© Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consilului Europei (www.coe.int/humanrightstrustfund). Aceasta nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, consultați indicația privind drepturile de autor la sfârșitul acestui document.
Ghid de jurisprudență al Curții Europene a Drepturilor Omului nr. 161
Martie 2013
Floroiu împotriva României (dec.)
– 15303/10
Hotărâre din 12.03.2013 [Secția III]
Articolul 4
Articolul 4, paragraful 2
Munca forțată
Reducerea pedepsei ca plată pentru munca prestată în detenție:
inadmisibilă
Fapte
. Reclamantul a fost condamnat la cinci ani și zece luni de închisoare pentru furt și, la propria sa inițiativă, i s-a permis să lucreze ca inspector al atelierelor mecanice ale penitenciarului în perioada decembrie 2007 – ianuarie 2012 în executarea pedepsei, când a fost eliberat cu permisiune specială. În acel interval a lucrat 114 zile, iar deoarece munca includea și activitățile zilnice ale penitenciarului, ca compensație, pedeapsa rămasă a fost redusă cu 37 de zile.
Reclamantul a sesizat Curtea cu o plângere în care susținea că nu a fost plătit pentru munca prestată în perioada detenției.
Drept
Articolul 4. După punerea în vigoare în 2006 a Legii privind executarea pedepselor, legislația României impunea obținerea consimțământului deținutului pentru orice muncă prestată în penitenciar. Mai mult, reclamantul s-a angajat în această muncă la penitenciar pe baza unei cereri adresate unei comisii speciale, ca inspector al atelierelor mecanice. În privința faptului că reclamantul nu a fost plătit, conform articolului 4, paragraful 2, litera a) din Convenție, munca de acest fel incluia orice muncă care era în mod obișnuit cerută în timpul detenției. Asupra a ceea ce s-a menționat, conform Regulilor penitenciare europene*, reglementarea muncii în penitenciar era uno dintre principiile fundamentale ale acestui domeniu. În special, Regula 26.10 stipulează că „în toate cazurile, deținuții trebuie să fie plătiți în mod corect pentru munca pe care o prestează".
În cazul de față, legislația interna permitea deținuților să presteze atât munca plătită, cât și necompensată, ceea ce includea activitățile zilnice ale penitenciarului și reducea pedeapsa. Deținuții, fiind informați cu privire la condițiile muncii plătite și necompensate, puteau alege între cele două. În cazul de față, pentru munca de 114 zile de întreținere a atelierelor mecanice ale penitenciarului, pedeapsa deținutului a fost semnificativ redusă cu 37 de zile. Prin urmare, deținutul nu a rămas integral necompensат pentru munca prestată. Prin aceasta, munca prestată de acesta se încadrează conform articolului 4, paragraful 2, litera a) din Convenție în categoria muncii care este în mod obișnuit cerută în perioada detenției.
Concluzie
: inadmisibilă (în mod evident neîntemeiată).
* Recomandarea nr. (2006)2 a Comitetului de Miniștri al Consilului Europei către statele membre, adoptată la 11 ianuarie 2006, privind Regulile penitenciare europene.
© Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Prezentul rezumat al Registraturii nu obligă Curtea.
Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Prezentul rezumat al Registraturii Curții nu obligă Curtea.
© Consilul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013
Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consilului Europei (www.coe.int/humanrightstrustfund). Aceasta nu obligă Curtea, care nu-și asumă responsabilitate pentru calitatea traducerii. Poate fi descărcată din HUDOC, baza de jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (http://hudoc.echr.coe.int), sau din orice altă bază de date cu care Curtea a pus-o în comun. Poate fi reprodusă în scop non-comercial cu condiția ca titlul complet al cauzei să fie citat, însoțit de indicația de copyright de mai sus și de referința la Fondul fiduciar pentru drepturile omului. Orice persoană care dorește să utilizeze orice parte din prezenta traducere în scop comercial este invitată să notifice aceasta la următoarea adresă: [email protected].
© Եվրոպայի խորհուրդ/ Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան, 2013: Սույն թարգմանությունն իրականացվել է Եվրոպայի խորհրդի Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդի (
www.coe.int/humanrightstrustfund
) աջակցությամբ: Այն որևէ կերպ չի պարտավորեցնում Դատարանին: Ավելին իմանալու համար ծանոթացեք սույն փաստաթղթի վերջում ներկայացված հեղինակային իրավունքի վերաբերյալ նշումներին:
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի նախադեպային տեղեկատու թիվ 161
2013թ. մարտ
Floroiu-ն ընդդեմ Ռումինիայի (դեկ.)
– 15303/10
Վճիռ 12.03.2013թ. [Բաժանմունք III]
Հոդված 4
Հոդված 4-2
Հարկադիր աշխատանք
Պատժի նվազեցումը որպես վարձատրություն բանտում կալանավորի կատարած աշխատանքի դիմաց.
անընդունելի
Փաստեր
. Դիմումատուն դատապարտվել էր հինգ տարի և տաս ամիս ազատազրկման գողություն կատարելու համար և սեփական իսկ նախաձեռնությամբ նրան թույլատրել էին աշխատել որպես բանտի մեքենաների կանգառի հսկիչ 2007թ. դեկտեմբերից մինչև 2012թ. հունվարն ընկած ժամանակահատվածում պատիժը կրելու ընթացքում, երբ նրան հատուկ թույլտվությամբ ազատել էին կալանքից: Այդ ժամանակահատվածում նա աշխատել էր 114 օր, և քանի որ աշխատանքի մեջ մտնում էր նաև բանտի ամենօրյա գործեր վարելը, որպես փոխհատուցում նրա մնացած պատժի չափը նվազեցվեց 37 օրով:
Դատարան ներկայացված գանգատում դիմումատուն բողոքում էր, որ նրան չէին վճարել բանտում գտնվելու ընթացքում կատարած իր աշխատանքի դիմաց:
Իրավունք.
Հոդված 4. 2006 թվականին Պատիժների կատարման մասին օրենքի ուժի մեջ մտնելուց հետո Ռումինիայի օրենսդրությունը պահանջում էր ստանալ բանտարկյալի համաձայնությունը բանտում ցանկացած աշխատանք կատարելու համար: Ավելին, դիմումատուն հատուկ հանձնաժողովին ուղղված խնդրանքով աշխատանքի էր անցել բանտում` որպես բանտի մեքենաների կանգառի հսկիչ: Ինչ վերաբերում է նրան, որ դիմումատուն չէր վարձատրվել, ապա Կոնվենցիայի 4-րդ հոդվածի 3-րդ կետի «ա»
ենթակետի համաձայն՝ այդ կարգի աշխատանքը ներառում էր ցանկացած աշխատանք, որը սովորաբար պահանջվում էր կատարել կալանքի տակ գտնվելու ընթացքում: Բացի այդ, համաձայն
Եվրոպական
բանտային կանոնների
* բանտային աշխատանքի կարգավորումը հանդիսանում էր այդ ոլորտի հիմնարար սկզբունքներից մեկը: Մասնավորապես, 26.10-րդ կանոնը սահմանում էր, որ «բոլոր դեպքերում բանտարկյալները պետք է արդարացի կերպով վարձատրվեն իրենց կատարած աշխատանքի դիմաց»:
Սույն գործով ներպետական օրենսդրությունը իրավունք էր տալիս բանտարկյալներին կատարել ինչպես վճարովի, այնպես էլ անվճար աշխատանք, որը ներառում էր բանտի ամենօրյա գործեր վարելը և նվազեցնում էր նրանց պատժաչափը: Բանտարկյալները, տեղեկանալով վճարովի և անվճար աշխատանքի պայմանների մասին, կարող էին ընտրություն կատարել այդ երկուսի միջև: Սույն գործով բանտի մեքենաների կանգառը պահպանելու 114-օրյա աշխատանքի դիմաց բանտարկյալի պատժաչափը զգալիորեն` 37 օրով, նվազեցվել էր: Հետևաբար, բանտարկյալը ամբողջովին անվարձահատույց չէր մնացել իր կատարած աշխատանքի համար: Ուստի, նրա կատարած աշխատանքը Կոնվենցիայի 4-րդ հոդվածի 3-րդ կետի
«ա» ենթակետի համաձայն հանդիսանում էր այնպիսի աշխատանք, որը սովորաբար պահանջվում է կատարել կալանքի տակ գտնվելու ընթացքում:
Եզրակացություն
. անընդունելի (ակնհայտ անհիմն):
* 2006թ. հունվարի 11-ին ընդունված Եվրոպայի խորհրդի Նախարարների կոմիտեի թիվ (2006)2 Հանձնարական անդամ պետություններին «Եվրոպական բանտային կանոնների մասին»:
© Council of Europe/European Court of Human Rights
This summary by the Registry does not bind the Court.
Եվրոպայի խորհուրդ/Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան
Դատարանի քարտուղարության այս ամփոփումը պարտադիր չէ Դատարանի համար
Սեղմեք այստեղ
Նախադեպային տեղեկատուների համար
©
Եվրոպայի խորհուրդ/ Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարան, 2013
Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի պաշտոնական լեզուներն են ֆրանսերենը և անգլերենը: Սույն թարգմանությունն իրականացվել է Եվրոպայի խորհրդի Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդի (
www.coe.int/humanrightstrustfund
) աջակցությամբ: Այն որևէ կերպ չի պարտավորեցնում Դատարանին, որը պատասխանատու չէ թարգմանության որակի համար: Այն կարելի է բեռնել HUDOC-ից` Մարդու իրավունքների եվրոպական դատարանի նախադեպային իրավունքի տվյալների բազայից (
http://hudoc.echr.coe.int
), կամ տվյալների ցանկացած այլ բազայից, որին HUDOC-ը տրամադրել է փաստաթուղթը: Այն կարող է վերաթողարկվել ոչ առևտրային նպատակներով` պայմանով, որ գործի անվանումը ներկայացվի ամբողջական և ուղեկցվի վերը նշված հեղինակային իրավունքի նշումներով, ինչպես նաև Մարդու իրավունքների հավատարմագրային ֆոնդին հղումով: Առևտրային նպատակներով սույն թարգմանությունը մասնակիորեն կամ ամբողջապես օգտագործելու դեպքում, հարկ է այդ մասին տեղեկացնել հետևյալ հասցեով`
[email protected]
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (
http://hudoc.echr.coe.int
) or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact
[email protected]
.
©Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut être téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (
http://hudoc.echr.coe.int
), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante :
[email protected]