- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 martie 2013
- Stat pârât
- SVK
Bašistová și alții împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
Cererea nr. 18803/10 Mária BAŠISTOVÁ și alții împotriva Slovaciei depusă la 19 martie 2010 DECLARAREA FACTELOR O listă a celor treizeci de solicitanți este prezentată în apendice. Toate acestea sunt resortisanți slovaci, reprezentați de dl M. Hrouda, un avocat care practică în Košice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Proprietatea și contextul Această cerere și altele trei (n. 42812/10, 48554/10 și 44019/11) privesc regularizarea relațiilor de proprietate și de utilizare a proprietății imobiliare situate în zona cadastrală Košice-Sever. Unele terenuri din această zonă au fost expropriate în anii '80 de către statul (de atunci socialist) și un centru sportiv public a fost construit pe el.
Acest centru sportiv cuprinde clădiri și diferite alte facilități, cum ar fi, de exemplu, o curte de tenis, un stand, o stație de apă și pavimente. După postul 1989 schimbări politice, constituționale și legale, o Cantitatea litigiilor a avut loc în vedere soluționarea diverselor creanțe de proprietate ale proprietarilor inițiali (sau ale succesorilor lor legali) împotriva entităților care dețin sau funcționează centrul sportiv sau a diferitelor părți ale acesteia. Terenul în cauză este împărțit într-o serie de parcele cu diferite proprietăți, care sunt adesea legate de relații familiale și istorie, și care au avut aceeași reprezentare juridică în procedura menționată. Procesele lor au urmat un model similar, dar uneori au avut rezultate variabile, și au inclus următoarele proceduri.
Reclamanții în acest caz sunt toți succesori în titlu pentru o bucată de teren din suprafața menționată mai sus, după ce și-au achiziționat titlul prin moștenire de la proprietarul original, care a murit în 1958. La 3 octombrie 1994, reclamanții sau, după caz, predecesorii lor juridici, au depus o acțiune în fața legii, îndreptate împotriva unui club de sport și vizând obținerea unei ordine de îndepărtare a construcțiilor. Principala linie de argumentare a fost faptul că decizia de expropriare a 24 Februarie 1984 a fost invalidă în lege, din cauza căreia reclamanții erau proprietarii legali ai terenului în cauză, în special al unei parcele nr. 10624 (înregistrate pe o foaie nr. 1630 din înregistrările „vechi”) și că inculpatul, care era proprietarul construcțiilor construite pe el, nu avea niciun titlu legal pentru a le avea pe terenul reclamanților.
Acțiunea a fost modificată ulterior în sensul că, în mod alternativ, reclamanții au solicitat o hotărâre judiciară care instituie o licență pe terenul lor în beneficiul proprietarului centrei sportive, în schimbul compensației financiare plătibile reclamanților. De asemenea, s-a prelungit în sensul că au existat încă doi acuzați, un municipiu și o companie privată, și în sensul că a fost îndreptat spre alte parcele de teren.
Acțiunea a fost examinată și determinată în prima instanță de Curtea de District Košice I (Okresný súd) . În măsura în care este cazul, în hotărârea sa din 24 noiembrie 2008, Curtea de District a recunoscut (i) că expropriarea din 1984 a fost ineficientă din punct de vedere juridic din cauza defectelor procedurale, (ii) că reclamanții erau proprietarii terenului în cauză, (iii) că construcțiile pe el au fost construite fără un titlu legal valabil în ceea ce privește terenul de bază, (iv) și că reclamanții au dreptul la Cererea de recurs în temeiul dreptului civil general, adică art. 135c din Codul Civil (Legea nr. 40/1964 Col., astfel cum a fost modificată), care nu a fost supusă statutului de limitare, spre deosebire de legislația specială privind restituirea, care conține termene specifice.
10. În ceea ce privește terenurile în cauză, Curtea de District a făcut o distincție între tranzacția nr. 10624 și celelalte parcele (a se vedea punctele 7 și 8 de mai sus). Distincția a fost bazată pe o diferență în natura juridică a construcțiilor construite pe parcelele în cauză. Deși cele situate pe parcela 10624 ar putea fi considerate clădiri în ceea ce privește dreptul civil, care erau diferite de cele ale legii construcției, construcțiile situate pe celelalte parcele nu au putut. Cu toate acestea, s-a putut stabili o licență asupra terenurilor numai în beneficiul proprietarului unei clădiri în ceea ce privește dreptul civil. Prin urmare, s-a pronunțat o hotărâre diferită în ceea ce privește ploturile nr. 10624 și în ceea ce privește ploturile rămase.
11. În ceea ce privește ploturile nr. 10624, Curtea de District a invocat art. 135c din Codul Civil și a susținut că, din motive practice, nu a fost pusă în pericol regularizarea situației acestei parcele prin stabilirea reclamanților ca proprietari ai clădirilor și prin ordonarea lor de a plăti compensații financiare actuale. În plus, în aceste circumstanțe, nu a fost, de asemenea, practic să se ordone îndepărtarea fizică a clădirilor în cauză. Prin urmare, în ceea ce privește această tranzacție, a fost acordată acțiune și a fost stabilită o reducere în beneficiul municipiului și al societății private. Cererea de compensare pentru această tranzacție a fost depusă la o altă serie de proceduri.
12. Cu toate acestea, din motive prezentate mai sus, în ceea ce privește celelalte tranzacții, acțiune a fost respinsă. 13. La 20 aprilie 2009, Curtea Regională Košice (Krajský súd ) a respins recursul reclamanților, care a avut ca obiect concedierea parțială a acțiunii lor. În acest sens, Curtea regională nu a luat poziție cu privire la argumentul reclamanților potrivit căruia clădirile și instalațiile adiacente aparțin la un singur complex integrat și, în realitate, a servit un singur scop. În măsura în care reclamanții au susținut că, în cazul altor reclamanți într-o poziție similară în parte cu privire la aceleași acuzate și alte terenuri în cadrul aceluiași centru sportiv, instanțele nu au găsit niciun obstacol în stabilirea unei așezări asupra terenurilor în alte construcții decât clădirile (a se vedea punctul 17 mai jos în „Legea și practicile interne relevante”), argumentul lor a fost, de asemenea, fără răspuns.
Hotărârea finală internă 14. La 24 iunie 2009, reclamanții, cu excepția celei de-a douazecea reclamante, au depus o plângere la Curtea Constituțională (Ústavný súd ) în temeiul articolului 127 § 1 din Constituție (Legea constituțională nr. 460/1992 Col., astfel cum a fost modificată). Din motive similare, însoțite de lipsa de răspuns judiciar la ceea ce considerau argumente cruciale, ei au considerat rezultatul procedurii arbitrare și au presupus o încălcare a drepturilor lor în temeiul, printre altele , art. 6 § 1 din Convenție (acces, echitate, raționament adecvat) și echivalentul constituțional al articolului 1 din Protocolul nr. 15. La 8 septembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă plângerea ca fiind întemeiată în mod evident bolnavă, constatând că nu a fost nici o instanță de apel suplimentar împotriva deciziilor instanțelor obișnuite și nu a constatat nici o nedreptate, nici o arbitrare sau o neregularitate relevantă în hotărârile impuzate.
Decizia a fost judecată în fața avocatului reclamantului la 7 octombrie 2009. Legea și practica interne relevante 16. art. 135c din Codul civil se referă la situațiile referitoare la așa-numitele construcții ilegale, adică „construcții” construite pe planul altcuiva fără dreptul de a face acest lucru.
În ceea ce privește aceste clădiri, la cererea proprietarului parcelei, instanța are puterea de a ordona înlăturarea clădirii la costurile persoanei care l-au interpretat (punctul 1). Cu toate acestea, dacă îndepărtarea clădirii nu este practică și sub rezerva consimțământului de către proprietarul parcelei, instanța are competența de a decide că titlul din clădire ar trebui transferat proprietarului parcelei în schimbul compensației (punctul 2). Curtea are, de asemenea, competența de a regula relațiile dintre proprietarul parcelei și proprietarul clădirii prin luarea de alte măsuri, în special prin stabilirea unui licență, necesară pentru exercitarea drepturilor de proprietate în ceea ce privește clădirea, în schimbul compensației (punctul 3). 17. Într-o hotărâre din 13 martie 2002, care a devenit finală la 3 mai 2002, în cazul nr. 15C 251/94 adoptată de un set diferit de reclamanți, Curtea de District a permis o acțiune de instituire a unei hotărâri în favoarea municipiului în beneficiul altor loturi de teren care servesc același centru sportiv ca o curte de tenis și instalații aferente.
La fel ca în cazul reclamanților, s-a constatat că expropriarea respectivă în anii '80 nu a avut nici un efect legal. Reclamanții erau astfel proprietarii terenului și acuzatul nu avea nici un titlu de a avea facilitățile lor pe terenul reclamanților. Această discrepanță trebuia să fie reglementată în temeiul articolului 135c § 3 din Codul Civil prin stabilirea unei facilități, în timp ce problema compensației plătibile pentru aceasta trebuia să fie determinată într-un set de proceduri separate. Acesta a făcut, de către Curtea de District la 13 decembrie 2006, în cazul nr. 15C 717/02, atunci când a fost eliberată o ordonanță de compensare financiară a reclamanților pe baza unei evaluări de experți.
18. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedurile în acțiune lor au fost nedreptate în cazul în care o parte din acțiune a fost respinsă arbitrar și în cazul în care instanțele nu au răspuns la argumentul că, într-un alt caz în situație analogă, același Tribunal de District a ajuns la o concluzie diferită. În conformitate cu aceeași dispoziție, acestea se plâng, de asemenea, că durata procedurii în acțiunea lor a fost irazonabilă. 19. Din motive similare, reclamanții au susținut, de asemenea, o încălcare a drepturilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 12 că au fost discriminate fără justificare acceptabilă în legătură cu celelalte reclamante, menționate mai sus, și cu alte proprietăți imobiliare în situații conceptuale similare, pentru care a fost creat un regim juridic special care să permită stabilirea unui liceu (de exemplu, terenuri sub autostrăzi).
Care este poziția celui de-al treilea reclamant, dl Pavol Scherbaum, în ceea ce privește chestiunile care se plâng în prezenta cerere? Poate cel de-al treilea reclamant să pretind că este victimă de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34? Având în vedere presupusa discrepanță în procesul decizional în ceea ce privește aceeași chestiune și presupusa lipsă de răspuns judiciar la argumente cruciale în ceea ce privește această discrepanță, reclamanții au avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, argumentul din spatele hotărârii Curții Regionale și al hotărârii Curții Constituționale a fost adecvat (a se vedea, de exemplu, Ruiz Torija v. Spania , 9 decembrie 1994, § 30, Serie A nr. 303 A) și a fost respectat principiul certitudinei juridice (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis Popov v. Moldova (nu.
2) , nr. 19960/04, §§ 44 46, 6 decembrie 2005)? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a existat vreo interferență în ceea ce privește această dispoziție?
Apendicele dna Emília ANDRESZOVÁ, care s-a născut în 1964, și trăiește în Košice, dna Mária AUREROVÁ, care s-a născut în 1955, și locuiește în Košice, dna Mária BAŠISTOVÁ, care s-a născut în 1953, și trăiește în Košice, Dna Helena DEMKOVÁ, născut în 1942, locuiește în Gyňov, dna Emília DUBOVSKÁ, născut în 1959, locuiește în Šemša, dna Mária FORGÁČOVÁ, născut în 1950, și trăiește în Košice, dna Margita FORRAIOVÁ, născut în 1948, și trăiește în Košice, dna Mária FORRAIOVÁ, născut în 1940, și trăiește în Košice, dna Emília GREGOROVÁ, născut în 1956, și trăiește în Košice, Dl Jozef HALUŠKA, care s-a născut în 1956, locuiește în Košice, dl Peter HALUŠKA, care s-a născut în 1965 în Košice, dl František ILENIN, care s-a născut în 1938, și locuiește în Čaňa, dna Šudmila JURÍKOVÁ, care s-a născut în 1950, și locuiește în Košice, dna Marta KAČMÁRIKOVÁ, care s-a născut în 1964, și trăiește în Košice, dna Mária KIČUROVÁ, care s-a născut în 1952, și trăiește în Prešov, Dna Anna KOLESÁROVÁ, născut în 1953, și locuiește în Košice, dna Júlia KOVÁČOVÁ, născut în 1981, și trăiește în Košice, dna Zuzana KUŠNÍROVÁ, născut în 1978, și trăiește în Sečovská Polianka, dna Anna LENGYELOVÁ, născut în 1946, și trăiește în Košice, dna Zuzana KUŠNÍROVÁ, născut în 1964, și trăiește în Košice, dna Monika ROSENBERGOVÁ, născut în 1958, și trăiește în Košice, Dna Anna ROSENBERGOVÁ, născut în 1943,
și locuiește în Košice, dl Pavol SCHERBAUM, născut în 1966, și trăiește în Košice, dna Margita ŠKOVARÁNOVÁ, născut în 1964, și trăiește în Košice, dl František TRESA, născut în 1934, și trăiește în Praha, dl František TRESA, născut în 1962, și trăiește în Košice, dl Anton TRESA, născut în 1952, și trăiește în Košice, Dl Jozef TRESA, născut în 1984, locuiește în Sečovská Polianka, dl Ján TRESA, născut în 1952, locuiește în Košice, dl Ondrej TRESA, născut în 1935, locuiește în Šarišské Bohdanovce, dna Mária TRESOVÁ, născut în 1954, locuiește în Košice, dna Mária TRESOVÁ, născut în 1980, și locuiește în Sečovská Polianka.
THIRD SECTION
Application no. 18803/10 Mária BAŠISTOVÁ and Others against Slovakia lodged on 19 March 2010
STATEMENT OF FACTS
1. A list of the thirty two applicants is set out in the appendix. They are all Slovak nationals, represented by Mr M. Hrouda, a lawyer practicing in Košice. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
The property and context
This application and three others (nos. 42812/10, 48554/10 and 44019/11) concern regularisation of the relationships of ownership and use of real property located in the cadastral area Košice-Sever.
Certain land in this area was expropriated in the 1980s by the (then socialist) State and a public sports centre was built on it. This sports centre comprises buildings and various other facilities such as, for example, a tennis court, a grandstand, a water station and pavements.
After the post 1989 political, constitutional and legal changes, an amount of litigation took place with a view to resolving various property claims of the original owners (or their legal successors) against the entities owning or operating the sports centre or various parts of it.
The land concerned is divided into a number of plots having various owners, who are often linked by family relations and history, and who had the same legal representation in the proceedings mentioned. Their lawsuits followed a similar pattern, but sometimes had varying results, and included the following proceedings. 2. The proceedings
The applicants in the present case are all successors in title to a piece of land in the above-mentioned area, having acquired their title by way of inheritance from the original owner, who died in 1958.
On 3 October 1994 the applicants or, as the case might have been, their legal predecessors, lodged an action at law, directed against a sports club and aimed at obtaining an order for removal of the constructions. The principal line of argument was that the expropriation decision of 24 February 1984 was invalid in law, as a result of which the applicants were the lawful owners of the land in question, in particular of a plot no. 10624 (recorded on a sheet no. 1630 of the “old” records), and that the defendant, who was the owner of the constructions built on it, had no lawful title for having them on the applicants’ land.
The action was subsequently amended in that, alternatively, the applicants sought a judicial ruling establishing an easement on their land for the benefit of the owner of the sports centre in return for financial compensation payable to the applicants. It was also extended in that there were two more defendants, a municipality and a private company, and in that it was aimed at additional plots of land.
The action was examined and determined at first instance by the Košice I District Court ( Okresný súd) . In so far as relevant, in its judgment of 24 November 2008, the District Court acknowledged (i) that the expropriation of 1984 was legally ineffective on account of procedural flaws, (ii) that the applicants were the owners of the land in question, (iii) that the constructions on it had been built without a valid legal title in so far as the underlying land was concerned, (iv) and that the applicants were entitled to seek redress under general civil law, that is to say Article 135c of the Civil Code (Law no. 40/1964 Coll., as amended), which was not subject to statute of limitation, as opposed to special legislation on restitution, which contained specific time-limits.
As to the land concerned, the District Court made a distinction between plot no. 10624 and the remaining plots (see paragraphs 7 and 8 above). The distinction was based on a difference in the legal nature of the constructions built on the plots concerned. While those situated on plot 10624 could be considered buildings in terms of civil law, which were different from those of construction law, the constructions situated on the remaining plots could not. An easement over land could however only be established for the benefit of the owner of a building in terms of civil law. A different ruling was therefore made as regards plot no. 10624 and as regards the remaining plots.
As to plot no. 10624, the District Court relied on Article 135c of the Civil Code and held that, for practical reasons, it was out of question to regularise the situation of this plot by establishing the applicants as the owners of the buildings and by ordering them to pay the current owners financial compensation. Furthermore, in the circumstances, it was likewise not practical to order a physical removal of the buildings in question. Therefore, as regards this plot, the action was granted and an easement for the benefit of the municipality and the private company was established. The claim for compensation for this easement was hived off to another set of proceedings.
However, for reasons outlined above, as to the remaining plots, the action was dismissed.
On 20 April 2009 the Košice Regional Court ( Krajský súd ) dismissed the applicants’ appeal, which concerned the partial dismissal of their action. In so doing, the Regional Court took no position as to the applicants’ argument that the buildings and the adjacent facilities belonged to one integrated complex and in reality served a single purpose. In so far as the applicants had argued that, in a case of other claimants in a similar position partly concerning the same defendants and other land under the same sports centre, the courts had found no obstacle to establishing an easement over land under constructions other than buildings, (see paragraph 17 below in “Relevant domestic law and practice”), their argument has likewise gone unanswered. 3. Final domestic decision
On 24 June 2009 the applicants, except for the twenty-third applicant, lodged a complaint with the Constitutional Court ( Ústavný súd ) under Article 127 § 1 of the Constitution (Constitutional Law no. 460/1992 Coll., as amended). On similar grounds as mentioned above, coupled with the lack of judicial response to what they considered to be crucial arguments, they considered the outcome of the proceedings arbitrary and alleged a violation of their rights under, inter alia , Article 6 § 1 of the Convention (access, fairness, adequate reasoning) and the constitutional equivalent of Article 1 of Protocol No. 1.
On 8 September 2009 the Constitutional Court declared the complaint inadmissible as being manifestly ill founded. It observed that it was no court of further appeal against decisions of the ordinary courts and found no constitutionally relevant unfairness, arbitrariness or irregularity in the impugned judgments. The decision was served on the applicants’ lawyer on 7 October 2009. B. Relevant domestic law and practice
Article 135c of the Civil Code deals with situations concerning so ‑ called unlawful constructions, that is “buildings” constructed on somebody else’s plot without an entitlement to do so. In respect of such buildings, upon a request of the owner of the plot, the court has the power to order the removal of the building at the costs of the person who construed it (paragraph 1). However, if the removal of the building is not practical, and subject to consent by the owner of the plot, the court has the power to rule that the title in the building should be transferred to the owner of the plot in return for compensation (paragraph 2). The court also has the power to regularise the relationships between the owner of the plot and the owner of the building by taking other measures, in particular by establishing an easement, which is necessary for the exercise of the ownership rights in respect of the building, in return for compensation (paragraph 3).
In a judgment of 13 March 2002, which became final on 3 May 2002, in case no. 15C 251/94 brought by a different set of claimants, the District Court allowed an action for a ruling to establish an easement for the benefit of the municipality over other lots of land serving the same sports centre as a tennis court and related facilities. Just like in the applicants’ case, it was found that the respective expropriation in the 1980s was without any legal effect. The claimants were thus the owners of the land and the defendant had no title to have their facilities on the claimants’ land. This discrepancy was to be regularised under Article 135c § 3 of the Civil Code by establishing an easement, while the issue of compensation payable for it was to be determined in a separate set of proceedings. It did, by the District Court on 13 December 2006 in case no. 15C 717/02, when an order was issued for financial compensation of the plaintiffs on the basis of an expert assessment. COMPLAINTS
The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings in their action were unfair in that a part of the action was arbitrarily dismissed and in that the courts failed to give any response to the argument that, in another case in an analogous situation, the same District Court had reached a different conclusion. Under the same provision, they also complain that the length of the proceedings in their action was unreasonable.
For similar reasons, the applicants also alleged a violation of their rights under Article 1 of Protocol No. 1.
The applicants lastly complain under Article 1 of Protocol No. 12 that they have been discriminated against without any acceptable justification in relation to the other claimants, referred to above, and in relation to other real property owners in conceptually similar situations, for whom a special legal regime has been created allowing for the establishment of an easement (e.g. land below highways).
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. What is the position of the twenty-third applicant, Mr Pavol Scherbaum, as regards the matters complained of in the present application? Can the twenty-third applicant claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article 34? 2. In view of the alleged discrepancy in decision-making concerning the same issue and the alleged lack of any judicial answer to crucial arguments concerning that discrepancy, did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?
In particular, was the reasoning behind the judgment of the Regional Court and the decision of the Constitutional Court adequate (see, for example, Ruiz Torija v. Spain , 9 December 1994, § 30, Series A no. 303 ‑ A) and was the principle of legal certainty respected (see, for example, mutatis mutandis , Popov v. Moldova (no. 2) , no. 19960/04, §§ 44 ‑ 46, 6 December 2005)? 3. Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was that interference necessary in terms of that provision?
Appendix Ms Emília ANDRESZOVÁ, who was born 1964, and lives in Košice, Ms Mária AUREROVÁ, who was born in 1955, and lives in Košice, Ms Mária BAŠISTOVÁ, who was born in 1953, and lives in Košice, Ms Helena DEMKOVÁ, who was born in 1942, and lives in Gyňov, Ms Emília DUBOVSKÁ, who was born in 1959, and lives in Šemša, Ms Mária FORGÁČOVÁ, who was born in 1950, and lives in Košice, Ms Margita FORRAIOVÁ, who was born in 1948, and lives in Košice, Ms Mária FORRAIOVÁ, who was born in 1940, and lives in Košice, Ms Emília GREGOROVÁ, who was born in 1956, and lives in Košice, Mr Jozef HALUŠKA, who was born in 1956, and lives in Košice, Mr Peter HALUŠKA, who was born in 1965, and lives in Košice, Mr František ILENIN, who was born in 1938, and lives in Čaňa, Ms Ľudmila JURÍKOVÁ, who was born in 1950, and lives in Košice, Ms Marta KAČMÁRIKOVÁ , who was born 1964, and lives in Košice, Ms Mária KIČUROVÁ, who was born in 1952, and lives in Prešov, Ms Anna KOLESÁROVÁ, who was born in 1953, and lives in Košice, Ms Júlia KOVÁČOVÁ, who was born in 1981, and lives in Košice, Ms Zuzana KUŠNÍROVÁ, who was born in 1978, and lives in Sečovská Polianka, Ms Anna LENGYELOVÁ, who was born in 1946, and lives in Košice, Ms Ľudmila PAŇÁKOVÁ, who was born in 1964, and lives in Košice, Ms Monika ROSENBERGOVÁ, who was born in 1958, and lives in Košice, Ms Anna ROSENBERGOVÁ, who was born in 1943,
and lives in Košice, Mr Pavol SCHERBAUM, who was born in 1966, and lives in Košice, Ms Margita ŠKOVRÁNOVÁ , who was born 1964, and lives in Košice, Mr František TRESA, who was born in 1934, and lives in Praha, Mr František TRESA, who was born in 1962, and lives in Košice, Mr Anton TRESA, who was born in 1952, and lives in Košice, Mr Jozef TRESA, who was born in 1984, and lives in Sečovská Polianka, Mr Ján TRESA, who was born in 1952, and lives in Košice, Mr Ondrej TRESA, who was born in 1935, and lives in Šarišské Bohdanovce, Ms Mária TRESOVÁ, who was born in 1954, and lives in Košice, Ms Mária TRESOVÁ, who was born in 1980, and lives in Sečovská Polianka.