CtEDO 12.03.2013 Auto

ARDIZZONE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ARDIZZONE c. ITALIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 33598/10 Salvatore John ARDIZZONE și Giuseppina Filippa ARDIZZONE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 12 martie 2013, într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 mai 2010, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 10 septembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea privind rolul După ce a deliberat, ia următoarea decizie FACERI ȘI PROCEDURA Reclamanții, dl Salvatore John Ardizzone și dl Salvatore Ardizzone. Giuseppina Filippa Ardizzone, sunt resortisanți italieni născuți în 1951 și, respectiv, 1950 și care își au reședința în Messina. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Fiorillo, avocat în Messina. Reclamanții au fost parte la o procedură civilă a cărei durată au contestat-o (6 ani și 3 luni pentru un grad de jurisdicție) prin intermediul acțiunii "Pinto" prin Decizia nr. 20958 din 11 octombrie 2010, Curtea de Casație Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng în fața Curții cu privire la durata procedurii principale și la insuficiența despăgubirii acordate de instanțele judecătorești, Pinto Invocând articolele 6 alineatul (1) și 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de neexecutarea hotărârii Curții de Casație. Această ultimă cauză a fost comunicată guvernului EN DREPT cu privire la neexecutarea deciziei mai întâi Pinto Reclamanții susțin că hotărârea Curții de Casație În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, la 10 septembrie 2012, guvernul a înaintat Curții o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de această parte a cererii. În plus, acesta a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. (...) Guvernul italian oferă plata (...) : - suma acordată prin decizia în cauză, reevaluată și majorată cu dobânda legală la data plății, deduce orice sumă care ar putea fi deja plătită pentru executarea deciziei menționate, - 200 EUR fiecărui solicitant, care acoperă orice prejudiciu moral care rezultă din întârzierea plății sumei Pinto, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și - 350 EUR în comun, care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință, recunoaște că neexecutarea hotărârilor judecătorești mai întâi a condus la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Simaldone c. Italia, n 22644/03, 31 martie 2009) și consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării (Gaglione și alții c. Italia, 45867/07 și altele, 21 decembrie 2010). Guvernul invită cu respect Curtea să spună că Õ nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să o șteargă din rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât (art. 62A din Regulamentul de procedură). În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, neexecutarea hotărârilor judecătorești (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, §§ 37-42, CEDH 2002 III Metaxas Grecia, n 8415/02, § 24-31, 27 mai 2004) și, în special, decizii Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 in fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii principale și de insuficiența despăgubirii acordate de instanțele judecătorești Pinto La Curte constată că instanțele judecătorești Pinto Au constatat încălcarea termenului rezonabil și au acordat fiecărui solicitant, cu titlu de prejudiciu moral, 4 350 EUR, și anume 72% din suma pe care ar fi putut să o obțină în fața Curții. Având în vedere jurisprudența Garino c. Italia ((dec.), 16605/03, 16641/03 și 16644/03, 18 mai 2006), Curtea consideră că sumele acordate sunt adecvate și, prin urmare, capabile să repare încălcarea principiului termenului rezonabil. Prin urmare, reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime, în sensul articolului 34 din Convenție, ale încălcării articolului 6 1 din Convenție. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la neexecutarea deciziei 1) și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate hotărăște să elimine această parte din cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Declarați restul cererii inadmisibile. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Modulul Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă