CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNSUL nr. 78000/12 J.B. împotriva Franței, introdusă la 7 decembrie 2012, EXPOSAT DE FAPT, recurenta este un cetățean congolez (Republica Democratică Congo) care susține că este minor, violat și victima unor abuzuri sexuale. După ce a tranzitat Turcia, a ajuns în Franța, unde a solicitat azil din cauza violenței din țara sa de origine. La sosirea sa la aeroport, aceaceasta a fost plasată într-o zonă de așteptare în urma unui refuz de intrare pe teritoriul francez. În acest caz, Curtea a înaintat o cerere de măsură provizorie în conformitate cu art. 39 din Regulamentul său de procedură. În ciuda diligențelor și a aplicării articolului 39, redirecționarea reclamantei către Turcia nu a putut fi întreruptă. Invocând articolele 2 și 3 din convenție, recurenta a fost expusă unor tratamente inumane și degradante în cazul retrimiterii în Republica Democratică Congo. Aceasta a menționat că, în cazul redirecționării către Turcia, afirmațiile sale nu ar fi examinate și că ar fi revocată imediat în Republica Democratică Congo. Invocând articolele 2, 3 și 8 din Convenție, Comisia se plânge de realizarea unui anumit număr de examene medicale (desimetrie osoasă și examinare ginecologică) fără ca aceste examinări să fie înconjurate de garanțiile necesare, în special având în vedere faptul că aceasta era minoră, izolată și deosebit de vulnerabilă din cauza evenimentelor pe care tocmai le-a trăit. Comisia consideră că aceste circumstanțe ar fi trebuit să necesite sesizarea procurorului republicii sau a judecătorului copiilor. În plus, Comisia se plânge de faptul că a trebuit să divulge motivele cererii sale de azil poliției de la frontieră și că informațiile referitoare la cererea sa de azil (raportul de audiere de către OFPRA, avizul OFPRA către Ministerul de Interne etc.) și la examinările medicale efectuate asupra persoanei sale au făcut obiectul unor transmisii între diferiții actori implicați (OFPRA, poliția la frontieră, Ministerul de Interne etc.), fără precauții speciale legate de confidențialitatea acestor informații. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție, recurenta se plânge că acțiunea în fața instanței administrative împotriva deciziei ministrului lacului prin care i se refuză intrarea pe teritoriul francez nu este efectivă, în special din cauza termenelor extrem de scurte lăsate la latitudinea persoanei în cauză pentru a-l introduce și judecător pentru a se pronunța, precum și dificultatea în practică de a obține asistență juridică în zona de așteptare. De asemenea, aceasta se prevalează, pe același temei, de împrejurarea că decizia de trimitere a fost pusă în aplicare, în timp ce Curtea a indicat o măsură provizorie în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură, pe care nu o cunoștea pe deplin asupra hotărârii instanței judecătorești și pe care o introduce în fața instanței administrative nu este suspensivă. Invocând art. 34 din Convenție, Comisia se plânge de nerespectarea de către Franța a suspendării indicate de Curte în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură și al termenului foarte scurt dintre pronunțarea hotărârii Tribunalului și redirecționarea acesteia către Turcia. Ar trebui să se considere că recurenta s-a confruntat cu un risc real și actual de a fi supusă unor tratamente contrare articolelor 2 și 3 din convenție în caz de trimitere, prin Turcia, către Republica Democratică Congo Desfășurarea procedurii de examinare a cererii de intrare a recurentei în temeiul dreptului de azil în zona de ședere pe termen lung a respectat garanțiile prevăzute la art. 3 din convenție, în special vulnerabilitatea sa caracterizată de situația sa de minor izolat în zona de ședere care a fost victima violului, a fost suficient luată în considerare în prelucrarea cererii sale de azil În special, ofițerii de poliție au intervenit în conformitate cu modalitățile indicate de reclamantă și au fost autorizați să facă acest lucru? Consimțământul recurentei a fost obținut pentru a efectua așa-numitele examinări medicale Procedura de examinare a cererii de intrare a recurentei în temeiul dreptului de azil în afara zonei de așteptare a respectat garanțiile prevăzute la art. 8 din convenție În primul rând, recurenta a epuizat căile de atac interne în această privință În al doilea rând, ofițerii de poliție au intervenit în conformitate cu modalitățile indicate de reclamantă și au fost autorizați să facă acest lucru? Consimțământul recurentei a fost obținut pentru a efectua examinările medicale pretinse? Există o obligație de confidențialitate și a fost respectată Având în vedere circumstanțele timpului și locului de introducere și de pregătire a cererii și elementele de apreciere reținute de instanța administrativă, recurenta a beneficiat de o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din convenție Necunoașterea măsurii provizorii indicate de Curte în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură constituie o lipsă de respectare a articolului 34 ) Având în vedere timpul foarte scurt scurs (aproximativ trei ore) între pronunțarea hotărârii Tribunalului Administrativ din Lyon și redirecționarea către Republica Democratică Congo prin Turcia, dreptul la recurs individual protejat de art. 34 a fost necunoscut
Requête n
o
78000/12
J.B. contre la France
introduite le 7 décembre 2012
La requérante est une ressortissante congolaise (République démocratique du Congo) alléguant être mineure, violée et victime de sévices sexuels. Après avoir transité par la Turquie elle arriva en France où elle sollicita l’asile en raison des violences subies dans son pays d’origine. A son arrivée à l’aéroport, elle fut placée en zone d’attente suite à un refus d’entrée sur le territoire français. Elle saisit alors la Cour d’une demande de mesure provisoire en application de l’article 39 de son règlement. Malgré les diligences accomplies et l’application de l’article 39, le réacheminement de la requérante vers la Turquie n’a pu être interrompu.
Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, la requérante craignait d’être exposée à des traitements inhumains et dégradants en cas de renvoi en République démocratique du Congo. Elle faisait état de ce qu’en cas de réacheminement vers la Turquie, ses allégations ne seraient pas examinées et qu’elle serait immédiatement refoulée en République démocratique du Congo.
Invoquant les articles 2, 3 et 8 de la Convention, elle se plaint de la réalisation d’un certain nombre d’examens médicaux (densimétrie osseuse et examen gynécologique) sans que ces examens soient entourés des garanties nécessaires eu égard notamment au fait qu’elle était mineure, isolée et particulièrement vulnérable en raison des événements qu’elle venait de vivre. Elle considère que ces circonstances auraient dû nécessiter la saisine du procureur de la République ou du juge des enfants. Elle se plaint en outre du fait qu’elle ait dû dévoiler les motifs de sa demande d’asile aux policiers à la frontière et que les informations relatives à sa demande d’asile (compte rendu d’audition par l’OFPRA, avis de l’OFPRA à l’intention du ministère de l’Intérieur, etc.) et aux examens médicaux effectués sur sa personne ont fait l’objet de transmissions entre les différents acteurs concernés (OFPRA, police aux frontières, ministère de l’Intérieur, etc.) sans précautions particulières tenant à la confidentialité de ces informations.
Invoquant l’article 13 combiné avec l’article 3 de la Convention, la requérante se plaint de ce que le recours devant le tribunal administratif à l’encontre de la décision du ministre de l’Intérieur lui refusant l’entrée sur le territoire français n’est pas effectif, en raison notamment des délais extrêmement brefs laissés à l’individu concerné pour l’introduire et au juge pour statuer ainsi que la difficulté en pratique à obtenir une assistance juridique en zone d’attente. Elle se prévaut également, sur ce même fondement, de la circonstance que la décision de renvoi ait été mise à exécution alors que la Cour avait indiqué une mesure provisoire en vertu de l’article 39 de son règlement, qu’elle n’avait pas connaissance de l’intégralité de la décision du tribunal et qu’un recours devant la cour administrative d’appel n’est pas suspensif.
Invoquant l’article 34 de la Convention, elle se plaint du non-respect par la France de la suspension indiquée par la Cour sur le fondement de l’article
39 de son règlement et du laps de temps très bref entre le prononcé du jugement du tribunal et le réacheminement vers la Turquie.
1.
Doit-on considérer que la requérante a été confrontée à un risque réel et actuel d’être soumise à des traitements contraires aux articles 2 et 3 de la Convention en cas de renvoi, via la Turquie, vers la République démocratique du Congo
?
2.
Le déroulement de la procédure d’examen de la demande d’entrée de la requérante au titre de l’asile en zone d’attente a-t-il respecté les garanties tirées de l’article 3 de la Convention
?
En particulier, sa vulnérabilité caractérisée par sa situation de mineure isolée en zone d’attente alléguant être victime de viol a-t-elle été suffisamment prise en compte dans le traitement de sa demande d’asile
? Quelles garanties ont été déployées par l’Etat au regard de cet état de vulnérabilité
? En particulier, les officiers de police sont-ils intervenus selon les modalités indiquées par la requérante et étaient-ils habilités à le faire
? Le consentement de la requérante a-t-il été recueilli pour procéder aux examens médicaux allégués
?
3.
Le déroulement de la procédure d’examen de la demande d’entrée de la requérante au titre de l’asile en zone d’attente a-t-il respecté les garanties tirées de l’article 8 de la Convention
?
En premier lieu, la requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes s’agissant de ce grief
?
En second lieu, les officiers de police sont-ils intervenus selon les modalités indiquées par la requérante et étaient-ils habilités à le faire
? Le consentement de la requérante a-t-il été recueilli pour procéder aux examens médicaux allégués
? Existe-t-il une obligation de confidentialité et a-t-elle été respectée
?
4.
Compte tenu des circonstances de temps et de lieu d’introduction et de préparation de la requête et des éléments d’appréciation retenus par le juge administratif, la requérante a-t-elle bénéficié d’un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention
?
5.
La méconnaissance de la mesure provisoire indiquée par la Cour sur le fondement de l’article 39 de son règlement constitue-t-elle un défaut de respect de l’article 34
? Eu égard au laps de temps très bref écoulé (environ trois heures) entre le prononcé du jugement du tribunal administratif de Lyon et le réacheminement vers la République démocratique du Congo via la Turquie, le droit de recours individuel tel que protégé par l’article 34 a-t-il été méconnu
?