AFFAIRE GOMES ALMEIDA HENRIQUES MOURA c. PORTUGAL

RESPONDENT

PRT

HOTĂRÂRE

12.03.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Délai raisonnable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GOMES ALMEIDA HENRIQUES MOURA c. PORTUGAL (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CONCLUZII GOMES ALMEIDA HENRICE MOURA c. PORTUGALIA Cerere nr. 43146/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 martie 2013 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Gomes Almeida Henriques Moura c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președintele Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 februarie 2013, a emis hotărârea că, adoptat la această dată în instanță La originea cauzei se află o cerere (n 43146/11) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și printre care o resortisantă a acestui stat, domnul Teresa de Jesus Gomes Almeida Henriques Moura ( reclamanta a sesizat Curtea la 7 iulie 2011 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 14 decembrie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE L La 25 martie 1998, Parchetul din Lisabona a inițiat o procedură împotriva societății C. și a societății de asigurare T. La 4 ianuarie 1999, reclamanta a mandatat un avocat să o reprezinte în cadrul procedurii. La 19 ianuarie 1999, ministerul public a organizat o audiere de conciliere, însă părțile nu au ajuns la un acord. La 17 februarie 1999, instanța a suspendat instanța în instanță până când reclamanta a introdus acțiunea civilă în conformitate cu art. 122 din Codul de procedură al muncii. 10. La 11 iunie 2002, recurenta a informat Tribunalul de Muncă de la Lisabona că a revocat mandatul avocatului său. Începând din acel moment, procurorul public a asigurat reprezentarea recurentei în cadrul procedurii. 11. La 13 mai 2003, acesta a introdus o acțiune în răspundere civilă împotriva societăților C. și T. 12. La 19 septembrie 2003, tribunalul a emis o decizie pregătitoare privind faptele stabilite și cele care au rămas de stabilit (despacho saneador). La 10 februarie 2004, tribunalul a ținut o audiere și-a pronunțat hotărârea la 5 martie 2004. În virtutea dreptului recurentei, instanța a condamnat societatea C la plata unei rente viagere cu efect retroactiv la 20 martie 1998, cu răspunderea solidară a societății T. 15. La 24 iulie 2007, un executor al justiției (agent de execuçăo) a făcut apel la decizia în fața instanței judecătorești din Lisabona, care a confirmat hotărârea prin hotărârea din 4 mai 2005. Prin ordonanța 18 octombrie 2010, a fost eliberat din funcția sa pentru neglijență în exercitarea mandatului său, a fost inițiată apoi o procedură disciplinară împotriva lui. 18. La o dată nespecificată, tribunalul desemnează un alt aprod al justiției. 19. La o dată nespecificată, recurenta a mandatat un avocat pentru a o reprezenta în cadrul procedurii de executare. Ea a solicitat destituirea celui de-al doilea aprod al justiției, care a solicitat ca instanța să primească dreptul. 20. Ultimele informații primite, care au dus la data de 11 iulie 2012, procedura de executare era încă în curs de desfășurare. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 21. Dispozițiile relevante ale Decretului-lege nr 272-A/81 din 30 septembrie 1981 care reglementează Codul de procedură al muncii în momentul faptelor se citeau astfel art. 8 din Regulamentul-lege nr. 272-A/81: Lucrătorii și familiile lor (...) art. 10 Încetarea reprezentării din oficiu În cazul în care este desemnat un reprezentant autorizat, reprezentarea din oficiu a procurorului public încetează, fără a aduce atingere intervenției "accesoare" a acestuia. art. 102 Începutul procedurii Procedura [referitoare la un accident de muncă sau la o boală profesională] începe cu o fază de conciliere condusă de procurorul public, ca urmare a comunicării accidentului sau a bolii profesionale. (...) art. 115 Colectarea de elemente pentru introducerea acțiunii În lipsa unui acord, reprezentantul procuraturii reunește elementele necesare pentru a introduce acțiunea. art. 120 Începutul fazei contenoase Faza contencioasă are ca bază Instanța de acțiune în care reclamantul își formulează cererea, expunându-și fundamentele (...). art. 122 Cererea de acțiune În cazul în care un acord nu a putut fi obținut sau dacă acesta nu a fost omologat (...), sub rezerva dispozițiilor art. 9 și 10, ministerul public preia imediat reprezentarea persoanei decedate, a persoanei bolnave sau a beneficiarilor săi sociali, prezentând, în termen de 15 zile, cererea de exprimare a acțiunii (...). (...) La sfârșitul termenului prevăzut la alineatul (1) (...), cauza se trimite în fața judecătorului, care, în termen de o lună, a fost sesizată, iar procurorul public a trebuit să introducă acțiunea imediat ce a reunit elementele necesare în acest scop. 22. În ceea ce privește executorul justiției, art. 808 din Codul de procedură civilă aplicabil în momentul faptelor [1] dispunea în părțile sale relevante. El aparține executorului justiției (...) d a efectua toate demersurile procedurii de executare (...), sub controlul judecătorului (...). (...) Tribunalul de Justiție desemnat nu poate fi eliberat din funcție decât printr-o hotărâre a judecătorului de execuție, neoficială sau la cererea reclamantului, pentru neîncredere sau neglijență în activitățile desfășurate sau pentru încălcarea gravă a obligațiilor care îi sunt impuse (...). (...). Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 24. Cu privire la admisibilitate 25, guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne, susținând că recurenta a omis să introducă la nivel intern o acțiune în răspundere civilă extracontractuală pentru a se plânge de încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 26. Curtea reamintește jurisprudența stabilită în hotărârea Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, n 33729/06, 10 iunie 2008 potrivit căreia acțiunea în răspundere extracontractuală a la În sensul articolului 13 din Convenție, atâta timp cât jurisprudența care decurge din hotărârea Curții Supreme Administrative din 28 noiembrie 2007 nu va fi consolidată în ordinea juridică portugheză, prin armonizarea divergențelor jurisdicționale. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond Pe perioada care trebuie luată în considerare 28. Recurenta declară că procedura în litigiu durează mai mult de 13 ani. 29. Guvernul susține că numai perioadele active, în cursul cărora a avut loc efectiv, ar trebui să fie luate în considerare 30. În ceea ce privește guvernul, Curtea consideră că instanțele nu pot fi considerate responsabile nici pentru perioada dintre ordonanța de suspendare a instanței judecătorești și preluarea reprezentării recurentei de către procurorul public (între 17 februarie 1999 și 11 iunie 2002), nici pentru perioada dintre încheierea procedurii civile și introducerea acțiunii în executare (între 4 mai 2005 și 18 iulie 2007), care nu au fost controlate de autoritățile interne. 31. Prin urmare, perioada care trebuie luată în considerare a început la 25 martie 1998, data de deschidere a procedurii de conciliere în fața Tribunalului Muncii de la Lisabona. La 17 februarie 1999, procedura civilă nu a fost reținută decât la 11 iunie 2002, data de la care ministerul public a preluat reprezentarea reclamantei. Aceaceasta a fost încheiată ulterior printr-o hotărâre a Tribunalului de Primă Instană de la Lisabona din 4 mai 2005. Zappia c. Italia , 26 septembrie 1996, § 23, Rec., 1996 IV), executarea unei hotărâri judecătorești sau a unei hotărâri judecătorești, din orice instanță, care trebuie considerată ca făcând parte integrantă din procesul de judecată mai întâi, în sensul articolului 6 din Convenție ( Hornsby c. Grecia, 19 martie 1997, § 40, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997-II; Imobiliar Saffi c. Italia [GC], nr. 227743/93, § 63 CEDH 1999-V. 33. În speță, procedura de executare a început la 18 iulie 2007 și era încă în curs de desfășurare la data de 11 iulie 2012. 34. În această zi, procedura globală a durat 12 ani, 8 luni și 16 zile pentru două instanțe sesizate. Cu privire la caracterul rezonabil al procedurii 35. Recurenta consideră că procedura a încălcat termenul rezonabil Guvernul admite că procedura a cunoscut anumite întârzieri în etapa executivă, însă susține că aceste întârzieri nu pot fi imputate instanțelor judecătorești în măsura în care au fost cauzate de executorul justiției, care exercită cu titlu privat 37. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII. Curtea amintește că o diligență specială se impune pentru soluționarea muncii (Ruotolo c. Italia , Hotărârea din 27 februarie 1992, seria A n 230-D, p. 39 § 17). 38. În speță, Curtea constată că anumite întârzieri țin de responsabilitatea recurentei (a se vedea mai sus punctul 30). 39. În continuare, Curtea arată că procedura de executare a avut loc din cauza deficiențelor aprozilor numiți. În conformitate cu art. 808 din Codul de procedură civilă, aceștia din urmă își exercită funcțiile sub controlul judecătorului. Întârzierile care au avut loc, din cauza lor, în cursul procedurii cad, prin urmare, sub responsabilitatea instanțelor, argumentul guvernului în această privință care trebuie respins. 40. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior). 41. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. 42. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 43. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la aceasta, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pacat 45. reclamanta solicită 14 500 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 46. Guvernul contestă această pretenție. 47. Curtea consideră că reclamanta a suferit o anumită eroare morală. Având în vedere durata generală a procedurii, natura acesteia, numărul de instanțe sesizate și perioadele de inactivitate a procedurii, care acționează în mod echitabil, Curtea îi acordă 11 650 EUR în acest sens. De asemenea, recurenta solicită 1 200 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 49. Ö Õ Õ se referă la înțelepciunea Curții. 50. Ținând seama de documentele pe care le deține și de jurisprudență, Curtea apreciază, ținând seama în special de durata și complexitatea procedurii, Õ acordă în mod rezonabil suma solicitată în întregime. Interese moratoriu 51. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CESURI, CURȚA ÎN L că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, următoarele sume 650 EUR (unsprezece mii șase sute cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 200 EUR (o mie două sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 12 martie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier adjunct președinte [1] Decretul-lege nr. 44 129 din 28 decembrie 1961, cu ultimele amendamente aduse prin Decretul nr. 38/2003 din 8 martie 2003.