CASE OF REINER AND OTHERS AGAINST ROMANIA

Rezoluția CM/ResDH(2013)41 [1] Reiner și alții împotriva României Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (documentul nr. 1505/02, hotărârea din 27 septembrie 2007, finală la 27 decembrie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)822E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)822E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Raportul de acțiune Reiner și alții c. România (Declarația nr. 1505/02, Hotărârea din 27 septembrie 2007, finală la 27 decembrie 2007) Cazul se referă la nedreptatea procedurilor penale care a dus la condamnarea reclamanților în 2001 pentru agresiune și baterii care au cauzat moartea involuntară a unui ofițer de poliție în timpul protestelor antiguvernamentale în decembrie 1989 (violația articolului 6, §3 litera (d) în ceea ce privește trei solicitanți). Reclamanții au fost condamnați pe baza declarațiilor pe care au dat-o mai mulți martori în timpul anchetei de poliție, care au fost citiți mai târziu în instanță. În acest sens, Curtea Europeană a remarcat că, atunci când majoritatea acestor martori nu au reușit să apară în instanță, instanța de primă instanță a constatat că auudierea lor nu mai era necesară, a ordonat că depunerile lor să fie citite și le-a luat în considerare atunci când a condamnat reclamanții. Doar trei martori au fost auziți în instanță și niciunul dintre ei nu a incriminat reclamanții în declarațiile lor (§27 din hotărâre). În aceste circumstanțe, Curtea Europeană a constatat că condamnările s-au bazat într-un mod decisiv pe dovezile martorilor luate de procuror, în absența unei oportunități adecvate pentru apărarea de a pune la îndoială astfel de martori în cursul anchetelor preliminare sau în timpul procedurii de judecată. Curtea Europeană a remarcat, de asemenea, că, pe parcursul procesului, instanțele interne au respins fără justificare adecvată cererile apărării de a lua dovezi directe de martor și de a permite apărării să examineze încrucișarea martorilor în cauză. În ceea ce privește unul dintre martorii auziți în instanță, care și-a schimbat declarațiile anterioare procurorului care incriminează unele dintre reclamanți, Curtea Europeană a constatat că instanțele interne nu au explicat de ce au decis să acorde prioritate acestor declarații, în detrimentul celor care exoneră reclamanții. Cazul se referă, de asemenea, la durata procedurii penale menționate mai sus (1991-2001, din care 6 ani și nouă luni au căzut sub jurisdicția Curții ratione temporis (violația articolului 6, §1 în ceea ce privește trei dintre reclamanți). Măsuri individuale Satisfacție echitabilă Curtea Europeană a acordat tuturor reclamanților satisfacție echitabilă pentru daune și costuri și cheltuieli morale, care a fost plătită reclamanților la 25 aprilie 2008. Violația articolului 6, alineatul (3) litera (d) Guvernul ar reaminti de la început că această încălcare nu a afectat decât reclamanții Octavian Paisz, Anton Reiner și Ioan Konrad. Deschiderea procedurii impuzate în ceea ce privește dl Paisz Pe baza hotărârii Curții Europene, reclamantul Octavian Paisz a solicitat redeschiderea procedurii impuși în temeiul articolului 4081 din Codul de Procedință Penală (denumit în continuare „CP”). La 29 septembrie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție și-a susținut cererea și cazul a fost depus în judecată în judecată la Curtea Județeanului București. Reclamantul Octavian Paisz a murit la 28 septembrie 2009, în timpul reexaminării în primă instanță. Curtea județului de la București a luat măsuri pentru a remedia deficiența procesului inițial identificat de Curtea Europeană. În acest scop, aceasta a convocat acuzații, părțile civile și martorii interogat în cursul anchetelor preliminare cu privire la participarea inculpatului Octavian Paisz. În plus, prin scrisori rogatorii, Curtea a solicitat Ministerului Ungariei de Justiție să găsească și să pună la îndoială martorii care, între timp, și-au schimbat reședința și s-au stabilit în Ungaria. După această cerere, un martor a fost interogat de autoritățile ungare, iar declarația ei a fost citită în instanță. Curtea județului București și-a dat verdictul la 15 februarie 2011. În hotărârea sa, Curtea a remarcat că majoritatea martorilor convocați nu au putut fi auziți în timpul reexaminării din cauza diverselor motive (mort, necunoscut, etc.), astfel încât declarațiile anterioare au fost citite în instanță, în conformitate cu art. 327 §3 din RPC. Având în vedere dovezile obținute în cursul anchetelor preliminare, procesul inițial și procedura de reexaminare, Curtea de judecată a București a susținut că răspunderea inculpatului, dl Octavian Paisz, a acuzațiilor formulate împotriva lui „a fost înființată corect”. Cu toate acestea, instanța a remarcat că nu poate condamna domnului. Paisz, din moment ce infracțiunea în cauză a devenit interzisă și a murit în timpul procedurii de rejudecare. Curtea a susținut în continuare verdictele anterioare în ceea ce privește daunele care urmează să fie plătite familiei victimei și a reținut ca moștenitorul reclamantului să fie responsabil de aceasta. Procesul este acum pe cale de recurs, la cererea moștenitorilor reclamantului, în ceea ce privește aspectele civile ale cazului. Guvernul este de părere că dreptul de a examina și de a examina martorii în instanță, garantat de art. 6 § 3 litera (d), care a fost ignorat în procedurile impugnate, poate fi exercitat într-o manieră semnificativă și eficace numai în prezența acuzatului. Având în vedere cele de mai sus, având în vedere, în special, decesul reclamantului, natura dreptului ignorat și circumstanțele specifice ale acestui caz, Guvernul consideră că nu sunt necesare măsuri individuale suplimentare în acest caz. Situația dlui Reiner și dlui Konrad Guvernul observă că dl Ioan Konrad și moștenitorul reclamantului Anton Reiner, care a murit la 25 noiembrie 2006, nu și-au exprimat interesul de a depune o cerere de redeschidere a procedurii încurcate, în temeiul articolului 408 din RPC. Violația articolului 6 alineatul (1) (lungățimea procedurilor) Guvernul ar aminti că încălcarea constatată în acest cont se referă numai la dl Octavian Paisz, dl Dezideriu Hejja și dl Ioan Konrad. În ceea ce privește dl Hejja și dl Konrad, Guvernul consideră că, având în vedere că procedurile încurcate sunt închise, nu este necesară nicio altă măsură individuală. În ceea ce privește dl. Paisz, guvernul exprimă o opinie similară, potrivit căreia nu sunt necesare măsuri individuale suplimentare, deoarece reclamantul a murit și, prin urmare, procedurile au fost întrerupte sub controlul infracțional. După cum se menționează mai sus, procedura continuă numai în ceea ce privește aspectele civile ale cauzei, din cauza faptului că, în temeiul dreptului național, moștenitorii reclamantului ar putea fi considerați responsabili pentru daunele cauzate familiei victimei. Măsuri generale Violația articolului 6 alineatul (3) litera (d) Guvernul reamintește că, în cazul în care martorii nu au apar în instanță, instanțele interne au considerat că auudierea lor nu mai era necesară și că cererile de audiere au încercat să încalce procedura (§28 din hotărâre). Fără motive suplimentare, au aplicat apoi Art. 327, §3 din CPP, considerat că audierea acestor martori nu mai este posibilă, a ordonat ca declarațiile lor anterioare să fie citite în instanță și a considerat că reclamanții sunt vinovați pe baza acestor declarații, fără a le permite posibilitatea de a pune la îndoială aceste martori. Dispozițiile relevante ale CPP (cum sunt în vigoare la momentul material și în prezent) solicită, în principiu, ca martorii să fie auziți în instanță și ca apărarea să poată să le examineze (art. 327 §1). Atunci când auzul unui martor nu mai este posibil, Art. 327, §3 prevede că instanța pronunță declarația pe care a dat-o în cursul anchetei preliminare care urmează să fie citită în instanță și ia-o în considerare pentru determinarea cazului. Art. 329 §3 prevede, de asemenea, că, în timpul procedurii de judecată, se pare că dovezile care erau autorizate anterior nu mai sunt utile, curtea, care a auzit acuzarea și părțile, pot decide să nu ia astfel de dovezi. Curtea Europeană a constatat, de asemenea, că instanța internă nu a dat motive adecvate atunci când a respins cererile de apărare pentru dovezi de martor care urmează să fie luate în instanță și atunci când a dat prioritate declarației, un martor a făcut în fața urmăririi în detrimentul celui dat în instanță, care a exonerat reclamantul. În acest sens, trebuie remarcat că, în conformitate cu art. 356 alineatul (1) litera (c) din RPC, o hotărâre trebuie să conțină, în special, o analiză a dovezilor luate în considerare pentru determinarea aspectelor penale ale cauzei și, de asemenea, a dovada care a fost respinsă de către instanță, împreună cu o analiză a elementelor factuale care sprijină verdictul instanței. Având în vedere concluziile Curții Europene în acest caz, se pare că deficiențele identificate în hotărârea Curții Europene sunt o chestiune de aplicare a dispozițiilor relevante ale CCP și nu pun la îndoială cadrul juridic existent. Prin urmare, Guvernul consideră că măsurile de sensibilizare sunt capabile să împiedice în viitor încălcări similare ale Convenției. În acest scop, hotărârea Curții Europene a fost tradusă în român și publicată în Jurnalul Oficial și pe site-urile web ale Consiliului Superior de Magistratură de la www.csm1909.ro și a Curții Înalte de casă și Justiție la www.scj.ro Ar trebui remarcat în continuare că Convenția și jurisprudența Curții Europene fac obiectul unor programe specifice de formare inițială și continuă a magistraților români (judecători și procurori) organizate de Institutul Național de Magistratură. Guvernul a luat în considerare necesitatea unor măsuri suplimentare de sensibilizare, pentru a se asigura că dispozițiile RPC care acordă competențe judiciare în materie legate de luarea de dovezi de martor vor fi interpretate și aplicate în funcție de cerințele unui proces echitabil care rezultă din această hotărâre. În acest sens, Agentul Guvernului în fața Curții Europene a trimis Consiliului Superior al Magistraturii hotărârea și un rezumat al acesteia, împreună cu o analiză a constatărilor Curții Europene și cu originea încălcării în acest caz pentru diseminarea instanțelor naționale și a birourilor procurorului și pentru includerea în programele de formare disponibile magistraților. Încălcarea articoluluiui 6 alineatul (1) (lungă instanță) Trebuie remarcat faptul că Curtea Europeană a constatat încălcări similare în o serie de cazuri împotriva României, care sunt în prezent supravegheate de Comitetul de Miniștri în cadrul grupului Stoianova și Nedelcu (nr. 77517/01, hotărârea din 04/08/2005, finală pe 04/11/2005). Concluzii Având în vedere cele de mai sus, Guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale sau generale în acest caz și că România respectă obligațiile impuse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. Guvernul invită, prin urmare, Comitetul de miniștri să încheie examinarea acestui caz. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 la a 1164-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2013)41

[1]

Reiner and others against Romania

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 1505/02, judgment of 27 September 2007, final on 27 December 2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established (see document

DH-DD(2012)822E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2012)822E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Action report

Reiner and Others v. Romania

(Application no. 1505/02, judgment of

27 September 2007,

final on 27 December 2007)

Introductory summary of the case

The case concerns the unfairness of criminal proceedings which resulted in the applicants’ conviction in 2001 for assault and battery causing unintentional death of a police

officer during the anti-government protests in December 1989 (violation of Article 6, §3(d) in respect of three applicants).

The applicants were convicted based on the statements that several witnesses gave during the police investigation, which were later read in court. In this respect, the European Court noted that when most of these witnesses failed to appear in court, the first-instance court found that their hearing was no longer necessary, ordered for their depositions to be read and took them into account when convicting the applicants. Only three witnesses were heard in court and none of them incriminated the applicants in their statements (§27 of the judgment). In these circumstances, the European Court found that the convictions were based in a decisive manner on witness evidence taken by the prosecutor, in the absence of a proper opportunity for the defence to question such witnesses during the pre-trial investigations or during the court proceedings.

The European Court further noted that throughout the trial, the domestic courts dismissed without proper justification the requests from the defence to take direct witness evidence and to allow the defence to cross-examine the witnesses in question. As regards one of the witnesses heard in court, who changed his previous statements to the prosecutor incriminating some of the applicants, the European Court found that the domestic courts failed to explain why they decided to give precedence to such statements, in the detriment of those exonerating the applicants.

The case also concerns the length of the aforementioned criminal proceedings (1991 – 2001, out of which 6 years and nine months fell under the Court’s jurisdiction

ratione temporis

(violation of Article 6, §1 in respect of three of the applicants).

Individual measures

Just satisfaction

The European Court awarded all the applicants just satisfaction for non-pecuniary damages and costs and expenses, which was paid to the applicants on 25 April 2008.

Violation of Article 6, paragraph 3(d)

The Government would recall from the outset that this violation only concerned the applicants Octavian Paisz, Anton Reiner and Ioan Konrad.

Reopening of the impugned proceedings in respect of Mr. Paisz

Based on the European Court’s judgment, the applicant Octavian Paisz requested the reopening of the impugned proceedings under Article 408¹ of the Code of Criminal Procedure (hereinafter “the CPP”). On 29 September 2008, the High Court of Cassation and Justice upheld his request and the case was referred for retrial to the Bucharest County Court.

The applicant Octavian Paisz died on 28 September 2009, during retrial in first instance.

The Bucharest County Court took steps in order to remedy the shortcomings of the initial trial identified by the European Court. To this end, it summoned the defendants, the civil parties and the witnesses questioned during the pre-trial investigations with regard to the participation of the defendant Octavian Paisz. Additionally, by means of letters rogatory, the court requested the Hungarian Ministry of Justice to find and question those of witnesses who, in the meantime, had changed their residence and settled in Hungary. Following this request, one witness was questioned by the Hungarian authorities, and her statement was read in court.

The Bucharest County Court gave its verdict on 15 February 2011. In its judgment, the court noted that the majority of the witnesses summoned could not be heard during retrial due to various reasons (death, unknown whereabouts etc.), so their previous statements were read in court, pursuant to Article 327, §3 of the CPP.

Relying on the evidence adduced during the pre-trial investigations, the initial trial and the retrial proceedings, the Bucharest County Court held that the liability of the defendant, Mr. Octavian Paisz, of the charges brought against him “had been correctly established”. However, the court noted that it could not sentence Mr. Paisz, since the offence in question had become statute-barred and he had died during the retrial proceedings.

The court further upheld the previous verdicts as regards the damages that were to be paid to the victim’s family and held the applicant’s heir liable thereof. The trial is now pending on appeal, at the request of the applicant’s heirs, as regards the civil aspects of the case.

The Government are of the opinion that the right to examine and to cross-examine witnesses in court, guaranteed by Article 6 § 3(d), which was disregarded in the impugned proceedings, can be exercised in a meaningful and effective manner only in the presence of the accused.

In the light of the above, considering namely the applicant’s demise, the nature of the right disregarded and the specific circumstances of this case, the Government consider that no further individual measures are required in this case.

b.

The situation of Mr. Reiner and Mr. Konrad

The Government observe that Mr. Ioan Konrad and the heir of the applicant Anton Reiner, who died on 25 November 2006, did not express their interest in lodging a request for the reopening of the impugned proceedings, under Article 408

1

of the CPP.

Violation of Article 6, paragraph 1 (length of proceedings)

The Government would recall that the violation found on this account concerns only Mr. Octavian Paisz, Mr. Dezideriu Hejja and Mr. Ioan Konrad.

In respect of Mr. Hejja and Mr. Konrad, the Government consider that since the impugned proceedings are closed, no further individual measure is necessary.

In respect of Mr. Paisz, the Government express a similar opinion that no further individual measures are required, since the applicant died and the proceedings were therefore discontinued under their criminal limb. As mentioned above, the proceedings continue solely as regards the civil aspects of the case, due to the fact that under the national law, the applicant’s heirs could be held liable in tort for the damages caused to the victim’s family.

General measures

a.

Violation of Article 6, paragraph 3(d)

The Government recall that in the present case, upon the witnesses’ failure to appear in court, the domestic courts considered that their hearing was no longer necessary and that the requests for their hearing sought to stall the proceedings (§28 of the judgment). Without further reasons, they then applied Art. 327, §3 of the CPP, considered the hearing of such witnesses to be no longer possible, ordered their previous statements to be read in court and found the applicants guilty based on such statements, without allowing them the opportunity to question said witnesses.

The relevant provisions of the CPP (as in force at the material time and presently) require in principle that the witnesses be heard in court and that the defence is thus given the possibility to cross-examine them (Art. 327, §1). When the hearing of a witness is no longer possible, Art. 327, §3 provides that the court shall order for the statement he gave during the pre-trial investigation to be read in court and it shall take it into account for the determination of the case.

Art. 329, §3 further provides that is during the proceedings in court, it appears that evidence that was previously allowed is no longer useful, the court, having heard the prosecution and the parties, can decide not to take such evidence.

The European Court also found that the domestic courts failed to give proper reasons when dismissing the defence’s requests for witness evidence to be taken in court and when giving precedence to the statement a witness had made before the prosecution in the detriment of the one given in court, which exonerated the applicant.

In this respect, it should be noted that in accordance with Art. 356, §1(c) of the CPP, a court judgment must contain in particular an analysis of the evidence taken into account for the determination of the criminal aspects of the case and also of the evidence which was set aside by the court, together with an analysis of any factual elements that support the court’s verdict.

Having regard to the European Court’s findings in the present case, it would appear that the shortcomings identified in the European Court’s judgment are a matter of application of the relevant provisions of the CCP and do not call into question the existing legal framework.

The Government therefore consider that awareness-raising measures are capable of preventing in the future similar violations of the Convention.

To this end, the judgment of the European Court was translated into Romanian and published in the Official Journal and on the respective websites of the Superior Council of Magistracy at

www.csm1909.ro

and of the High Court of Cassation and Justice at

www.scj.ro

.

It should be further noted that the Convention and the European Court’s case-law make the object of specific programmes for the initial and continuing training of the Romanian magistrates (judges and prosecutors alike) organised by the National Magistracy Institute.

The Government considered the need of further awareness-raising measures, to ensure that the provisions of the CPP which grant the courts discretion in matters related to the taking of witness evidence will be construed and applied in the light of the requirements of a fair trial resulting from this judgment. In this respect, the Government’s Agent before the European Court sent to the Superior Council of Magistracy the judgment and a summary thereof together with an analysis of the European Court’s findings and of the origin of the violation in this case for dissemination to the national courts and prosecutor’s offices and for inclusion in the training programmes available to the magistrates.

b.

Violation of Article 6, paragraph 1 (length of proceedings)

It should be noted that the European Court found similar violations in a number of other cases against Romania, which are currently supervised by the Committee of Ministers within the framework of the Stoianova and Nedelcu group of cases (no. 77517/01, judgment of 04/08/2005, final on 04/11/2005).

Conclusions

Having regard to the above, the Government considers that no other individual or general measures are to be taken in the present case and that Romania complied with the obligations imposed under Article 46, paragraph 1 of the Convention. The Government therefore invites the Committee of Ministers to close the examination of this case.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 7 March 2013 at the 1164th meeting of the Ministers’ Deputies.