© Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consilului Europei (www.coe.int/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, consultați indicația de drepturi de autor de la sfârșitul acestui document.
Ghid jurisprudențial Curții Europene a Drepturilor Omului nr. 161
martie 2013
Baytüre împotriva Turciei (dec.)
- 3270/09
Hotărâre din 12.03.2013 [Secția II]
Articolul 8
Articolul 8-1
Dreptul la respectarea vieții private
Garantat, dar nu obligatoriu - absența dreptului de a solicita compensație de la stat pentru efecte adverse ale unui vaccin avizat - inadmisibil
Fapte:
Petiționarii sunt o familie formată din soți și copilul lor. Urmând recomandările medicilor, copilul a fost vaccinat la vârsta de trei luni împotriva unor boli, inclusiv poliomielitei. Ca urmare a vaccinării, membrul drept al copilului a fost paralizat. Petiționarii au sesizat instanța cu o cerere de despăgubire. Instanța a respins cererea, hotărând că serviciile Ministerului Sănătății nu au fost considerate responsabile. Sentința instanței s-a bazat, inter alia, pe o expertiză potrivit căreia frecvența complicațiilor de sănătate ale petiționarului era extrem de rară și nu putea fi prevenită prin măsuri medicale. Petiționarii au atacat sentința pe motive referitoare la drepturi substantive. Aceștia au contestat, în particular, că instanța nu a acceptat principiul potrivit căruia statul poartă răspundere indiferent de culpă, ceea ce, susțineau ei, ar fi permis despăgubirii. Curtea de Casație administrativă a menținut sentința atacată.
În fața Curții Europene, petiționarii s-au plâns de refuzul autorităților naționale și ale organelor statului de a le acorda compensație pentru prejudiciile suferite.
Drept:
Articolul 8. Sfera articolului 8 cuprinde aspecte referitoare la sănătatea fizică și psihică a persoanelor, implicarea acestora în alegerea asistenței medicale furnizate și consimțământul acestora, precum și accesibilitatea informațiilor care le permite să evalueze riscurile pentru sănătate. Cu toate acestea, dacă, în contextul unei campanii de vaccinare, al cărei obiectiv principal era protejarea sănătății publice prin eradicarea bolilor contagioase, apar mai multe incidente grave, statul nu poate fi criticat pentru neluarea unor măsuri adecvate de protejare a sănătății fizice a persoanelor. Probele disponibile în prezentul caz nu indicau că vaccinul a fost utilizat în mod necorespunzător sau că nu au fost luate măsuri adecvate pentru evitarea riscurilor asociate vaccinării. Petiționarul a suferit din cauza unei reacții adverse a unui vaccin avizat, iar Curtea este conștientă de dificultățile inerente unei asemenea situații. Cu toate acestea, într-un sistem în care vaccinarea nu este obligatorie și lipsește eroarea medicală, introducerea unui sistem de compensație pentru persoanele prejudiciate de vaccinare ar constitui cu adevărat o măsură de asigurări sociale care depășește sfera Convenției. În consecință, plângerile petiționarilor trebuie respinse ca fiind incompatibile ratione materiae cu dispozițiile Convenției.
Concluzie:
Inadmisibil (incompatibil ratione materiae).
(Vezi și Trocellier împotriva Franței (dec.), nr. 75725/01, 5 octombrie 2006, Ghid jurisprudențial nr. 90)
© Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Prezentul rezumat de către Secretariatul Curții nu obligă Curtea.
Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secretariatul Curții
Faceți clic aici
Pentru Ghidurile jurisprudențiale
©
Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014
Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consilului Europei (www.coe.int/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea, iar aceasta nu poartă nicio răspundere cu privire la calitatea acesteia. Poate fi descărcată din HUDOC, baza de jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (http://hudoc.echr.coe.int), sau din orice altă bază de date căreia HUDOC i-a furnizat documentul. Poate fi reprodusă în scopuri necomerciale cu condiția ca titlul complet al cauzei să fie citat, însoțit de indicația de drepturi de autor de mai sus și de referința la Fondul fiduciar pentru drepturile omului. Dacă se intenționează utilizarea oricărei părți a acestei traduceri în scopuri comerciale, contactați: [email protected]
© Եվրոպայի խորհուրդ/ Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան, 2014: Սույն թարգմանությունն իրականացվել է Եվրոպայի խորհրդի Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդի (
www.coe.int/humanrightstrustfund
) աջակցությամբ: Այն որևէ կերպ չի պարտավորեցնում Դատարանին: Ավելին իմանալու համար ծանոթացեք սույն փաստաթղթի վերջում ներկայացված հեղինակային իրավունքի վերաբերյալ նշումներին:
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2014. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2014. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի նախադեպային տեղեկատու թիվ 161
2013թ. մարտ
Baytüre-ն ընդդեմ Թուրքիայի (որոշ.)
- 3270/09
Որոշում 12.03.2013թ. [Բաժանմունք II]
Հոդված 8
Հոդված 8-1
Անձնական կյանքը հարգելու իրավունք
Երաշխավորված, սակայն ոչ պարտադիր պատվաստանյութի հետևաքնով պարալիչի համար պետության կողմից փոխհատուցում ստանալու իրավունքի բացակայությունը.
անընդունելի
Փաստեր.
Դիմումատուների կազմի մեջ են մտնում ամուսինները և նրանց երեխան: Բժիշկների խորհուրդներին հետևելով, երեխան պատվաստվել էր երեք ամսեկանում մի շարք հիվանդությունների դեմ, այդ թվում` պոլիոմիելիտի: Պատվաստման արդյունքում երեխայի աջ ոտքը անշարժայնացել էր: Դիմումատուները փոխհատուցման պահանջի մասին հայց էին ներկայացրել դատարան: Դատարանը մերժել է նրանց հայցը, վճռելով, որ Առողջապահության նախարարության ծառայությունների մեղքը դրանում հաստատված չէր: Դատարանի վճիռը հիմնված էր,
inter alia
, փորձագիտական եզրակացության վրա, ըստ որի դիմումատուի առողջական բարդությունների հաճախականությունը խիստ հազվադեպ էր և անհնար կանխել բժշկական միջոցներով: Դիմումատուները նյութական իրավունքի հիմքով բողոքարկել էին այդ վճիռը: Նրանք բողոքում էին, մասնավորապես, որ դատարանը չի ընդունել այն սկզբունքը, համաձայն որի պետությունը պատասխանատվություն է կրում առանց մեղքի առկայության, որը նրանք պնդում էին հնարավորություն կտա իրենց փոխհատուցում տալ: Գերագույն վարչական դատարանը թողել է վիճարկվող վճիռն ուժի մեջ:
Եվրոպական դատարանի առաջ դիմումատուները բողոքում էին ազգային դատարանների և պետական մարմինների կողմից նրանց պատճառված վնասների դիմաց փոխհատուցում ստանալու մերժման վերաբերյալ:
Իրավունք.
Հոդված 8. 8-րդ հոդվածի շրջանակը ընդգրկում է այնպիսի հարցեր, որոնք վերաբերում են անձանց ֆիզիկական և հոգեկան առողջությանը, տրամադրվող բժշկական օգնության ընտրության հարցում նրանց ներգրավածությանը և դրանց համաձայնությանը, ինչպես նաև տեղեկատվության մատչելիությանը, որը հնարավորություն է նրանց տալիս գնահատել առողջությանը սպառնացող վտանգները: Եթե, այնուհանդերձ, պատվաստման արշավի շրջանակում, որի գլխավոր նպատակն էր պաշտպանել հանրային առողջությունը վարակիչ հիվանդությունները վերացնելու միջոցով, մի շարք լուրջ պատահարներ են տեղի ունենում, ապա պետությանը չի կարելի քննադատել անձանց ֆիզիկական առողջությունը պաշտպանելու ուղղությամբ պատշաճ միջոցներ չձեռնարկելու համար: Սույն գործում առկա ապացույցները չէին վկայում այն մասին, որ պատվաստանյութը պատշաճ կարգով է օգտագործվել կամ որ պատշաճ միջոցներ չէին ձեռնարկվել պատվաստման հետ կապված վտանգներից խուսափելու համար: Դիմումատուն տուժել է երաշխավորված պատվաստանյութի բացասական ռեակցիայից, և Դատարանը տեղյակ է նման իրավիճակի համար բնորոշ դժվարությունների մասին: Այնուամենայնիվ, մի համակարգում, որտեղ պատվաստումը պարտադիր չէ, իսկ բժշկական սխալն էլ բացակայում է, պատվաստման արդյունքում տուժածների համար փոխհատուցման համակարգի ներմուծումը իրապես սոցիալական ապահովության միջոց էր, որը դուրս է գալիս Կոնվենցիայի շրջանակից: Հետևաբար, դիմումատուների բողոքները պետք է մերժել՝ Կոնվենցիայի դրույթների հետ դրանց
ratione materiae
անհամատեղելի լինելու հիմքով:
Եզրակացություն.
անընդունելի (անհամատեղելի է
ratione materiae
հիմքով):
(Տե՛ս նաև
Trocellier-ն ընդդեմ Ֆրանսիայի
(որոշ.), թիվ
75725/01, 5 հոկտեմբեր 2006թ., Նախադեպային տեղեկատու թիվ
90)
© Council of Europe/European Court of Human Rights
This summary by the Registry does not bind the Court.
Եվրոպայի խորհուրդ/Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան
Դատարանի քարտուղարության այս ամփոփումը պարտադիր չէ Դատարանի համար
Սեղմեք այստեղ
Նախադեպային տեղեկատուների համար
©
Եվրոպայի խորհուրդ/ Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան, 2014
Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի պաշտոնական լեզուներն են ֆրանսերենը և անգլերենը: Սույն թարգմանությունն իրականացվել է Եվրոպայի խորհրդի Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդի (
www.coe.int/humanrightstrustfund
) աջակցությամբ: Այն որևէ կերպ չի պարտավորեցնում Դատարանին, որը պատասխանատու չէ թարգմանության որակի համար: Այն կարելի է բեռնել HUDOC-ից` Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի նախադեպային իրավունքի տվյալների բազայից (
http://hudoc.echr.coe.int
), կամ տվյալների ցանկացած այլ բազայից, որին HUDOC-ը տրամադրել է փաստաթուղթը: Այն կարող է վերաթողարկվել ոչ առևտրային նպատակներով` պայմանով, որ գործի անվանումը ներկայացվի ամբողջական և ուղեկցվի վերը նշված հեղինակային իրավունքի նշումներով, ինչպես նաև Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդին հղումով: Առևտրային նպատակներով սույն թարգմանությունը մասնակիորեն կամ ամբողջապես օգտագործելու դեպքում, հարկ է այդ մասին տեղեկացնել հետևյալ հասցեով`
[email protected]
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2014
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (
http://hudoc.echr.coe.int
) or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact
[email protected]
.
©Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2014
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut être téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (
http://hudoc.echr.coe.int
), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante :
[email protected]
.