FLOREAN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere nr. 28176/10 Gheorghe FLOREAN împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 iunie 2013 într-un comitet compus din Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 3 mai 2010, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 16 septembrie 2011 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Gheorghe Florean, este un resortisant moldovean născut în 1957 și rezident în Chișinau.

El a fost reprezentat în fața Curții de către M. Grecu, avocată la Chișinău. Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul său, domnul L. Apostol, de la Ministerul Justiției. Faptele relevante ale cauzei se pot rezuma după cum urmează. În cadrul unui litigiu între reclamant și primăria din Chișinău, Curtea Supremă de Justiție primise recursul cu întârziere introdus de această autoritate și anulase decizia instanței judecătorești în favoarea cererii. Cererea a fost comunicată guvernului în mod legal partea reclamantă susține că admiterea recursului întârziat formulat de partea pârâtă a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice.

Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 16 În septembrie 2011, guvernul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a formula o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că, în prezenta cauză, a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate prin art. 6 alineatul (1) și 13 din convenție, precum și prin art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza nerespectării principiului securității raporturilor juridice, a lipsei unei căi de atac efective și a unei ingerințe inadmisibile în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile.

[...] Având în vedere circumstanțele specifice ale prezentei cauze și ale jurisprudenței Curții în această privință, guvernul propune reclamantului suma globală de 2 500 EUR (EUR) pentru o satisfacție echitabilă pentru a compensa prejudiciul moral și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Guvernul declară că această sumă (...) va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Prin scrisoarea din 17 noiembrie 2011, recurenta a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă ar fi scăzută. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc.

În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea principiului securității rapoartelor juridice (a se vedea, de exemplu, Popov c. Republica Moldova (n, n 19960/04, § 52-58, 6 decembrie 2005 Istrate c. Republica Moldova, n 53773/00, § 46-61, 13 iunie 2006 Melnic c. Republica Moldova , nr. 6923/03, § 38-44, 14 noiembrie 2006 Oferta Plus SRL c. Republica Moldova , n 14385/04, §§ 104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006 Eugenia și Doina Duca c. Republica Moldova , n 75/07, § 35-45, 3 martie 2009 Universul SA c. Republica Moldova (dec.), n 2883/05, 10 iulie 2012 etc.).

Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c)). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.

Marialena Tsirli Luis López Guerra Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 28176/10 Gheorghe FLOREAN contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 4 juin 2013 en un comité composé de : Luis López Guerra, président, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 3 mai 2010, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 16 septembre 2011 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Gheorghe Florean, est un ressortissant moldave né en 1957 et résidant à Chișinău. Il a été représenté devant la Cour par M e V. Grecu, avocate à Chișinău. Le gouvernement moldave (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. L. Apostol, du ministère de la Justice. Les faits pertinents de la cause peuvent se résumer comme suit. Dans le cadre d’un litige opposant le requérant à la mairie de Chișinău, la Cour suprême de justice avait accueilli le recours tardif introduit par cette autorité et annulé la décision de la cour d’appel favorable à l’intéressé. Le litige portait sur la demande du requérant tendant à rendre légale la construction de quelques annexes autour de sa maison.

La requête avait été communiquée au Gouvernement . EN DROIT La partie requérante allègue que l’admission du recours tardif formé par la partie adverse a porté atteinte au principe de la sécurité des rapports juridiques. Elle invoque l’article 6 § 1 de la Convention dont les passages pertinents sont ainsi libellés : « « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » » Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 16 septembre 2011 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête.

Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention. La déclaration était ainsi libellée : « Le Gouvernement reconnait que dans la présente affaire il y a eu violation des droits du requérant garantis par l’article 6 § 1 et 13 de la Convention ainsi que par l’article 1 du Protocole n o 1 en raison du non-respect du principe de la sécurité des rapports juridiques, de l’absence d’un recours effectif et de l’ingérence inadmissible dans le droit du requérant au respect de ses biens. (...) compte tenu des circonstances spécifiques de la présente affaire et de la jurisprudence de la Cour en la matière, le Gouvernement propose au requérant la somme globale de 2 500 euros (EUR) au titre de satisfaction équitable afin de compenser le préjudice moral et les frais et dépens.

Le Gouvernement déclare que cette somme (...) sera convertie en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

» Par une lettre du 17 novembre 2011, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale au motif que le montant proposé serait bas. La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 ‑ VI ; WAZA Spółka z o.o.

c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007 ; et Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007). La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la République de Moldova, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du principe de la sécurité des rapports juridiques (voir, par exemple, Popov c. République de Moldova (n o 2) , n o 19960/04, §§ 52-58, 6 décembre 2005 ; Istrate c. République de Moldova , n o 53773/00, §§ 46-61, 13 juin 2006 ; Melnic c. République de Moldova , n o 6923/03, §§ 38-44, 14 novembre 2006 ; Oferta Plus SRL c. République de Moldova , n o 14385/04, §§ 104-107 et 112-115, 19 décembre 2006 ; Eugenia et Doina Duca c. République de Moldova , n o 75/07, §§ 35-45, 3 mars 2009 ; Universul SA c. République de Moldova (déc.), n o 2883/05, 10 juillet 2012 ; etc.).

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1 et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.

Marialena Tsirli Luis López Guerra Greffière adjointe Président