նախադեպային իրավունքի տվյալների բազայից (
http://hudoc.echr.coe.int
), կամ տվյալների ցանկացած այլ բազայից, որին HUDOC-ը տրամադրել է փաստաթուղթը: Այն կարող է վերաթողարկվել ոչ առևտրային նպատակներով` պայմանով, որ գործի անվանումը ներկայացվի ամբողջական և ուղեկցվի վերը նշված հեղինակային իրավունքի նշումներով, ինչպես նաև Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդին հղումով: Առևտրային նպատակներով սույն թարգմանությունը մասնակիորեն կամ ամբողջապես օգտագործելու դեպքում, հարկ է այդ մասին տեղեկացնել հետևյալ հասցեով`
[email protected]
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (
http://hudoc.echr.coe.int
) or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact
[email protected]
.
©Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut être téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (
http://hudoc.echr.coe.int
), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante :
[email protected]