SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 15028/09 Selahattin DEMİRTAȘ împotriva Turciei depusă la 13 februarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Dl. Selahattin Demirtaș este un cetățean turc născut în 1973 și locuiește în Diyarbakır. El este reprezentat în fața Curții de către dl F. Duran, un avocat care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În octombrie 2007, un articol a fost publicat într-un ziar local din Bolu, „Bolu Express”. Autorul, dl Ișın Erșen, a făcut următoarele declarații în articolul: „... Ne-am înnebunit când am auzit că treisprezece soldați din Brigadă Comandoului Bolu au fost uciși duminică trecută. Cum se poate păstra sănătatea? În timp ce instigatorii teroriștilor, care ne omoară soldații, polițiștii, civili și protectorii noștri fără ezitare sunt sub acoperișul Marei Adunări Naționale a Turciei, în timp ce sunt primari DTP și administratorii provinciali și de district care numesc acești criminali terorisți "frații mei/surorile mele" și care spălătesc carcasele teroriștilor care mor ca câini, Ai dreptate să-i urmărești pe cei care sunt în munți? Adevărații ucigași sunt cei care folosesc galben, verde și roșu, culorile PKK, în steagul partidului lor politic. Ei sunt cei care susțin gloanțele membrilor PKK, nemernicilor ucigași și care le numesc frați și surori. Acești ucigași sunt cei care instigează crimele. Acestea sunt: Președintele DTP (Party for a Democratic Society) Ahmet Türk; deputații Parlamentului DTP, și anume Ayla Akat Ata, Bengi Yıldız, Mehmet Nezir Karabaș, Akın Birdal, Selahattin Demirtaș, Gülten Kıșanak, Aysel Tuğluk, Pervin Buldan, Sebahat Tuncel, Emine Ayna, Sırrı Sakık, M. Nuri Yaman, Osman Özçelik, İbrahim Binici, Sevahir Bayındır, Hasip Kaplan, Șerafettin Halis, Fatma Kurtulan, Özdal Üçen; membrii consiliului executiv al DTP ... și a tuturor primarilor DTP și a președintelor sucursalelor provinciale și districtului DTP. Marea Națiune turcă, aici este dușmanul tău. Aceste persoane vor fi ținta „patrioților civili” ca dușmani ai turcilor dacă nu spun că PKK este o organizație teroristă separatistă și că membrii săi sunt trădători. În loc să urmărească teroriștii de pe munți, câțiva microbi ar trebui să fie „schimbați” și întrebarea ar trebui pusă la ei – „unul din noi, cinci de la voi: doriți să continuați?” Desigur, vor fi patrioți care vor putea face acest lucru. Aceaceasta este dorința intensă a societății. Acum este dorința majorității că pentru fiecare ofițer de securitate care este ucis, unul dintre acești oameni ar trebui să împărtășească aceeași soartă. Este timpul să taie aceste organe care suferă de necroză. ...” La 2 noiembrie 2007, avocatul reclamantului a depus o cerere la procurorul public Bolu, solicitând inițiarea unei anchete penale și ca dl Ișın Erșen să fie pedepsit pentru incitarea la comiterea unei infracțiuni și incitarea la a nerespectarea legii și pentru insultarea clientului său, și susținând că dl Ișın Erșen a comis aceste infracțiuni prin intermediul presei. În petiția sa, avocatul reclamantului a subliniat faptul că două crime recente (de Andrea Santoro, preot catolic și Hrant Dink, jurnalist) au fost angajate în urma publicării de articole pe internet. El a afirmat, de asemenea, că conținutul articolului incită societatea să ucidă persoanele enumerate în ea, și că, folosind expresia „morder” în ceea ce privește reclamantul, autorul l-a insultat. Într-o dată neespecificată, dl Ișın Erșen a făcut supuneri procurorului din Bolu, susținând că a criticat ideologia și activitățile DTP din articolul său și că a avut intenția de a informa societatea. La 7 decembrie 2007, procurorul din Bolu a hotărât să nu aducă proceduri penale împotriva dlui Ișın Erșen. Procurorul a declarat că autorul a exprimat reacția și furia publică în fața crimelor de către o organizație teroristă, PKK, și a criticat îndeaproape membrii DTP care nu au condamnat activitatea PKK. Procurorul public din Bolu a susținut că articolul ar trebui considerat ca folosind libertatea de difuzare a informațiilor și de a comenta, având în vedere că acesta conține critici oarecum exagerate asupra unui partid politic, a membrilor și a activităților sale. În decizia sa, procurorul public din Bolu a considerat că acest caz este comparabil cu un alt caz. Potrivit hotărârii din acest caz, care conținea o trimitere la jurisprudența Curții, în cazul în care exista o bază de fapt, anumite expresii nu ar putea fi considerate extreme. Având în vedere că libertatea mass-media includea exprimarea motivelor sociale și a avizelor folosind limbaj puternic și referindu-se la hotărârea menționată mai sus, procurorul a concluzionat că nu există motive de a aduce un caz împotriva dlui Ișın Erșen. La 30 iulie 2008, reclamantul a contestat decizia din 7 decembrie 2007. La 21 august 2008, Curtea Düzce Assize a respins obiecția reclamantului. La 18 septembrie 2008, această decizie a fost depusă avocatului reclamantului. La 15 octombrie 2008, prin intermediul procurorului public de la Curtea de Casație, Ministerul Justiției a solicitat Curții de Casație și a solicitat ca decizia din 21 august 2008 să fie anulată. La 30 septembrie 2009, Curtea de Casație a respins cererea Ministerului susținând că hotărârea Curții Assize este în conformitate cu legea. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 2 din Convenție, că a exercitat riscul de deces din cauza conținutului articolului publicat în Bolu Express, care conține o invitație de a-l ucide și o serie de alți membri ai DTP. În temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de evaluarea procurorului public Bolu că există o bază de fapt pentru conținutul articolului. În acest sens, reclamantul susține că avizele sale politice au fost judecate și că nu a fost protejat prin lege din cauza opiniilor sale politice. Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 13 din Convenție, că autoritățile interne și-au încălcat dreptul la un remediu eficace, deoarece nu i-au comunicat decizia din 7 decembrie 2007 în timp util și nu au pedepsit infracțiunile comise împotriva acestuia. În sfârșit, reclamantul se plânge în temeiul articolului 14 din Convenție că, ca urmare a deciziilor instanțelor interne, el a fost discriminat pe baza avizelor sale politice. A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție în acest caz? În special, autoritățile naționale își îndeplinesc obligația pozitivă de a proteja integritatea fizică și morală a reclamantului?
Application no. 15028/09
Selahattin DEMİRTAȘ against Turkey
lodged on 13 February 2009
The applicant, Mr Selahattin Demirtaș, is a Turkish national who was born in 1973 and lives in Diyarbakır. He is represented before the Court by Mr F. Duran, a lawyer practising in Ankara.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
In October 2007 an article was published in a local newspaper in Bolu, “Bolu Express”. The author, Mr Ișın Erșen, made the following statements in the article:
“...
We were out of our minds when we heard that thirteen soldiers from the Bolu Commando Brigade had been killed last Sunday.
How can one preserve one’s sanity?
While the instigators of the terrorists, who kill our soldiers, policemen, civilians and our protectors without hesitating are under the roof of the Grand National Assembly of Turkey,
While there are DTP mayors and provincial and district administrators who call these terrorist murderers “my brothers/my sisters” and who wash the carcasses of terrorists who die like dogs,
Is it right to chase those who are in the mountains? Are the hit men the real murderers?
Do you know who the real murderers are?
The real murderers are those who use yellow, green and red, the colours of the PKK, in their political party’s flag. They are those who back the bullets of the members of the PKK, murderer bastards, and who call them their brothers and sisters. The real murderers are those who instigate murders.
They are: the President of the DTP (Party for a Democratic Society) Ahmet Türk; the DTP’s Members of Parliament, namely Ayla Akat Ata, Bengi Yıldız, Mehmet Nezir Karabaș, Akın Birdal, Selahattin Demirtaș, Gülten Kıșanak, Aysel Tuğluk, Pervin Buldan, Sebahat Tuncel, Emine Ayna, Sırrı Sakık, M. Nuri Yaman, Osman Özçelik, İbrahim Binici, Sevahir Bayındır, Hasip Kaplan, Șerafettin Halis, Fatma Kurtulan, Özdal Üçen; the members of the DTP’s executive council ... and all DTP mayors and presidents of DTP provincial and district branches.
Great Turkish Nation, here is your enemy.
These persons will be the target of “civilian patriots” as the enemies of Turks if they do not state that the PKK is a separatist terrorist organisation and that its members are traitors.
Instead of chasing the terrorists on the mountains, a few microbes should be “wiped out” and the question should be put to them - “one from us, five from you: do you still wish to continue?” Of course, there will be patriots who will be able to do this. This is society’s intense desire.
It is now the majority’s wish that for every security officer who is killed, one of these people should share the same fate. It is time to cut out those organs suffering from necrosis.
...”
On 2 November 2007 the applicant’s lawyer filed a petition with the Bolu public prosecutor’s office, requesting that a criminal investigation be initiated and that Mr Ișın Erșen be punished for incitement to commit a crime and incitement to disrespect the law and for insulting his client, and alleging that Mr Ișın Erșen had committed these offences through the press. In his petition, the applicant’s lawyer stressed that two recent murders (of Andrea Santoro, a Catholic priest, and Hrant Dink, a journalist) had been committed subsequent to publication of articles on the internet. He further stated that the content of the article openly incited society to kill the persons listed in it, and that by using the expression “murderer” in respect of the applicant, the author had insulted him.
On an unspecified date Mr Ișın Erșen made submissions to the Bolu public prosecutor. He maintained that he had criticised the ideology and the activities of the DTP in his article and that he had intended to inform society.
On 7 December 2007 the Bolu public prosecutor decided not to bring criminal proceedings against Mr Ișın Erșen. The public prosecutor stated that the author had articulated public reaction and anger in the face of the killings by a terrorist organisation, the PKK, and had heavily criticised the DTP members who had not condemned the PKK’s activities. The Bolu public prosecutor maintained that the article should be considered as using freedom to disseminate information and to comment, given that it contained somewhat exaggerated criticism of a political party, its members and activities.
In his decision, the Bolu public prosecutor considered that the case was comparable to another case. According to the judgment in that case, which contained a reference to the Court’s case-law, if a factual basis existed, then certain expressions could not be regarded as extreme. Considering that freedom of the media included the expression of social reactions and opinions using strong language, and referring to the above-mentioned judgment, the public prosecutor concluded that there was no reason to bring a case against Mr Ișın Erșen.
On 30 July 2008 the applicant objected to the decision of 7 December 2007.
On 21 August 2008 the Düzce Assize Court dismissed the applicant’s objection. On 18 September 2008 this decision was served on the applicant’s lawyer.
On 15 October 2008, through the public prosecutor’s office at the Court of Cassation, the Ministry of Justice applied to the Court of Cassation and requested that the decision of 21 August 2008 be quashed.
On 30 September 2009 the Court of Cassation dismissed the Ministry’s request holding that the Düzce Assize Court’s decision was in accordance with the law.
The applicant complains under Article 2 of the Convention that he ran the risk of death on account of the content of the article published in Bolu Express, which contained an invitation to kill him and a number of other members of the DTP.
Under Articles 9 and 10 of the Convention, the applicant complains about the Bolu public prosecutor’s assessment that there existed a factual basis for the content of the article. In this connection, the applicant contends that his political opinions were judged and he was not protected by law on account of his political opinions.
The applicant complains under Article 13 of the Convention that the domestic authorities breached his right to an effective remedy, since they did not communicate to him the decision of 7 December 2007 in a timely manner and failed to punish the perpetrator of the offences committed against him.
Lastly, the applicant complains under Article 14 of the Convention that, as a result of the domestic courts’ decisions, he was discriminated against on the basis of his political opinions.
Has there been a violation of Article 8 of the Convention in the present case? In particular, did the national authorities fulfil their positive obligation to protect the physical and moral integrity of the applicant?