Secțiunea nr. 40072/11 Rozakhon KHASANOVA împotriva Turciei depusă la 29 iunie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Rozakhon Khasanova, este o națională din Uzbekistan, care s-a născut în 1964 și trăiește în Tashkent. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl A. Yulmaz și dna S. Yılmaz, avocați care practică în Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul rezistă în Turcia începând cu 2005. La 13 octombrie 2005, s-a căsătorit cu un cetățean turc. La 31 mai 2010 a fost arestată de către poliție pe suspect că cartea de identitate ar putea să nu fie autentică. A fost interogată la sediul poliției Büyükçekmece și a fost inițiată o procedură de „infracționare vizuală”. La 2 iunie 2010, reclamantul a fost trimis la Centrul de Eliminare Kumkapı pentru a fi deportat. Reclamantul a fost reținut în această instituție până la 30 decembrie 2010, aproape șapte luni, presupus în condiții de viață sărace, nehigienice și nesănătoase. La 15 decembrie 2010, avocatul reclamantului a solicitat Departamentului de Poliție pentru străini și a solicitat să fie furnizată o copie a dosarului reclamantului pentru a iniția procedurile administrative și pentru a solicita o ședere a executării ordinului de deportare. Avocatul a primit doar o copie a certificatului de căsătorie al reclamantului și a minutei de interogatoriu ei la sediul poliției Büyükçekmece. În ciuda faptului că avocatul ei a solicitat documentele care indică procedura administrativă care urmează să fie aplicată reclamantului în special, el nu a fost furnizat cu niciun alt document. La 22 decembrie 2010, avocatul reclamantului a formulat aceeași cerere de la Departamentul de Externe, împreună cu o cerere de returnare a banilor în valoare de 550 TL (aproximativ 280 EUR) care a aparținut reclamantului și care a fost confiscată atunci când a fost deținută. Avocatul reclamantului a introdus o procedură administrativă în fața Curții administrative de Istanbul și a solicitat o suspendare a executării ordinului de deportare eliberat în ceea ce privește reclamantul, deși era conștient de faptul că nu era în posesia unor documente suficiente pentru a stabili o cerere argumentată, La 30 decembrie 2010, Curtea Administrativă a respins cauza din motive procedurale, deoarece petiția depusă la instanță nu conținea numărul de eliberare și data ordinilor administrative de detenție ale reclamantului. Această decizie a fost notificată avocatului reclamantului la 13 ianuarie 2011. La 30 decembrie 2010, în aceeași dată cu data hotărârii instanței administrative, reclamantul a fost deportat în Uzbekistan și a fost interzisă de a reîntra în Turcia timp de cinci ani. La 17 ianuarie 2011, avocatul reclamantului a depus un alt caz administrativ împreună cu o cerere de ședere a executării. La 5 mai 2011, instanța administrativă a respins cererea de suspendare a executării. Reclamantul a interzis concedierea în fața Curții Administrative Regionale și a procedurii erau încă în așteptare la momentul introducerii cererii. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție, în special în ceea ce privește lipsa de exercițiu în aer liber, suprapopularea și condițiile de igienă slabe asociate în Centrul de Eliminare Kumkapı. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenția, că detenția sa este ilegală. Reclamantul susține în continuare, în temeiul articolului 5 § 2 din Convenție, că nu a fost informată cu privire la motivele de detenție sau a fost notificată de orice decizie luată în cazul său. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că nu a putut contesta legalitatea detenției sale. Reclamantul susține în continuare că, în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție, nu a existat niciun remediu eficace care să-și aplice dreptul la compensare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție, coroborat cu art. 3 din Convenție, că nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale cu privire la condițiile de detenție. Ea susține, de asemenea, că detenția sa în centrul de îndepărtare timp de aproape șapte luni a încălcat dreptul de a respecta viața ei de familie protejată în temeiul articolului 8 din Convenție. Reclamantul susține în cele din urmă în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că banii ei confiscați atunci când a fost arestat nu au fost returnați de poliție în ciuda cererilor sale frecvente. Condițiile de detenție ale reclamantului la Centrul de retragere a străinilor Kumkapı erau compatibile cu art. 3 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte informații și documente justificative cu privire la condițiile Centrului Kumkapı pentru eliminarea străinilor, în special capacitatea camerelor și numărul de ocupanți între 2 iunie 2010 și 30 decembrie 2010, oportunitățile de aer curat, exercițiul zilnic și condițiile de igienă. Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenție? Retragerea reclamantului respectă cerințele articolului § 1 din Convenție? Reclamantul a fost informat cu promptitudine despre motivele de detenție a acesteia conform articolului 5 § 2 din Convenție? Reclamantul dispune de un remediu prin care să poată contesta licența privarii ei de libertate în vederea expulzării sale, în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție? Guvernul este solicitat să prezinte decizii judiciare ca răspuns la cererile de eliberare a deținuților în situații comparabile. Reclamantul a avut dreptul efectiv și executiv de a beneficia de compensații pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 1, conform articolului 5 § 5 din Convenție? A confiscat poliția și nu a returnat TRL 550 care aparține reclamantului, după cum se presupune? Dacă este cazul, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 pe contul respectiv?
Application no. 40072/11
Rozakhon KHASANOVA
against Turkey
lodged on 29 June 2011
The applicant, Ms Rozakhon Khasanova, is an Uzbekistan national, who was born in 1964 and lives in Tashkent. She is represented before the Court by Mr A. Yılmaz and Ms S. Yılmaz, lawyers practising in Istanbul.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant had been residing in Turkey since 2005. On 13 October 2005 she married a Turkish citizen.
On 31 May 2010 she was arrested by the police on suspicion that her identity card might not be authentic. She was interrogated at the Büyükçekmece police headquarters and a ‘visa violation’ procedure was initiated.
On 2 June 2010 the applicant was sent to the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre in order to be deported.
The applicant was detained in this facility until 30 December 2010, nearly seven months, allegedly in poor, unhygienic and unhealthy living conditions.
On 15 December 2010 the applicant’s lawyer applied to the Foreigners’ Department of the police and asked to be provided with a copy of the applicant’s file in order to initiate administrative proceedings and to request a stay of execution of the deportation order. The lawyer was only given a copy of the applicant’s marriage certificate and minutes of her interrogation at the Büyükçekmece police headquarters. Despite the fact that her lawyer requested the documents indicating the administrative procedure to be applied to the applicant in particular, he was not provided with any other document.
On 22 December 2010 the applicant’s lawyer made the same request from the Foreigners Department along with a request for the return of money in the amount of 550 TL (approximately EUR 280) which belonged to the applicant and which had been confiscated when she was detained.
The applicant’s lawyer brought an administrative case before the Istanbul Administrative Court and requested a stay of execution of the deportation order issued in respect of the applicant, although he was aware of the fact that he was not in possession of documents sufficient to establish an arguable claim,
On 30 December 2010 the Administrative Court dismissed the case on procedural grounds as the petition submitted to the court did not contain the issue number and the date of the administrative orders for the applicant’s detention. This decision was served on the applicant’s lawyer on 13
January 2011.
On 30 December 2010 on the same date as the date of the decision of the administrative court, the applicant was deported to Uzbekistan and she was banned from re-entering Turkey for five years.
On 17 January 2011 the applicant’s lawyer filed another administrative case along with a request for a stay of execution.
On 5 May 2011 the administrative court dismissed the request for a stay of execution. The applicant appealed against the dismissal before the Regional Administrative Court and the proceedings were still pending at the time of introduction of the application.
The applicant complains under Article 3 of the Convention, in particular about lack of outdoor exercise, overcrowding and related poor conditions of hygiene in the Kumkapı Removal Centre.
The applicant alleges under Article 5 § 1 of the Convention that her detention was unlawful.
The applicant further contends under Article 5 § 2 of the Convention that she was not informed of the reasons for her detention nor was she notified of any decision taken in her case.
The applicant alleges under Article 5 § 3 of the Convention that she was not brought promptly before a judge or other officer authorised to exercise judicial power.
The applicant maintains under Article 5 § 4 of the Convention that she was not able to challenge the lawfulness of her detention.
The applicant further contends that under Article 5 § 5 of the Convention there was no effective remedy capable of enforcing her right to compensation.
The applicant complains under Article 13 of the Convention, in conjunction with Article 3 of the Convention, that she did not have an effective remedy in respect of her complaints regarding the conditions of her detention.
She further contends that her detention in the removal centre for nearly seven months violated her right to respect for her family life protected under Article 8 of the Convention.
The applicant finally claims under Article 1 of Protocol No. 1 that her money which had been confiscated when she was arrested was not returned by the police despite her frequent requests.
1.
Were the conditions of the applicant’s detention at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre compatible with Article
3 of the Convention?
The Government are invited to submit information and supporting documents on the conditions at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre, in particular the capacity of the rooms and the number of occupants between 2 June 2010 and 30 December 2010, the opportunities for fresh air, daily exercise and hygiene conditions.
2.
Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaints under Article 3 of the Convention, as required by Article
13 of the Convention?
3.
Did the applicant’s detention comply with the requirements of Article
5
4.
Was the applicant informed promptly of the reasons for her detention as required by Article 5 § 2 of the Convention?
5.
Did the applicant have at her disposal a remedy by which she could challenge the lawfulness of her deprivation of liberty with a view to her deportation, as required by Article 5 § 4 of the Convention?
The Government are requested to submit judicial decisions in response to requests for release by detainees in comparable situations.
6.
Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for her detention in alleged contravention of Article 5 § 1, as required by Article 5 § 5 of the Convention?
7.
Did the police confiscate and fail to return TRL 550 which belonged to the applicant, as alleged? If so, has there been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 on that account?