SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 33701/11 Pierina COSENZA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 7 mai 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 5 aprilie 2011 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 11 septembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol; După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE ȘI PROCEDURA recurenta, dl Pierina Cosenza, este un resortisant italian născut în 1920 și rezident în Gela. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Cosenza, avocat la Gela. Guvernul italian ( Curtea din Catania a constatat încălcarea termenului rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a acordat reclamantei 9 printr-o decizie din 15 decembrie 2008, prin decizia din 15 decembrie 2008, prin decizia din 15 decembrie 2008, prin hotărârea din 15 decembrie 2008, prin hotărârea din 15 decembrie 2008, prin hotărârea din 15 decembrie 2008, prin hotărârea din 15 decembrie 2008, prin hotărârea din cauza căreia a fost formulată o cerere de încuviințare a unei hotărâri în fața Curții din Catania, recurenta a constatat încălcarea termenului rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a acordat reclamantei 9 501 EUR ca daune morale și 540 EUR ca cheltuieli și cheltuieli de judecată. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de neexecutarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, la 11 septembrie 2012, guvernul a înaintat Curții o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere. Declarația este astfel formulată (...) Guvernul italian oferă să plătească (...): - 200 EUR (două sute de euro), care acoperă orice prejudiciu moral care rezultă din întârzierea plății sumei Pinto, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și - 200 EUR (două sute de euro), care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință, recunoaște că neexecutarea deciziei mai întâi Pinto a dus la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Simaldone c. Italia, nr 22644/03, 31 martie 2009) și consideră că aceste sume constituie o redresare adecvată a încălcării (Gaglione și alții c. Italia, 45867/07 și altele, 21 decembrie 2010). Guvernul invită cu respect Curtea să spună că mai nu se justifică să continue examinarea cererii și să o șteargă din rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât (art. 62A din Regulamentul de procedură). În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Italiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, neexecutarea hotărârilor judecătorești (a se vedea, de exemplu, Bourdov Rusia, nr. 59498/00, §§ 37-42, CEDH 2002 III Metaxas Grecia, n 8415/02, § 24-31, 27 mai 2004) și, în special, decizii Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la obiecțiile deduse din întârzierea în executarea deciziei de punere în aplicare a deciziei de punere în aplicare a art. 3 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate hotărâte să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Ministru adjunct f.f. președinte
Requête n
o
33701/11
Pierina COSENZA
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 7 mai 2013 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 avril 2011
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 11
septembre 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M Pierina Cosenza, est une ressortissante italienne née en 1920 et résidant à Gela. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
M.
Cosenza, avocat à Gela.
Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
me
La requérante fut partie à une procédure civile dont elle contesta la durée au moyen du recours « Pinto ».
Par une décision du 15 décembre 2008, la cour d’appel «
Pinto
» de Catane constata la violation du délai raisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention et accorda à la requérante 9
501 EUR à titre de dommage moral et 540 EUR à titre de frais et dépens.
Invoquant les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1, la requérante se plaint de la non-exécution de la décision de la cour d’appel «
Pinto
».
La requête a été communiquée au Gouvernement.
Le 9 novembre 2011, le Gouvernement a informé la Cour de l’exécution de la décision de la cour d’appel «
Pinto
».
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le 11 septembre 2012 le Gouvernement a fait parvenir à la Cour une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête.
La déclaration est ainsi libellée
:
«
(...) le Gouvernement italien offre de verser (...) :
- 200 EUR (deux cents euros), couvrant tout préjudice moral découlant du retard dans le paiement de la somme Pinto, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt et
- 200 EUR (deux cents euros), couvrant l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante.
Ces sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement, à l’aune de la jurisprudence de la Cour en la matière, reconnaît que la non-exécution de la décision «
Pinto
» a entraîné la violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 (
Simaldone c. Italie
, n
o
22644/03, 31
mars
2009) et estime que ces sommes constituent un redressement adéquat de la violation (
Gaglione et autres c. Italie
, n
os
45867/07 et autres, 21 décembre 2010).
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et à la rayer du rôle conformément à l’article 37 de la Convention. »
La requérante n’a formulé aucun commentaire à l’égard de cette déclaration unilatérale.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur (article 62A du règlement).
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre l’Italie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés, sur le terrain des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1, de la non
‑
exécution des décisions de justice (voir, par exemple,
Bourdov
c.
Russie
, n
o
‑
III
;
Metaxas
c.
Grèce
, n
o
8415/02, §§
24-31, 27
mai
2004) et, en particulier, des décisions «
Pinto
» (
Simaldone c. Italie
, n
o
22644/03, §§ 48-64, 31
mars
2009
;
Gaglione et autres c. Italie
, n
os
45867/07 et autres, §§ 32-45, 21 décembre 2010).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les griefs déduits du retard dans l’exécution de la décision «
Pinto » (articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1) et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Françoise Elens-Passos
Dragoljub Popović
Greffière adjointe f.f.
Président