SOBOLEV v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 45057/06 Sergey Aleksandrovich SOBOLEV împotriva Rusiei depusă la 15 iunie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Sergey Aleksandrovich Sobolev, este un național rus care s-a născut în 1960 și trăiește în regiunea Krasnodar. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 aprilie 2006, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de fraudă. Procurorul a solicitat Curtea de District Slavyanskiy din regiunea Krasnodar pentru recomandarea reclamantului, referindu-se la gravitatea acuzației, faptul că implicarea sa în fraudă a fost susținută de dovezi, că i-a negat vina și a încercat să pună presiune asupra unui martor, dl O. Prin urmare, există motive să creadă că ar putea interfera cu procedura. Reclamantul a cerut să fie eliberat, declarând că nu există dovezi ale implicării sale în fraudă. Avea un loc permanent de reședință și o familie. Prin urmare, nu există niciun risc de abscondare. La 21 aprilie 2006, Curtea de District Slavyanski a ordonat recomandarea reclamantului în custodie. Acesta a remarcat faptul că implicarea reclamantului în fraudă a fost demonstrată prin dovezi, și anume declarații de martor și dovezi materiale. Argumentele procurorului în favoarea rezidenției au fost susținute de materiale relevante încheiate cu petiția sa, cum ar fi informații despre abscondarea complicelor, declarațiile reclamantului negând vinovăția și declarațiile de martori, inclusiv dl O. Prin urmare, au existat motive de a crede că reclamantul ar putea absoarbe sau revoca. Reclamantul a apelat, în special, că el nu a pus nicio presiune asupra domnului O. Curtea de District a acceptat fără a verifica acuzațiile procurorului de presiune. Dl O. nu a fost interogat în instanță și nici o dovadă de presiune asupra acestuia nu a fost prezentată de procuror. La 10 mai 2006, Curtea Regională Krasnodar a examinat recursul. Reclamantul nu a fost adus în sala de judecată. Avocatul său, care nu a fost informat despre data audierii, nu a participat. Procurorul a participat și a formulat depuneri. În aceeași zi, Curtea Regională a susținut ordinul de încadrare în apel, constatand că aceaceasta a fost legală, motivată și justificată. Curtea de District a luat în considerare faptul că reclamantul a încercat să pună presiune asupra dlui O. și că există un risc de abscondare, recidivă sau de interferență în anchetă. Nu a fost necesar să se pună la îndoială dlui O. pentru că „cu examinarea problemei instanțelor de revocare nu ar putea stabili fapte care pot dovedi”. La o dată neespecificată în iunie 2006, detenția reclamantului a fost prelungită. La o dată neespecificată în iulie 2006, reclamantul a fost eliberat după ce a acordat o întreprindere de a nu părăsi locul de ședere. La 29 februarie 2012, procedura penală împotriva reclamantului a fost întreruptă pentru absența de corpus delicti în acțiunile sale. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 §§ § 1 litera (c) și al articolului 2 din Convenție că nu a fost informat cu promptitudine cu privire la motivele arestării sale și că nu a existat nici o suspiciune rezonabilă împotriva acestuia și nici niciun motiv de a-l aresta și de a-l retras în custodie. El se plânge în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la absența acestuia și a consiliului său de la audierea de recurs din 10 mai 2006. Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la diferite defecte procedurale în cadrul procedurii penale împotriva acestuia. Se plânge în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție că formularea deciziei de retras din 21 aprilie 2006 a încălcat dreptul său de a fi presupus nevinovat. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 10 și 14 din Convenție că a fost urmărit pentru critica sa față de autoritățile. În scrisoarea sa din 10 septembrie 2011 reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile presupuse inumane ale detenției sale. 5 § 3 din Convenție? În special, în care a fost deschisă procedura penală în fraudă și în care a fost informat reclamantul cu privire la această procedură penală? Care a fost etapa procedurii penale la data în care reclamantul a fost arestat? Având în vedere stadiul procedurii penale și durata detenției reclamantului, existența unei suspiciuni rezonabile a constituit un motiv suficient pentru detenția sa (a se vedea McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§§ 45 și 46, CEDO 2006 X)? Dacă nu, detenția sa a fost bazată pe motive „relevante și suficiente”? Guvernul este solicitat să depună o copie a cererii procurorului de recomandare a reclamantului, cu încuiențări. Având în vedere că reclamantul nu a fost nici reprezentat de avocat la audiere de recurs din 10 mai 2006, procedurile erau conforme cu cerințele procedurale prevăzute la art. 5 alineatul § 4 din Convenție?

FIRST SECTION

Application no. 45057/06

Sergey Aleksandrovich SOBOLEV

against Russia

lodged on 15 June 2006

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Sergey Aleksandrovich Sobolev, is a Russian national who was born in 1960 and lives in the Krasnodar Region.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 19 April 2006 the applicant was arrested on suspicion of fraud.

The prosecutor petitioned the Slavyanskiy District Court of the Krasnodar Region for remand of the applicant, referring to the gravity of the charge, the fact that his involvement into fraud had been supported by evidence, that he had denied his guilt and had attempted to put pressure on a witness, Mr O. There were therefore reasons to believe that he might interfere with the proceedings.

The applicant asked to be released, submitting that there was no evidence of his involvement in fraud. He had a permanent place of residence and a family. There was therefore no risk of absconding.

On 21 April 2006 the Slavyanskiy District Court ordered the applicant’s remand in custody. It noted that the applicant’s involvement in fraud had been proved by evidence, namely witness statements and material evidence. The prosecutor’s arguments in favour of remand were supported by relevant materials enclosed with his petition, such as information about an accomplice’s absconding, the applicant’s statements denying his guilt and statements by witnesses, including Mr O. There were therefore reasons to believe that the applicant might abscond or reoffend.

The applicant appealed, submitting, in particular, that he had not put any pressure on Mr O. The District Court had accepted without verification the prosecutor’s allegations of pressure. Mr O. had not been questioned in court and no evidence of pressure on him had been submitted by the prosecutor.

On 10 May 2006 the Krasnodar Regional Court examined the appeal. The applicant was not brought to the courtroom. His counsel, who had not been informed about the date of the hearing, did not attend. The prosecutor attended and made submissions. On the same day the Regional Court upheld the remand order on appeal, finding that it had been lawful, well-reasoned and justified. The District Court had taken into account the fact that the applicant had attempted to put pressure on Mr O. and that there was a risk of his absconding, reoffending or interfering with the investigation. It had not been necessary to question Mr O. because “when examining the issue of remand courts could not establish facts amenable to proof”.

On an unspecified date in June 2006 the applicant’s detention was extended.

On an unspecified date in July 2006 the applicant was released after giving an undertaking not to leave his place of residence.

On 29 February 2012 the criminal proceedings against the applicant were discontinued for the absence of

corpus delicti

in his actions.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 5 §§ 1 (c) and 2 of the Convention that he had not been informed promptly about the reasons for his arrest and that there had been no reasonable suspicion against him and no grounds to arrest him and remand him in custody. He further complains under Article 6 § 1 of the Convention about his and his counsel’s absence from the appeal hearing of 10 May 2006.

The applicant complains under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about various procedural defects in the criminal proceedings against him. He complains under Article 6 § 2 of the Convention that the wording of the remand decision of 21 April 2006 violated his right to be presumed innocent.

The applicant complains under Articles 10 and 14 of the Convention that he was prosecuted for his criticism of the authorities.

In his letter of 10 September 2011 the applicant complains under Article

3 of the Convention about the allegedly inhuman conditions of his detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant’s detention compatible with the requirements of Article

5 § 3 of the Convention? In particular, on which date were the criminal proceedings into fraud opened and on which date was the applicant informed of those criminal proceedings? What was the stage of the criminal proceedings on the date when the applicant was arrested? Taking into account the stage of the criminal proceedings and the length of the applicant’s detention, did the existence of a reasonable suspicion provided a sufficient ground for his detention (see

McKay v. the United Kingdom

[GC], no. 543/03, §§ 45 and 46, ECHR 2006

‑

X)? If no, was his detention based on “relevant and sufficient” reasons? The Government are requested to submit a copy of the prosecutor’s petition for remand of the applicant, with enclosures.

2.

Given that the applicant was neither present not represented by counsel at the appeal hearing of 10 May 2006, were the proceedings in conformity with the procedural requirements of Article 5 § 4 of the Convention?