CASE OF REINER AND OTHERS AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF REINER AND OTHERS AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2013)
Rezoluția CM/ResDH(2013)41 [1] Reiner și alții împotriva României Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (documentul nr. 1505/02, hotărârea din 27 septembrie 2007, finală la 27 decembrie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)822E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)822E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Raportul de acțiune Reiner și alții c. România (Declarația nr. 1505/02, Hotărârea din 27 septembrie 2007, finală la 27 decembrie 2007) Cazul se referă la nedreptatea procedurilor penale care a dus la condamnarea reclamanților în 2001 pentru agresiune și baterii care au cauzat moartea involuntară a unui ofițer de poliție în timpul protestelor antiguvernamentale în decembrie 1989 (violația articolului 6, §3 litera (d) în ceea ce privește trei solicitanți). Reclamanții au fost condamnați pe baza declarațiilor pe care au dat-o mai mulți martori în timpul anchetei de poliție, care au fost citiți mai târziu în instanță. În acest sens, Curtea Europeană a remarcat că, atunci când majoritatea acestor martori nu au reușit să apară în instanță, instanța de primă instanță a constatat că auudierea lor nu mai era necesară, a ordonat că depunerile lor să fie citite și le-a luat în considerare atunci când a condamnat reclamanții. Doar trei martori au fost auziți în instanță și niciunul dintre ei nu a incriminat reclamanții în declarațiile lor (§27 din hotărâre). În aceste circumstanțe, Curtea Europeană a constatat că condamnările s-au bazat într-un mod decisiv pe dovezile martorilor luate de procuror, în absența unei oportunități adecvate pentru apărarea de a pune la îndoială astfel de martori în cursul anchetelor preliminare sau în timpul procedurii de judecată. Curtea Europeană a remarcat, de asemenea, că, pe parcursul procesului, instanțele interne au respins fără justificare adecvată cererile apărării de a lua dovezi directe de martor și de a permite apărării să examineze încrucișarea martorilor în cauză. În ceea ce privește unul dintre martorii auziți în instanță, care și-a schimbat declarațiile anterioare procurorului care incriminează unele dintre reclamanți, Curtea Europeană a constatat că instanțele interne nu au explicat de ce au decis să acorde prioritate acestor declarații, în detrimentul celor care exoneră reclamanții. Cazul se referă, de asemenea, la durata procedurii penale menționate mai sus (1991-2001, din care 6 ani și nouă luni au căzut sub jurisdicția Curții ratione temporis (violația articolului 6, §1 în ceea ce privește trei dintre reclamanți). Măsuri individuale Satisfacție echitabilă Curtea Europeană a acordat tuturor reclamanților satisfacție echitabilă pentru daune și costuri și cheltuieli morale, care a fost plătită reclamanților la 25 aprilie 2008. Violația articolului 6, alineatul (3) litera (d) Guvernul ar reaminti de la început că această încălcare nu a afectat decât reclamanții Octavian Paisz, Anton Reiner și Ioan Konrad. Deschiderea procedurii impuzate în ceea ce privește dl Paisz Pe baza hotărârii Curții Europene, reclamantul Octavian Paisz a solicitat redeschiderea procedurii impuși în temeiul articolului 4081 din Codul de Procedință Penală (denumit în continuare „CP”). La 29 septembrie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție și-a susținut cererea și cazul a fost depus în judecată în judecată la Curtea Județeanului București. Reclamantul Octavian Paisz a murit la 28 septembrie 2009, în timpul reexaminării în primă instanță. Curtea județului de la București a luat măsuri pentru a remedia deficiența procesului inițial identificat de Curtea Europeană. În acest scop, aceasta a convocat acuzații, părțile civile și martorii interogat în cursul anchetelor preliminare cu privire la participarea inculpatului Octavian Paisz. În plus, prin scrisori rogatorii, Curtea a solicitat Ministerului Ungariei de Justiție să găsească și să pună la îndoială martorii care, între timp, și-au schimbat reședința și s-au stabilit în Ungaria. După această cerere, un martor a fost interogat de autoritățile ungare, iar declarația ei a fost citită în instanță. Curtea județului București și-a dat verdictul la 15 februarie 2011. În hotărârea sa, Curtea a remarcat că majoritatea martorilor convocați nu au putut fi auziți în timpul reexaminării din cauza diverselor motive (mort, necunoscut, etc.), astfel încât declarațiile anterioare au fost citite în instanță, în conformitate cu art. 327 §3 din RPC. Având în vedere dovezile obținute în cursul anchetelor preliminare, procesul inițial și procedura de reexaminare, Curtea de judecată a București a susținut că răspunderea inculpatului, dl Octavian Paisz, a acuzațiilor formulate împotriva lui „a fost înființată corect”. Cu toate acestea, instanța a remarcat că nu poate condamna domnului. Paisz, din moment ce infracțiunea în cauză a devenit interzisă și a murit în timpul procedurii de rejudecare. Curtea a susținut în continuare verdictele anterioare în ceea ce privește daunele care urmează să fie plătite familiei victimei și a reținut ca moștenitorul reclamantului să fie responsabil de aceasta. Procesul este acum pe cale de recurs, la cererea moștenitorilor reclamantului, în ceea ce privește aspectele civile ale cazului. Guvernul este de părere că dreptul de a examina și de a examina martorii în instanță, garantat de art. 6 § 3 litera (d), care a fost ignorat în procedurile impugnate, poate fi exercitat într-o manieră semnificativă și eficace numai în prezența acuzatului. Având în vedere cele de mai sus, având în vedere, în special, decesul reclamantului, natura dreptului ignorat și circumstanțele specifice ale acestui caz, Guvernul consideră că nu sunt necesare măsuri individuale suplimentare în acest caz. Situația dlui Reiner și dlui Konrad Guvernul observă că dl Ioan Konrad și moștenitorul reclamantului Anton Reiner, care a murit la 25 noiembrie 2006, nu și-au exprimat interesul de a depune o cerere de redeschidere a procedurii încurcate, în temeiul articolului 408 din RPC. Violația articolului 6 alineatul (1) (lungățimea procedurilor) Guvernul ar aminti că încălcarea constatată în acest cont se referă numai la dl Octavian Paisz, dl Dezideriu Hejja și dl Ioan Konrad. În ceea ce privește dl Hejja și dl Konrad, Guvernul consideră că, având în vedere că procedurile încurcate sunt închise, nu este necesară nicio altă măsură individuală. În ceea ce privește dl. Paisz, guvernul exprimă o opinie similară, potrivit căreia nu sunt necesare măsuri individuale suplimentare, deoarece reclamantul a murit și, prin urmare, procedurile au fost întrerupte sub controlul infracțional. După cum se menționează mai sus, procedura continuă numai în ceea ce privește aspectele civile ale cauzei, din cauza faptului că, în temeiul dreptului național, moștenitorii reclamantului ar putea fi considerați responsabili pentru daunele cauzate familiei victimei. Măsuri generale Violația articolului 6 alineatul (3) litera (d) Guvernul reamintește că, în cazul în care martorii nu au apar în instanță, instanțele interne au considerat că auudierea lor nu mai era necesară și că cererile de audiere au încercat să încalce procedura (§28 din hotărâre). Fără motive suplimentare, au aplicat apoi Art. 327, §3 din CPP, considerat că audierea acestor martori nu mai este posibilă, a ordonat ca declarațiile lor anterioare să fie citite în instanță și a considerat că reclamanții sunt vinovați pe baza acestor declarații, fără a le permite posibilitatea de a pune la îndoială aceste martori. Dispozițiile relevante ale CPP (cum sunt în vigoare la momentul material și în prezent) solicită, în principiu, ca martorii să fie auziți în instanță și ca apărarea să poată să le examineze (art. 327 §1). Atunci când auzul unui martor nu mai este posibil, Art. 327, §3 prevede că instanța pronunță declarația pe care a dat-o în cursul anchetei preliminare care urmează să fie citită în instanță și ia-o în considerare pentru determinarea cazului. Art. 329 §3 prevede, de asemenea, că, în timpul procedurii de judecată, se pare că dovezile care erau autorizate anterior nu mai sunt utile, curtea, care a auzit acuzarea și părțile, pot decide să nu ia astfel de dovezi. Curtea Europeană a constatat, de asemenea, că instanța internă nu a dat motive adecvate atunci când a respins cererile de apărare pentru dovezi de martor care urmează să fie luate în instanță și atunci când a dat prioritate declarației, un martor a făcut în fața urmăririi în detrimentul celui dat în instanță, care a exonerat reclamantul. În acest sens, trebuie remarcat că, în conformitate cu art. 356 alineatul (1) litera (c) din RPC, o hotărâre trebuie să conțină, în special, o analiză a dovezilor luate în considerare pentru determinarea aspectelor penale ale cauzei și, de asemenea, a dovada care a fost respinsă de către instanță, împreună cu o analiză a elementelor factuale care sprijină verdictul instanței. Având în vedere concluziile Curții Europene în acest caz, se pare că deficiențele identificate în hotărârea Curții Europene sunt o chestiune de aplicare a dispozițiilor relevante ale CCP și nu pun la îndoială cadrul juridic existent. Prin urmare, Guvernul consideră că măsurile de sensibilizare sunt capabile să împiedice în viitor încălcări similare ale Convenției. În acest scop, hotărârea Curții Europene a fost tradusă în român și publicată în Jurnalul Oficial și pe site-urile web ale Consiliului Superior de Magistratură de la www.csm1909.ro și a Curții Înalte de casă și Justiție la www.scj.ro Ar trebui remarcat în continuare că Convenția și jurisprudența Curții Europene fac obiectul unor programe specifice de formare inițială și continuă a magistraților români (judecători și procurori) organizate de Institutul Național de Magistratură. Guvernul a luat în considerare necesitatea unor măsuri suplimentare de sensibilizare, pentru a se asigura că dispozițiile RPC care acordă competențe judiciare în materie legate de luarea de dovezi de martor vor fi interpretate și aplicate în funcție de cerințele unui proces echitabil care rezultă din această hotărâre. În acest sens, Agentul Guvernului în fața Curții Europene a trimis Consiliului Superior al Magistraturii hotărârea și un rezumat al acesteia, împreună cu o analiză a constatărilor Curții Europene și cu originea încălcării în acest caz pentru diseminarea instanțelor naționale și a birourilor procurorului și pentru includerea în programele de formare disponibile magistraților. Încălcarea articoluluiui 6 alineatul (1) (lungă instanță) Trebuie remarcat faptul că Curtea Europeană a constatat încălcări similare în o serie de cazuri împotriva României, care sunt în prezent supravegheate de Comitetul de Miniștri în cadrul grupului Stoianova și Nedelcu (nr. 77517/01, hotărârea din 04/08/2005, finală pe 04/11/2005). Concluzii Având în vedere cele de mai sus, Guvernul consideră că nu trebuie luate alte măsuri individuale sau generale în acest caz și că România respectă obligațiile impuse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. Guvernul invită, prin urmare, Comitetul de miniștri să încheie examinarea acestui caz. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 la a 1164-a ședință a Deputaților Miniștri.