CtEDO 02.04.2013 Auto

RADEV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
02.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
RADEV c. BULGARIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 37994/09 Kamen Sashev RADEV împotriva Bulgariei introdusă la 20 mai 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Kamen Sashev Radev, este un resortisant bulgar născut în 1969. Este în prezent încarcerat la închisoarea Varna. Este reprezentat în fața Curții de către dl S. Stefanova și dl Ekimdzhiev, avocați din Plovdiv. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Condițiile de detenție ale reclamantului Prin hotărârea din 10 noiembrie 1989, reclamantul a fost găsit vinovat de fapte criminale și condamnat la moarte. La 15 ianuarie 1990, Curtea Supremă și-a confirmat condamnarea. Reclamantul a fost încarcerat la închisoarea Pleven. Pedeapsa nu a fost executată din cauza executării pedepsei cu moartea votată de Parlament. În ianuarie 1999, ca urmare a abolirii pedepsei cu moartea, pedeapsa reclamantului a fost transferată în închisoare pe viață și a fost transferat într-o altă închisoare. În iunie 1999, reclamantul a fost transferat la închisoarea Varna, unde a fost reținut până în 2004. Între iunie 2004 și iunie 2007, a fost transferat din nou la închisoarea Pleven. Din 27 iunie 2007, a fost încarcerat la Varna. Reclamantul susține că, pe parcursul întregii perioade, a fost ținut în celule care nu aveau toalete și că nu avea acces la instalații sanitare decât de trei ori pe zi. În restul timpului, el era obligat să-și facă nevoile într-o găleată plasată în celulă, pe care o putea goli în timpul zilei, fără a dispune însă de produse de întreținere. În închisoarea Varna, unde continuă să-și ispășească pedeapsa, reclamantul este ținut într-o celulă de aproximativ 7 metri pătrați. În perioada 2003-2004, apoi din iunie 2007 până în mai 2009, el a împărțit celula cu alți doi deținuți. De la această dată, el este singur în celula sa. Acțiunile în despăgubire inițiate de reclamant Reclamantul a introdus mai multe acțiuni în despăgubire în conformitate cu legea din 1988 privind răspunderea pentru statul membru, în ceea ce privește diferite aspecte ale condițiilor de detenție. Într-o primă acțiune, introdusă în 2008, reclamantul se plângea de lipsa de sănătate în celula sa, de lipsa de drenaj, de încălzire și de aer proaspăt, de dimensiunea insuficientă a celulei și de lipsa îngrijirii medicale adecvate în diferitele închisori în care fusese încarcerat în perioada 1989-2008. A c ț i un ea a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă a Cu r ț ii Administrative Supreme din 14 ianuarie 2010 pe motiv, printre altele, că nu a constatat că condi ț iile rele de r e n ț i e au avut consecințe negative asupra să n ț ii sale sau că a suferit într-o măsură care să aducă atingere d i s p o zi ț ii lor. O altă acțiune, introdusă în 2009, viza lipsa de sănătate publică în celulă și accesul suficient la aer și lumină în perioada iunie 2008 mai 2009. Aceaceasta a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă a Curții Administrative Supreme din 30 martie 2010 pe motiv că reclamantul nu a desemnat ce dispoziții legale nu au fost respectate și nu a constatat că a suferit un prejudiciu ca urmare a condițiilor denunțate. În două acțiuni, introduse în 2007 și 2009, reclamantul a declarat că a fost plasat timp de două luni (din iunie până în august 2007) într-o celulă cu doi deținuți care fumau și că fumul de țigări intra în celula sa de pe coridor (din august 2007 până în mai 2009). Aceste acțiuni au fost respinse prin hotărârile definitive ale Curții Administrative Supreme din 10 decembrie 2008 și, respectiv, 4 noiembrie 2010, pe motiv în special că riscul pentru sănătatea reclamantului din cauza fumului de țigară nu justifica acordarea unei despăgubiri. În cele din urmă, o acțiune introdusă în 2011, care viza perioada mai 2009 (ianuarie 2011), prin care reclamantul se plângea de lipsa toaletei și a apei curente în celulă, de dimensiunea celulei și de lipsa accesului suficient la lumină și la aer, precum și de pătrunderea fumului de țigară, a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă a Curții Administrative Supreme din 20 iunie 2012. Instanțele interne au considerat că reclamantul nu a constatat că a suferit un prejudiciu din cauza condițiilor de detenție pe care le denunța. Dreptul intern și rapoartele relevante ale CPT Reglementarea internă privind regimul de detenție al deținuților condamnați la închisoare pe viață, dispozițiile relevante ale Legii din 1988 privind răspunderea pentru statul membru, precum și constatările făcute în rapoartele Comitetului pentru prevenirea torturii și a tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante (CPT) au fost expuse în decizia Curții în cauzele Harakchiev Tolumov c. Bulgaria (decembrie parțială, nr. 15018/11 și 1199/12, § 69-99 și 104-108, 19 februarie 2013). Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile de detenție ulterioară condamnării sale în 1989 și se plânge în special că nu are acces regulat la toaletă, ceea ce ar fi avut consecințe asupra sănătății sale și că ar fi trebuit să-și facă nevoile într-o găleată, în special în prezența altor deținuți. Regimul de detenție la care reclamantul a fost supus în închisorile Pleven și Varna în perioada 1999-2013 este compatibil cu art. 3 din convenție? Guvernul este invitat să furnizeze informații detaliate privind toate aspectele acestui regim și modul în care acesta a evoluat în cursul întemnițării reclamantului. Condițiile materiale de deținere a reclamantului în aceeași perioadă sunt compatibile cu art. 3 din Convenție? Guvernul este invitat să furnizeze informații detaliate cu privire la aceste condiții și la evoluția lor în timpul detenției reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă