MUKIY v. UKRAINE

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 12064/08 Galina Stepanovna MUKIY și Vladimir Davydovich MUKIY împotriva Ucrainei depusă la 7 februarie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Galina Stepanovna Mukiy și dl Vladimir Davydovich Mukiy, sunt resortisanți ucraineni care s-au născut în 1954 și, respectiv, 1953 și trăiesc în satul Kurortne. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt chiriașii unui apartament deținut de Rezerva Naturii Statului Karadagskyy („Rezerva”) în satul Kuortne, Crimea. Potrivit acestora, ei trăiesc în acel apartament de aproximativ 25 de ani. Acestea au căutat privatizarea apartamentului în cauză. Administrația Rezervei și-a respins totuși cererea din cauza faptului că nu ar putea fi privatizată niciun bun imobiliar situat într-o rezervă națională – așa cum se presupune în acest caz – în temeiul legislației naționale.

Într-o dată neespecificată, reclamanții au introdus proceduri civile în cadrul Curții Locale Feodosiya („Curtea Feodosiya”) împotriva administrației Rezervei care solicită eliminarea oricăror obstacole la privatizarea apartamentului din partea sa. La 18 august 2004, Curtea Feodosiya a permis cererea reclamanților, constatând că, în conformitate cu documentele din dosar, clădirile rezidențiale din satul Kurortne nu făceau parte din rezervă. În hotărârea s-a remarcat că este posibil să apeleze în termen de o lună de la pronunțarea sa. La 20 septembrie 2004, procurorul din orașul Feodosiya a prezentat, de asemenea, un recurs în interesul pârâtului. La 28 februarie 2005, Curtea de Apel a Republicii Autonome de Crimee („Curtea de Apel”) a permis recursul procurorului.

Acesta a concluzionat că, teritorial, casa în cauză a fost situată în zona Rezervei și nu există motive pentru a considera că nu este în cadrul Rezervei. Prin urmare, interzicerea legală a privatizării proprietăților imobiliare în rezervele de natură a fost aplicabilă. Prin urmare, instanța de apel a anulat hotărârea Curții Feodosiya din 18 august 2004 și a emis un nou respins cererea reclamanților ca fiind nefondată. Reclamanții au apelat asupra punctelor de drept și au susținut că Curtea de Apel s-a înșelat în evaluarea faptelor din cauză. În plus, reclamanții s-au plâns că procurorul și-a depus apelul în două zile întârziere, fără a solicita o prelungire a termenului. La 21 noiembrie 2007, Curtea Regională de Apel Zaporizhzhya a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept ca fiind neconvenționată.

Hotărârea sa nu conține nicio evaluare a argumentului reclamanților cu privire la intervenția procurorului. COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea și echitatea procedurii. Ei se plâng, în special, că instanțele au acceptat și au permis recursul procuror depus în interesul partidului adversar. De asemenea, reclamanții se plâng că incapacitatea lor de a privatiza apartamentul în care trăiesc ca chiriași de aproximativ 25 de ani a constituit o încălcare a drepturilor lor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, conform articolului 6 § 1 din Convenție?

În special, a fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește participarea unui procuror de stat la procedura de apel?

FIFTH SECTION

Application no. 12064/08 Galina Stepanovna MUKIY and Vladimir Davydovich MUKIY against Ukraine lodged on 7 February 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Galina Stepanovna Mukiy and Mr Vladimir Davydovich Mukiy, are Ukrainian nationals who were born in 1954 and 1953 respectively and live in Kurortne village. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The applicants are tenants of a flat owned by the Karadagskyy State Nature Reserve (“the Reserve”) in Kurortne village, Crimea. According to them, they have been living in that flat for about twenty-five years. They sought privatisation of the flat in question. The Reserve’s administration however rejected their request on the ground that no real estate property located in a nature reserve – as was purportedly the case – could be privatised under the national legislation.

On an unspecified date the applicants brought civil proceedings in the Feodosiya Local Court (“the Feodosiya Court”) against the Reserve’s administration seeking removal of any impediments to the flat’s privatisation on its part. On 18 August 2004 the Feodosiya Court allowed the applicants’ claim, finding that, according to the documents in the case file, residential buildings in Kurortne village were not part of the Reserve. It was noted in the judgment that it was amenable to appeal within a month of its pronouncement. The defendant appealed, but its appeal was dismissed without examination for failure to comply with procedural requirements. On 20 September 2004 the Feodosiya Town Prosecutor also lodged an appeal in the defendant’s interest.

On 28 February 2005 the Court of Appeal of the Autonomous Republic of Crimea (“the Court of Appeal”) allowed the prosecutor’s appeal. It concluded that, territorially, the house in question was located in the Reserve’s area and there were no grounds to consider that it was not within the Reserve. The legal ban on privatisation of real estate property in nature reserves was therefore applicable. As a result, the appellate court quashed the judgment of the Feodosiya Court of 18 August 2004 and issued a new one rejecting the applicants’ claim as unfounded. The applicants appealed on points of law. They submitted that the Court of Appeal had erred in its assessment of the facts of the case. Furthermore, the applicants complained that the prosecutor had lodged his appeal two days late, without requesting an extension of the time-limit.

On 21 November 2007 the Zaporizhzhya Regional Court of Appeal rejected the applicant’s appeal on points of law as unsubstantiated. Its ruling did not contain any assessment of the applicants’ argument concerning the prosecutor’s intervention. COMPLAINTS The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention about the length and fairness of the proceedings. They complain, in particular, that the courts accepted and allowed the prosecutor’s appeal lodged in the adversary party’s interest. The applicants also complain that their inability to privatise the flat in which they have been living as tenants for about twenty-five years amounted to a breach of their property rights under Article 1 of Protocol No. 1. QUESTION Did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, as required by Article 6 § 1 of the Convention?

In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the participation of a State prosecutor in the appeal procedure?