BAŠISTOVÁ AND OTHERS v. SLOVAKIA
BAŠISTOVÁ AND OTHERS v. SLOVAKIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 18803/10 Mária BAŠISTOVÁ și alții împotriva Slovaciei depusă la 19 martie 2010 DECLARAREA FACTELOR O listă a celor treizeci de solicitanți este prezentată în apendice. Toate acestea sunt resortisanți slovaci, reprezentați de dl M. Hrouda, un avocat care practică în Košice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Proprietatea și contextul Această cerere și altele trei (n. 42812/10, 48554/10 și 44019/11) privesc regularizarea relațiilor de proprietate și de utilizare a proprietății imobiliare situate în zona cadastrală Košice-Sever. Unele terenuri din această zonă au fost expropriate în anii '80 de către statul (de atunci socialist) și un centru sportiv public a fost construit pe el. Acest centru sportiv cuprinde clădiri și diferite alte facilități, cum ar fi, de exemplu, o curte de tenis, un stand, o stație de apă și pavimente. După postul 1989 schimbări politice, constituționale și legale, o Cantitatea litigiilor a avut loc în vedere soluționarea diverselor creanțe de proprietate ale proprietarilor inițiali (sau ale succesorilor lor legali) împotriva entităților care dețin sau funcționează centrul sportiv sau a diferitelor părți ale acesteia. Terenul în cauză este împărțit într-o serie de parcele cu diferite proprietăți, care sunt adesea legate de relații familiale și istorie, și care au avut aceeași reprezentare juridică în procedura menționată. Procesele lor au urmat un model similar, dar uneori au avut rezultate variabile, și au inclus următoarele proceduri. Reclamanții în acest caz sunt toți succesori în titlu pentru o bucată de teren din suprafața menționată mai sus, după ce și-au achiziționat titlul prin moștenire de la proprietarul original, care a murit în 1958. La 3 octombrie 1994, reclamanții sau, după caz, predecesorii lor juridici, au depus o acțiune în fața legii, îndreptate împotriva unui club de sport și vizând obținerea unei ordine de îndepărtare a construcțiilor. Principala linie de argumentare a fost faptul că decizia de expropriare a 24 Februarie 1984 a fost invalidă în lege, din cauza căreia reclamanții erau proprietarii legali ai terenului în cauză, în special al unei parcele nr. 10624 (înregistrate pe o foaie nr. 1630 din înregistrările „vechi”) și că inculpatul, care era proprietarul construcțiilor construite pe el, nu avea niciun titlu legal pentru a le avea pe terenul reclamanților. Acțiunea a fost modificată ulterior în sensul că, în mod alternativ, reclamanții au solicitat o hotărâre judiciară care instituie o licență pe terenul lor în beneficiul proprietarului centrei sportive, în schimbul compensației financiare plătibile reclamanților. De asemenea, s-a prelungit în sensul că au existat încă doi acuzați, un municipiu și o companie privată, și în sensul că a fost îndreptat spre alte parcele de teren. Acțiunea a fost examinată și determinată în prima instanță de Curtea de District Košice I (Okresný súd) . În măsura în care este cazul, în hotărârea sa din 24 noiembrie 2008, Curtea de District a recunoscut (i) că expropriarea din 1984 a fost ineficientă din punct de vedere juridic din cauza defectelor procedurale, (ii) că reclamanții erau proprietarii terenului în cauză, (iii) că construcțiile pe el au fost construite fără un titlu legal valabil în ceea ce privește terenul de bază, (iv) și că reclamanții au dreptul la Cererea de recurs în temeiul dreptului civil general, adică art. 135c din Codul Civil (Legea nr. 40/1964 Col., astfel cum a fost modificată), care nu a fost supusă statutului de limitare, spre deosebire de legislația specială privind restituirea, care conține termene specifice. 10. În ceea ce privește terenurile în cauză, Curtea de District a făcut o distincție între tranzacția nr. 10624 și celelalte parcele (a se vedea punctele 7 și 8 de mai sus). Distincția a fost bazată pe o diferență în natura juridică a construcțiilor construite pe parcelele în cauză. Deși cele situate pe parcela 10624 ar putea fi considerate clădiri în ceea ce privește dreptul civil, care erau diferite de cele ale legii construcției, construcțiile situate pe celelalte parcele nu au putut. Cu toate acestea, s-a putut stabili o licență asupra terenurilor numai în beneficiul proprietarului unei clădiri în ceea ce privește dreptul civil. Prin urmare, s-a pronunțat o hotărâre diferită în ceea ce privește ploturile nr. 10624 și în ceea ce privește ploturile rămase. 11. În ceea ce privește ploturile nr. 10624, Curtea de District a invocat art. 135c din Codul Civil și a susținut că, din motive practice, nu a fost pusă în pericol regularizarea situației acestei parcele prin stabilirea reclamanților ca proprietari ai clădirilor și prin ordonarea lor de a plăti compensații financiare actuale. În plus, în aceste circumstanțe, nu a fost, de asemenea, practic să se ordone îndepărtarea fizică a clădirilor în cauză. Prin urmare, în ceea ce privește această tranzacție, a fost acordată acțiune și a fost stabilită o reducere în beneficiul municipiului și al societății private. Cererea de compensare pentru această tranzacție a fost depusă la o altă serie de proceduri. 12. Cu toate acestea, din motive prezentate mai sus, în ceea ce privește celelalte tranzacții, acțiune a fost respinsă. 13. La 20 aprilie 2009, Curtea Regională Košice (Krajský súd ) a respins recursul reclamanților, care a avut ca obiect concedierea parțială a acțiunii lor. În acest sens, Curtea regională nu a luat poziție cu privire la argumentul reclamanților potrivit căruia clădirile și instalațiile adiacente aparțin la un singur complex integrat și, în realitate, a servit un singur scop. În măsura în care reclamanții au susținut că, în cazul altor reclamanți într-o poziție similară în parte cu privire la aceleași acuzate și alte terenuri în cadrul aceluiași centru sportiv, instanțele nu au găsit niciun obstacol în stabilirea unei așezări asupra terenurilor în alte construcții decât clădirile (a se vedea punctul 17 mai jos în „Legea și practicile interne relevante”), argumentul lor a fost, de asemenea, fără răspuns. Hotărârea finală internă 14. La 24 iunie 2009, reclamanții, cu excepția celei de-a douazecea reclamante, au depus o plângere la Curtea Constituțională (Ústavný súd ) în temeiul articolului 127 § 1 din Constituție (Legea constituțională nr. 460/1992 Col., astfel cum a fost modificată). Din motive similare, însoțite de lipsa de răspuns judiciar la ceea ce considerau argumente cruciale, ei au considerat rezultatul procedurii arbitrare și au presupus o încălcare a drepturilor lor în temeiul, printre altele , art. 6 § 1 din Convenție (acces, echitate, raționament adecvat) și echivalentul constituțional al articolului 1 din Protocolul nr. 15. La 8 septembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă plângerea ca fiind întemeiată în mod evident bolnavă, constatând că nu a fost nici o instanță de apel suplimentar împotriva deciziilor instanțelor obișnuite și nu a constatat nici o nedreptate, nici o arbitrare sau o neregularitate relevantă în hotărârile impuzate. Decizia a fost judecată în fața avocatului reclamantului la 7 octombrie 2009. Legea și practica interne relevante 16. art. 135c din Codul civil se referă la situațiile referitoare la așa-numitele construcții ilegale, adică „construcții” construite pe planul altcuiva fără dreptul de a face acest lucru. În ceea ce privește aceste clădiri, la cererea proprietarului parcelei, instanța are puterea de a ordona înlăturarea clădirii la costurile persoanei care l-au interpretat (punctul 1). Cu toate acestea, dacă îndepărtarea clădirii nu este practică și sub rezerva consimțământului de către proprietarul parcelei, instanța are competența de a decide că titlul din clădire ar trebui transferat proprietarului parcelei în schimbul compensației (punctul 2). Curtea are, de asemenea, competența de a regula relațiile dintre proprietarul parcelei și proprietarul clădirii prin luarea de alte măsuri, în special prin stabilirea unui licență, necesară pentru exercitarea drepturilor de proprietate în ceea ce privește clădirea, în schimbul compensației (punctul 3). 17. Într-o hotărâre din 13 martie 2002, care a devenit finală la 3 mai 2002, în cazul nr. 15C 251/94 adoptată de un set diferit de reclamanți, Curtea de District a permis o acțiune de instituire a unei hotărâri în favoarea municipiului în beneficiul altor loturi de teren care servesc același centru sportiv ca o curte de tenis și instalații aferente. La fel ca în cazul reclamanților, s-a constatat că expropriarea respectivă în anii '80 nu a avut nici un efect legal. Reclamanții erau astfel proprietarii terenului și acuzatul nu avea nici un titlu de a avea facilitățile lor pe terenul reclamanților. Această discrepanță trebuia să fie reglementată în temeiul articolului 135c § 3 din Codul Civil prin stabilirea unei facilități, în timp ce problema compensației plătibile pentru aceasta trebuia să fie determinată într-un set de proceduri separate. Acesta a făcut, de către Curtea de District la 13 decembrie 2006, în cazul nr. 15C 717/02, atunci când a fost eliberată o ordonanță de compensare financiară a reclamanților pe baza unei evaluări de experți. 18. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile în acțiune lor au fost nedreptate în cazul în care o parte din acțiune a fost respinsă arbitrar și în cazul în care instanțele nu au răspuns la argumentul că, într-un alt caz în situație analogă, același Tribunal de District a ajuns la o concluzie diferită. În conformitate cu aceeași dispoziție, acestea se plâng, de asemenea, că durata procedurii în acțiunea lor a fost irazonabilă. 19. Din motive similare, reclamanții au susținut, de asemenea, o încălcare a drepturilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 12 că au fost discriminate fără justificare acceptabilă în legătură cu celelalte reclamante, menționate mai sus, și cu alte proprietăți imobiliare în situații conceptuale similare, pentru care a fost creat un regim juridic special care să permită stabilirea unui liceu (de exemplu, terenuri sub autostrăzi). Care este poziția celui de-al treilea reclamant, dl Pavol Scherbaum, în ceea ce privește chestiunile care se plâng în prezenta cerere? Poate cel de-al treilea reclamant să pretind că este victimă de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34? Având în vedere presupusa discrepanță în procesul decizional în ceea ce privește aceeași chestiune și presupusa lipsă de răspuns judiciar la argumente cruciale în ceea ce privește această discrepanță, reclamanții au avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, argumentul din spatele hotărârii Curții Regionale și al hotărârii Curții Constituționale a fost adecvat (a se vedea, de exemplu, Ruiz Torija v. Spania , 9 decembrie 1994, § 30, Serie A nr. 303 A) și a fost respectat principiul certitudinei juridice (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis Popov v. Moldova (nu. 2) , nr. 19960/04, §§ 44 46, 6 decembrie 2005)? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat vreo interferență în ceea ce privește această dispoziție? Apendicele dna Emília ANDRESZOVÁ, care s-a născut în 1964, și trăiește în Košice, dna Mária AUREROVÁ, care s-a născut în 1955, și locuiește în Košice, dna Mária BAŠISTOVÁ, care s-a născut în 1953, și trăiește în Košice, Dna Helena DEMKOVÁ, născut în 1942, locuiește în Gyňov, dna Emília DUBOVSKÁ, născut în 1959, locuiește în Šemša, dna Mária FORGÁČOVÁ, născut în 1950, și trăiește în Košice, dna Margita FORRAIOVÁ, născut în 1948, și trăiește în Košice, dna Mária FORRAIOVÁ, născut în 1940, și trăiește în Košice, dna Emília GREGOROVÁ, născut în 1956, și trăiește în Košice, Dl Jozef HALUŠKA, care s-a născut în 1956, locuiește în Košice, dl Peter HALUŠKA, care s-a născut în 1965 în Košice, dl František ILENIN, care s-a născut în 1938, și locuiește în Čaňa, dna Šudmila JURÍKOVÁ, care s-a născut în 1950, și locuiește în Košice, dna Marta KAČMÁRIKOVÁ, care s-a născut în 1964, și trăiește în Košice, dna Mária KIČUROVÁ, care s-a născut în 1952, și trăiește în Prešov, Dna Anna KOLESÁROVÁ, născut în 1953, și locuiește în Košice, dna Júlia KOVÁČOVÁ, născut în 1981, și trăiește în Košice, dna Zuzana KUŠNÍROVÁ, născut în 1978, și trăiește în Sečovská Polianka, dna Anna LENGYELOVÁ, născut în 1946, și trăiește în Košice, dna Zuzana KUŠNÍROVÁ, născut în 1964, și trăiește în Košice, dna Monika ROSENBERGOVÁ, născut în 1958, și trăiește în Košice, Dna Anna ROSENBERGOVÁ, născut în 1943, și locuiește în Košice, dl Pavol SCHERBAUM, născut în 1966, și trăiește în Košice, dna Margita ŠKOVARÁNOVÁ, născut în 1964, și trăiește în Košice, dl František TRESA, născut în 1934, și trăiește în Praha, dl František TRESA, născut în 1962, și trăiește în Košice, dl Anton TRESA, născut în 1952, și trăiește în Košice, Dl Jozef TRESA, născut în 1984, locuiește în Sečovská Polianka, dl Ján TRESA, născut în 1952, locuiește în Košice, dl Ondrej TRESA, născut în 1935, locuiește în Šarišské Bohdanovce, dna Mária TRESOVÁ, născut în 1954, locuiește în Košice, dna Mária TRESOVÁ, născut în 1980, și locuiește în Sečovská Polianka.