V.V.G. v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Primă cerere nr. 55569/08 V.V.G. împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 6 noiembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna V.V.G., este un cetățean macedonean, născut în 1966 și trăiește în Skopje. La 27 august 2002, reclamantul a fost admis la spitalul privat M.B. din Skopje (“Spitalul”) pentru o muncă indusă. În acea zi, ea a dat naștere fiului său cu ajutorul S.T.C., un ginecologist. Septembrie 2002 compania S.M. de la Skopje (o companie care avea controlul capitalului asupra Spitalului) a emis un anunț de descărcare conform căruia reclamantul a fost diagnosticat ca fiind suferit, ca urmare a nașterii, de la rutura perinei gradus I (ruptura perineum). Reclamantul a primit o anestezie generală astfel încât S.T.C.

să cusut ruptura. La 6 decembrie 2002, reclamantul a fost admis la spital și diagnosticat ca suferind de rutura perinei gravus II . Ea a fost supusă unei intervenții chirurgicale înregistrate ca perineoplastica . La 7 decembrie 2002 a fost externată din spital. Între 6 și 10 februarie 2003 reclamantul a fost admis în clinica ginecologică din Skopje unde a suferit o altă intervenție chirurgicală: colpoperineoplastica cum levatorraphia . La admitere, a fost diagnosticată ca suferind de rutura perinea cicatricialis gradus II Între martie și decembrie 2003 reclamantul a fost examinat de mai mulți ginecologi din diverse clinici din Skopje. Unele au observat că a suferit de uter prolapsat sau descendent.

2. Procedura penală împotriva S.T.C. La 21 ianuarie 2003, reclamantul și fiul său nou-născut au depus procurorului o plângere penală acuzată de S.T.C. cu infracțiuni grave împotriva sănătății și malpracticii medicale. Reclamanții au susținut că S.T.C. nu a făcut episiotomie și pentru a preveni livrarea rapidă, ceea ce a condus la ruptură a pielii și a mușchilor. a reușit să repare ruptura, în ciuda faptului că anestezia generală a fost administrată reclamantului în acest scop. S.T.C. a părăsit rana pentru a se vindeca spontan, creștend astfel riscul de sepsie. Datorită acestor omissioni, reclamanții au suferit leziuni corporale grave, în special leziuni genitale descendente ale reclamantului, cu un risc de asistență la prolaps.

Ea a fost mai mult obligată să facă o operație plastică ca urmare a cărei suferise de depresie. Copilul nou-născut a dezvoltat un mare bulge pe cap și a avut consecințe negative asupra reflexelor sale de alăptare. Într-o dată neespecificată, procurorul a solicitat ca un judecător investigator al Tribunalului de Primă Instanță („judecătorul judecător”) să înceapă investigația privind S.T.C. (care, între timp, aparent și-a schimbat numele de familie și a devenit S.T.G.). În cursul anchetei, judecătorul investigator a solicitat că Institutul Forensei ( În cazul reclamantului a fost necesară operațiunea chirurgicală plastică pe care a fost supusă reclamantului, în cazul în care a fost aplicată o procedură standard de naștere; dacă rănile după livrarea au fost tratate în mod corespunzător și dacă operația plastică pe care a fost supusă reclamantul a fost tratată.

La 18 mai 2004, Institutul Forensic a elaborat un raport conform căruia (1) se afla în discreția unui ginecologist, în funcție de circumstanțele fiecărui caz, să efectueze episiotomie sau nu; (2) o anestezie generală a fost administrată și ruptura cauzată după livrarea a fost cusut, și (3) dovezile medicale au sugerat că a avut loc o ruptură proaspătă de gradul al doilea, care a necesitat o operație suplimentară. Se pare că judecătorul investigator a solicitat o examinare alternativă a experților în ceea ce privește (1) dacă absența episiotomiei a cauzat leziuni la cap asupra copilului și eventualul prolaps genital în ceea ce privește reclamantul; (2) dacă și în cazul în care a avut loc, prolapsul genital și (3) dacă prolapsul genital este dăunător sănătății.

La 23 mai 2005, Institutul forensei a elaborat, pe baza dovezilor medicale disponibile, un raport alternativ de experți conform căruia (1) copilul nu a suferit nici leziuni la cap, nici nu s-a prolapsat genitale reclamantului din cauza absenței episiotomiei; (2) nu a existat dovezi că reclamantul a suferit de leziuni genitale prolapsate în timpul spitalului. Tratamentul medical ulterior al reclamantului a produs dovezi inconsecvente în acest sens. În orice caz, orice prolaps genital a avut loc mai târziu; și (3) prolaps genital descend sau parțial ar putea provoca probleme de sănătate minore. La 7 iulie 2006, procurorul public a depus o acuzație cu instanța de judecată care acuzează S.T.C. cu infracțiuni grave împotriva sănătății și malpracticii medicale pedepsite în temeiul articolului 207 alineatul (3) și al articolului 217 alineatul (3) din Codul Penal.

Curtea de judecată a stabilit mai multe audieri cu privire la care a auzit dovezile orale de la solicitant, acuzați, chirurgi care au operat reclamantul la 6 decembrie 2002 și 6 februarie 2003 (a se vedea mai sus), precum și expertul care a semnat rapoartele de experți ale Institutului Forensei. De asemenea, a solicitat un al treilea aviz de experți, pe care Institutul Forensei a elaborat-o la 8 ianuarie 2008. Potrivit acestuia din urmă, a fost la discreția inculpatului dacă să facă episiotomie. În plus, S.T.C. a reparat în timp util și adecvat ruptura după livrare. La 28 martie 2008, instanța de judecată a achitat S.T.C. nu a găsit nici o dovadă de o încălcare profesională în timpul și imediat după ce reclamantul a dat naștere fiului său la 27 august 2002. Având în vedere concluzia respectivă, instanța a considerat irelevantă să stabilească dacă sănătatea reclamantului s-a deteriorat grav, în special dacă genitalele ei au procedut.

În absența unor dovezi care coroborează încălcările S.T.C., nu a fost necesară stabilirea unei legături de cauzalitate între eventualele probleme de sănătate ale reclamantului și comportamentul acuzatului. Procurorul public a apelat. La o audiere publică din 3 septembrie 2008 Curtea de Apel Skopje a anulat hotărârea instanței de judecată și a respins acuzația împotriva S.T.C. (се одаива овинениението ) constatând că bara absolută de șase ani (calculată de la data comisionării presupusei infracțiuni) a expirat. Reclamantul a prezentat exemplare ale mai multor argumente în care s-a plâns în fața diverselor autorități interne de lipsă de diligență în cadrul procedurii și despre posibilitatea ca urmărirea penală a S.T.C.

să devină în timp util. La 3 iunie 2003, reclamantul și fiul său nou-născut au depus la instanța de judecată o acțiune civilă care solicită compensare pentru pierderea pecuniară și morală susținută ca urmare a malpracticii medicale a S.T.C. La 14 octombrie 2005, fiul reclamantului s-a retras din acest caz. La 11 decembrie 2006, instanța de judecată a continuat procesul în așteptarea rezultatului procedurii penale împotriva S.T.C. La 12 noiembrie 2009 Curtea de Apel a confirmat că hotărârea respingând argumentele reclamantei că responsabilitatea obiectivă a acuzaților pentru prejudiciul suferit nu depindea de constatarea în judecată a răspunderii penale a S.T.C. Potrivit reclamantului, ea nu a solicitat ca procedura de compensare să continue susținând că experții medicali nu vor depune mărturie împotriva medicilor, colegilor lor.

În temeiul art. 107 alin. (5) din Codul Penal, urmărirea penală a infracțiunilor supuse condamnării la închisoare de mai mult de un an devine obligatorie la trei ani de la comisia infracțiunii. Secțiunea 108 alin. (6) din Codul Penal prevede o perioadă absolută de urmărire penală care este de două ori mai scurtă decât cea prevăzută în lege. Secțiunea 207 alin. (3) din Codul penal se referă la malpractica medicală și prevede o amendă sau o încarcerare în caz de neglijență medicală. În temeiul articolului 217 alineatul (3) din Codul prevede o condamnare la închisoare între trei luni și trei ani atunci când o persoană suferă leziuni corporale grave sau deteriorarea gravă a sănătății din cauza neglijenței medicale.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la examenele medicale și de experți la care a fost supusă în timpul procedurii penale împotriva S.T.C. În acest sens și, de asemenea, în temeiul articolului 6, se plânge de inactivitatea și întârzierile procedurale atribuibile numai autorităților statului, din cauza căreia urmărirea penală a devenit limitată la timp. De asemenea, aceasta i-a afectat oportunitatea de a obține compensații pecuniare pentru daunele suferite. De asemenea, se plânge în conformitate cu art. 8 din Convenție, deoarece au fost discutate în public informații sensibile privind viața privată și de familie. În special, acțiunea civilă a daunelor este o soluție eficace în sensul prezentei dispoziții în ceea ce privește acuzațiile reclamantului în temeiul art. 3 sau 8 din Convenție, conform căreia sănătatea sa s-a deteriorat sever din cauza neglijenței medicale?

Poate solicitarea de compensare a reclamantului să aibă vreo perspectiva de succes având în vedere rezultatul procedurii penale împotriva S.T.C. (a se vedea, mutatis mutandis El Masri c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei [GC], nr. 39630/09, § 261, 13 decembrie 2012)? Având în vedere rezultatul procedurii penale, Hotărârea finală a Curții de Apel a Skopje din 3 septembrie 2008 dezvăluie nerespectarea dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private și de familie și, prin urmare, încălcarea obligațiilor pozitive ale statului contestat în temeiul art. 8 din Convenție? În același context și având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentului inuman sau degradant (Labita c. Italia c. [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000 IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție?

FIRST SECTION

Application no. 55569/08 V.V.G. against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 6 November 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms V.V.G., is a Macedonian national, who was born in 1966 and lives in Skopje. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Background of the case On 27 August 2002 the applicant was admitted in the private hospital M.B. in Skopje (“the Hospital”) for an induced labour. On that day, she gave birth to her son with the assistance of S.T.C., a gynaecologist. On 1 September 2002 the company S.M. from Skopje (a company which had capital control over the Hospital) issued a discharge notice according to which the applicant had been diagnosed as having suffered, as a result of the childbirth, from ruptura perinei gradus I (perineum rupture).

The applicant received a general anaesthesia so that S.T.C. would sew the rupture. On 6 December 2002 the applicant was admitted in the Hospital and diagnosed as suffering from ruptura perinei gradus II . She underwent a surgery recorded as perineoplastica . On 7 December 2002 she was discharged from the Hospital. Between 6 and 10 February 2003 the applicant was admitted in Gynaecologist Clinic in Skopje where she underwent another surgery: colpoperineoplastica cum levatororraphia . At admission, she was diagnosed as suffering from ruptura perinea cicatricialis gradus II . Between March and December 2003 the applicant was examined by several gynaecologists in various clinics in Skopje. Some noted that she suffered from prolapsed or descending uterus.

2. Criminal Proceedings against S.T.C. On 21 January 2003 the applicant and her newborn son lodged with the public prosecutor a criminal complaint charging S.T.C. with serious crime against health and medical malpractice. The complainants alleged that S.T.C. had failed to do episiotomy and to prevent rapid delivery, which had led to rupture of skin and muscles. Furthermore, S.T.C. had failed to repair the rupture, despite the fact that general anaesthesia had been administered to the applicant for that purpose. S.T.C. had left the wound to heal spontaneously, increasing thus the risk of sepsis. Due to those omissions, the complainants had sustained serious bodily injuries, notably the applicant’s had descending genitals with an attending risk to prolapse.

She had been further required to undergo a plastic surgery as a result of which she had suffered from depression. The newborn child had developed a big bulge on his head and had negative consequences over his breastfeeding reflexes. On an unspecified date the public prosecutor had requested that an investigating judge of Skopje Court of First Instance (“the trial court”) open investigation concerning S.T.C. (who, in the meantime, had apparently changed her last name and became S.T.G.). In the course of the investigation, the investigating judge requested that the Forensic Institute ( Институт за судска медицина и криминалистика) drew up an expert report as to whether standard childbirth procedures had been applied in the applicant’s case; whether wounds after delivery had been adequately treated and whether the plastic surgery that the applicant had underwent had been necessary.

On 18 May 2004 the Forensic Institute drew up a report according to which (1) it was within the discretion of a gynaecologist, depending on the circumstances of each case, to perform episiotomy or not; (2) a general anaesthesia had been administered and the rupture caused after delivery had been sewed, and (3) the medical evidence had suggested that a fresh rupture of second degree had occurred, which had required further surgery. The latter had not been of corrective nature. It appears that the investigating judge requested an alternative expert examination as to (1) whether the absence of episiotomy had caused head injuries on the baby and eventual genital prolapse regarding the applicant; (2) whether and if so, when, had occurred the genital prolapse, and (3) whether genital prolapse was health damaging.

On 23 May 2005 the Forensic Institute drew up, on the basis of available medical evidence, an alternative expert report according to which (1) the baby had not sustained any head injuries nor had the applicant’s genitals prolapsed due to the absence of episiotomy; (2) there had been no evidence that the applicant had suffered from prolapsed genital while in the Hospital. The subsequent medical treatment of the applicant had produced inconsistent evidence in this respect. In any event, any genital prolapse had occurred later; and (3) genital descend or partial prolapse could cause minor health problems. On 7 July 2006 the public prosecutor lodged an indictment with the trial court charging S.T.C.

with serious crimes against health and medical malpractice punishable under sections 207 (3) and 217 (3) of the Criminal Code. The trial court fixed several hearings on which it heard oral evidence from the applicant, the accused, surgeons who had operated the applicant on 6 December 2002 and 6 February 2003 (see above), as well as the expert who had signed the expert reports of the Forensic Institute. It also requested a third expert opinion, which the Forensic Institute drew up on 8 January 2008. According to the latter, it had been to the defendant’s discretion whether to do episiotomy. Furthermore, S.T.C. had timely and adequately repaired the rupture after the delivery. On 28 March 2008 the trial court acquitted S.T.C.

finding no evidence of a professional misconduct during and immediately after the applicant had given birth to her son on 27 August 2002. In view of that conclusion, the court considered irrelevant to establish whether the applicant’s health had seriously deteriorated, notably whether her genitals had prolapsed. In the absence of any evidence corroborating S.T.C.’s misconduct, there was no need to establish any causal link between eventual health problems of the applicant and the conduct of the accused. The public prosecutor appealed. At a public hearing held on 3 September 2008 Skopje Court of Appeal overturned the trial court’s judgment and dismissed the indictment against S.T.C. ( се одбива обвинението ) finding that the absolute time-bar of six years (calculated from the date of commission of the alleged crime) had expired.

The applicant submitted copies of several submissions in which she complained before various domestic authorities of a lack of diligence in the proceedings and about the possibility that the prosecution of S.T.C. could become time-barred. 3. Compensation proceedings against the Hospital and the company S.M. On 3 June 2003 the applicant and her newborn son lodged with the trial court a civil action seeking compensation of pecuniary and non-pecuniary loss sustained as a result of medical malpractice of S.T.C. On 14 October 2005 the applicant’s son withdrew from the case. On 11 December 2006 the trial court stayed the proceedings pending the outcome of the criminal proceedings against S.T.C. On 12 November 2009 Skopje Court of Appeal confirmed that judgment rejecting the applicant’s arguments that the defendants’ objective responsibility for the damage sustained had not depended on the courts’ finding of criminal liability of S.T.C.

According to the applicant, she did not seek that the compensation proceedings continue alleging that medical experts would not testify against doctors, their colleagues. B. Relevant domestic law Under section 107 (5) of the Criminal Code prosecution of offences subject to a prison sentence of more than a year becomes statute-barred three years after the offence was committed. Section 108 (6) of the Criminal Code provides for absolute time-bar of prosecution which is twice the time-bar specified under law. Section 207 (3) of the Criminal Code concerns medical malpractice and provides for a fine or imprisonment in case of medical negligence. Under section 217 (3) of the Code provides for a prison sentence between three months and three years when a person sustains serious bodily injuries or grave health deterioration due to medical negligence.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 of the Convention concerning medical and expert examinations to which she was subjected during the criminal proceedings against S.T.C. In this respect and also under Article 6, she complains about the inactivity and procedural delays attributable solely to the State authorities, as a result of which the prosecution became time-barred. That also affected her opportunity to obtain pecuniary compensation for the damage suffered. She also complains under Article 8 of the Convention since sensitive information regarding her private and family life was discussed in public.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, is the civil action of damages an effective remedy within the meaning of this provision in respect of the applicant’s allegations under Article 3 or 8 of the Convention that her health deteriorated severely due to medical negligence? Can the applicant’s compensation claim against have any prospect of success given the outcome of the criminal proceedings against S.T.C. (see, mutatis mutandis , El Masri v. the former Yugoslav Republic of Macedonia [GC], no. 39630/09, § 261, 13 December 2012)? 2. Given the outcome of the criminal proceedings, does the final decision of the Skopje Court of Appeal of 3 September 2008 disclose a failure to protect the applicant’s right to respect for her private and family life, and therefore a breach of the respondent State’s positive obligations under Article 8 of the Convention?

In the same context and having regard to the procedural protection from inhuman or degrading treatment ( Labita v. Italy [GC], no. 26772/95, § 131, ECHR 2000 ‑ IV), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention?