Roman împotriva Republicii Moldova

Recurenta, M Valentina Roman, este un resortisant moldovean născut în 1946 și rezident în Chisinau.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: În 2003, liderii restaurantului adiacent casei reclamantei au făcut lucrări de renovare a clădirii lor. Recurenta susține că, în timpul reabilitării proprietăii sale suferă mai multe daune și că un perete al casei riscă să se dărâme. Ea a prezentat mai multe plângeri diferitelor autorități, care au constatat temeinicia afirmațiilor sale. Mai multe expertize au fost comandate de la un organism independent, care concluzionează că daunele suferite de reclamantă au fost cauzate de lucrările efectuate de restaurant, care era obligat să le repare. În 2004 și 2005, recurenta s-a plâns de zgomotul produs de activitatea restaurantului Ö acasă. Directorul unității respective a fost sancționat de mai multe ori pentru bătăi nocturne, iar primăria din Chișinău a decis să stabilească ora închiderii restaurantului la ora 23.00. Cu toate acestea, reclamanta a afirmat că orarele de închidere nu erau respectate în mod sistematic și că autoritățile naționale nu au făcut nimic pentru a remedia această problemă. La 14 martie 2004, recurenta, exasperată de această situație care a dus la dormit și odihnă, a intentat o acțiune în justiție, în care a solicitat recuperarea prejudiciului material cauzat casei sale în timpul reabilitării clădirii vecine și a prejudiciului moral cauzat de nivelul foarte ridicat al zgomotului. La 19 decembrie 2005, Tribunalul de Primă Instanță din Centru i-a acordat reclamantei câștig de cauză și-a întemeiat hotărârea pe concluziile expertizei și i-a acordat reclamantei toate daunele materiale solicitate. În ceea ce privește prejudiciile morale, Tribunalul de Primă Instanță din Centru a constatat că reclamanta suferise din cauza zgomotului produs de restaurant, fapt dovedit, printre altele, prin certificate medicale. Pe de altă parte, Tribunalul de Primă Instanță din Centru a respins ca neîntemeiată cererea recurentei privind închiderea restaurantului, deoarece nu a respectat orarele stabilite în licența sa de activitate. La 25 aprilie 2006, Curtea din Chișinău a primit cererea pârâtului, care a fost confirmată de Curtea Supremă de Justiție (CSJ). În hotărârea sa, CSJ a subliniat că, în conformitate cu raportul din partea instanței judecătorești, construcția construită de pârât era durabilă și stabilă și că, prin urmare, nu putea fi cauza daunelor suferite de casa reclamantei. CSJ nu se pronunță în niciun fel asupra altor constatări ale experților și nici asupra problemelor legate de activitatea restaurantului la viața privată și de familie a reclamantei. GRIEFS

Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de caracterul arbitrar și neobosit al deciziilor interne.

Invocând art. 8 din Convenție, recurenta denunță pasivitatea autorităților moldovenești care nu ar fi pus capăt incidentelor de zgomot nocturn, care au avut loc după orele de închidere a restaurantului.

Invocând art. 1 din Protocolul nr 1, recurenta reproșează, de asemenea, statului că nu a asigurat exercitarea efectivă a dreptului său de proprietate. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI LE P Ă R Ț II PĂRȚI LE P Ă R Ț II PĂRȚI LE PĂRȚI LE COSPO , după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Velted-98 AD c. Bulgaria, n 15239/02, § 50, 11 decembrie 2008) Se poate considera, în circumstanțele din speță, că a existat o necunoaștere a dreptului la viața privată și de familie al recurentei garantate prin art. 8 din convenție (a se vedea, printre altele, Moreno Gómez c. Spania, nr 4343/02, CEDH 2004) În cazul necunoașterii articolului 6 din convenție, autoritățile au încălcat dreptul recurentei de a-și respecta bunurile astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr 1 (Sovtransavto Holdingc. Ucraina, nr 48553/99, § 97, CEDH 2002 VII)

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

En 2003, les dirigeants du restaurant adjacent à la maison de la requérante firent des travaux de rénovation de leur bâtiment. La requérante soutient que pendant la réhabilitation sa propriété subit plusieurs dommages et qu’un mur de la maison risque de s’écrouler. Elle porta plusieurs plaintes auprès des différentes autorités, qui constatèrent le bien-fondé de ses allégations. Plusieurs expertises furent commandées à un organisme indépendant, qui conclut que les dommages subis par la requérante furent occasionnés par les travaux effectués par le restaurant, qui était dans l’obligation de les réparer.

En 2004 et 2005, la requérante se plaignit contre les nuisances sonores provoquées par l’activité du restaurant attenant à sa maison. Le directeur dudit établissement fut sanctionné plusieurs fois pour des tapages nocturnes et la mairie de Chișinău décida de fixer l’horaire de fermeture du restaurant à 23 heures. Néanmoins, la requérante allègue que les horaires de clôture n’étaient pas respectés d’une manière systématique et que les autorités nationales ne firent rien pour remédier à ce problème.

Le 14 mars 2004, la requérante, exaspérée par cette situation qui l’empêchait de dormir et de se reposer, intenta une action en justice, dans laquelle elle demandait le recouvrement du préjudice matériel causé à sa maison pendant la réhabilitation du bâtiment voisin et du préjudice moral, engendré par le niveau très élevé du bruit. Le 19 décembre 2005, le tribunal de première instance de Centru donna gain de cause à la requérante. Il fonda son arrêt sur les conclusions des expertises et alloua à la requérante l’intégralité des dommages matériaux demandés. En ce qui concerne les préjudices moraux, le tribunal de première instance de Centru trouva que la requérante avait souffert du bruit émanant du restaurant, fait prouvé, entre autres, par des certificats médicaux. Par contre, il écarta comme infondée la demande de la requérante concernant la fermeture du restaurant, parce qu’il n’avait pas respecté les horaires établis dans sa licence d’activité.

Le 25 avril 2006, la cour d’appel de Chișinău accueillit l’appel du défendeur, décision qui fut confirmée par la Cour suprême de justice (CSJ). Dans son arrêt, la CSJ souligna que conformément au rapport de l’expertise, la construction édifiée par le défendeur était durable et stable et qu’elle ne pouvait donc pas être la cause des dégâts subis par la maison attenante de la requérante. La CSJ ne se prononça aucunement sur les autres constatations des experts ni sur les nuisances occasionnés par l’activité du restaurant à la vie privée et familiale de la requérante. GRIEFS

Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint du caractère arbitraire et immotivé des décisions internes.

Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante dénonce la passivité des autorités moldaves qui n’auraient pas mis fin aux incidents de tapage nocturne, qui avaient lieu après les heures de fermeture du restaurant.

Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante reproche également à l’Etat de n’avoir pas assuré la jouissance effective de son droit de propriété.