Secțiunea a treia Cerere nr. 27138/05 Ovidiu Adrian POCOVNICU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 26 martie 2013 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 27 aprilie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Ovidiu Adrian Pocovnicu, este un resortisant român născut în 1968 și rezident în Ployești. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A.-L. Cismaru, avocat în Timișoara. Guvernul român ( Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plângea de încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale private din cauza înregistrării convorbirilor sale telefonice în cadrul unui caz de trafic de droguri. De asemenea, se plângea de posibilitatea de a contesta, în fața instanțelor interne, legalitatea autorizației privind înregistrarea convorbirilor sale telefonice [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. în scris. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 11 ianuarie 2013, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost stabilită pentru prezentarea observațiilor sale din 11 aprilie 2012 și că nu a solicitat prelungirea acestora; în plus, a precizat că, în conformitate cu același articol, aceasta putea elimina o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Cine n-a răspuns? În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan moduliară adjunctă președintă
Requête n
o
27138/05
Ovidiu Adrian POCOVNICU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 26
mars
2013 en un comité composé de
:
Alvina Gyulumyan,
présidente,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 avril 2005,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ovidiu Adrian Pocovnicu, est un ressortissant roumain né en 1968 et résidant à Ploiești. Il a été représenté devant la Cour par M
e
A.-L. Cismaru, avocat à Timișoara.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
Irina Cambrea, du ministère des Affaires Étrangères.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit au respect de sa vie privée en raison de l’enregistrement de ses conversations téléphoniques dans le cadre d’une affaire de trafic de drogues. Il se plaignait également de l’impossibilité de contester, devant les tribunaux internes, la légalité de l’autorisation portant sur l’enregistrement de ses conversations téléphoniques (article 6 § 1 de la Convention).
Le grief du requérant tiré de l’article 8 a été communiqué au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien
‑
fondé de celui
-
ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 11 janvier 2013, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui
était imparti pour la présentation de ses observations était échu depuis le 11 avril 2012 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant
qui n’y a pas répondu.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Marialena Tsirli
Alvina Gyulumyan
Greffière adjointe
Présidente