CtEDO 18.03.2013 Auto

DEMİRTAȘ v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DEMİRTAȘ v. TURKEY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 15028/09 Selahattin DEMİRTAȘ împotriva Turciei depusă la 13 februarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Dl. Selahattin Demirtaș este un cetățean turc născut în 1973 și locuiește în Diyarbakır. El este reprezentat în fața Curții de către dl F. Duran, un avocat care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În octombrie 2007, un articol a fost publicat într-un ziar local din Bolu, „Bolu Express”. Autorul, dl Ișın Erșen, a făcut următoarele declarații în articolul: „... Ne-am înnebunit când am auzit că treisprezece soldați din Brigadă Comandoului Bolu au fost uciși duminică trecută. Cum se poate păstra sănătatea? În timp ce instigatorii teroriștilor, care ne omoară soldații, polițiștii, civili și protectorii noștri fără ezitare sunt sub acoperișul Marei Adunări Naționale a Turciei, în timp ce sunt primari DTP și administratorii provinciali și de district care numesc acești criminali terorisți "frații mei/surorile mele" și care spălătesc carcasele teroriștilor care mor ca câini, Ai dreptate să-i urmărești pe cei care sunt în munți? Adevărații ucigași sunt cei care folosesc galben, verde și roșu, culorile PKK, în steagul partidului lor politic. Ei sunt cei care susțin gloanțele membrilor PKK, nemernicilor ucigași și care le numesc frați și surori. Acești ucigași sunt cei care instigează crimele. Acestea sunt: Președintele DTP (Party for a Democratic Society) Ahmet Türk; deputații Parlamentului DTP, și anume Ayla Akat Ata, Bengi Yıldız, Mehmet Nezir Karabaș, Akın Birdal, Selahattin Demirtaș, Gülten Kıșanak, Aysel Tuğluk, Pervin Buldan, Sebahat Tuncel, Emine Ayna, Sırrı Sakık, M. Nuri Yaman, Osman Özçelik, İbrahim Binici, Sevahir Bayındır, Hasip Kaplan, Șerafettin Halis, Fatma Kurtulan, Özdal Üçen; membrii consiliului executiv al DTP ... și a tuturor primarilor DTP și a președintelor sucursalelor provinciale și districtului DTP. Marea Națiune turcă, aici este dușmanul tău. Aceste persoane vor fi ținta „patrioților civili” ca dușmani ai turcilor dacă nu spun că PKK este o organizație teroristă separatistă și că membrii săi sunt trădători. În loc să urmărească teroriștii de pe munți, câțiva microbi ar trebui să fie „schimbați” și întrebarea ar trebui pusă la ei – „unul din noi, cinci de la voi: doriți să continuați?” Desigur, vor fi patrioți care vor putea face acest lucru. Aceaceasta este dorința intensă a societății. Acum este dorința majorității că pentru fiecare ofițer de securitate care este ucis, unul dintre acești oameni ar trebui să împărtășească aceeași soartă. Este timpul să taie aceste organe care suferă de necroză. ...” La 2 noiembrie 2007, avocatul reclamantului a depus o cerere la procurorul public Bolu, solicitând inițiarea unei anchete penale și ca dl Ișın Erșen să fie pedepsit pentru incitarea la comiterea unei infracțiuni și incitarea la a nerespectarea legii și pentru insultarea clientului său, și susținând că dl Ișın Erșen a comis aceste infracțiuni prin intermediul presei. În petiția sa, avocatul reclamantului a subliniat faptul că două crime recente (de Andrea Santoro, preot catolic și Hrant Dink, jurnalist) au fost angajate în urma publicării de articole pe internet. El a afirmat, de asemenea, că conținutul articolului incită societatea să ucidă persoanele enumerate în ea, și că, folosind expresia „morder” în ceea ce privește reclamantul, autorul l-a insultat. Într-o dată neespecificată, dl Ișın Erșen a făcut supuneri procurorului din Bolu, susținând că a criticat ideologia și activitățile DTP din articolul său și că a avut intenția de a informa societatea. La 7 decembrie 2007, procurorul din Bolu a hotărât să nu aducă proceduri penale împotriva dlui Ișın Erșen. Procurorul a declarat că autorul a exprimat reacția și furia publică în fața crimelor de către o organizație teroristă, PKK, și a criticat îndeaproape membrii DTP care nu au condamnat activitatea PKK. Procurorul public din Bolu a susținut că articolul ar trebui considerat ca folosind libertatea de difuzare a informațiilor și de a comenta, având în vedere că acesta conține critici oarecum exagerate asupra unui partid politic, a membrilor și a activităților sale. În decizia sa, procurorul public din Bolu a considerat că acest caz este comparabil cu un alt caz. Potrivit hotărârii din acest caz, care conținea o trimitere la jurisprudența Curții, în cazul în care exista o bază de fapt, anumite expresii nu ar putea fi considerate extreme. Având în vedere că libertatea mass-media includea exprimarea motivelor sociale și a avizelor folosind limbaj puternic și referindu-se la hotărârea menționată mai sus, procurorul a concluzionat că nu există motive de a aduce un caz împotriva dlui Ișın Erșen. La 30 iulie 2008, reclamantul a contestat decizia din 7 decembrie 2007. La 21 august 2008, Curtea Düzce Assize a respins obiecția reclamantului. La 18 septembrie 2008, această decizie a fost depusă avocatului reclamantului. La 15 octombrie 2008, prin intermediul procurorului public de la Curtea de Casație, Ministerul Justiției a solicitat Curții de Casație și a solicitat ca decizia din 21 august 2008 să fie anulată. La 30 septembrie 2009, Curtea de Casație a respins cererea Ministerului susținând că hotărârea Curții Assize este în conformitate cu legea. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 2 din Convenție, că a exercitat riscul de deces din cauza conținutului articolului publicat în Bolu Express, care conține o invitație de a-l ucide și o serie de alți membri ai DTP. În temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de evaluarea procurorului public Bolu că există o bază de fapt pentru conținutul articolului. În acest sens, reclamantul susține că avizele sale politice au fost judecate și că nu a fost protejat prin lege din cauza opiniilor sale politice. Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 13 din Convenție, că autoritățile interne și-au încălcat dreptul la un remediu eficace, deoarece nu i-au comunicat decizia din 7 decembrie 2007 în timp util și nu au pedepsit infracțiunile comise împotriva acestuia. În sfârșit, reclamantul se plânge în temeiul articolului 14 din Convenție că, ca urmare a deciziilor instanțelor interne, el a fost discriminat pe baza avizelor sale politice. A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție în acest caz? În special, autoritățile naționale își îndeplinesc obligația pozitivă de a proteja integritatea fizică și morală a reclamantului?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă