Secțiunea a doua Cerere nr. 47936/11 Fahri CHALIȘKAN împotriva Turciei introdusă la 22 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Fahri Çal.șkan, este un cetățean turc născut în 1980 și rezident în Bursa. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 octombrie 2009, ora 22:40, în centrul orașului Bursa, reclamantul și prietenul său L.D. au fost atacați și insultați de trei persoane, și anume E.K., K.U. și N.O. O oră mai târziu, reclamantul a fost dus la un spital de înaltă specializare și de cercetare din Bursa. Raportul întocmit de un medic specialist a precizat că starea generală a reclamantului era bună, și a menționat de edem și sângerare a nasului oprit, de edeme și de vânătăi ușoare la orbita stângă și de prezența unei zone roșii legate de edemul din dreapta a frontului. Raportul indică faptul că nu există alte urme de lovituri pe corpul reclamantului și că tomografia craniană nu a prezentat nicio patologie. Astfel, medicul concluzionează că viața reclamantului nu a fost în pericol. La 22 octombrie 2009, o examinare detaliată a ochiului de către un oftalmolog a arătat că reclamantul prezenta o echimoze la nivelul pleoapei inferioare a ochiului stâng. Potrivit raportului, această leziune nu reducea întreaga vedere, iar vederea era dublă privind în sus. Valorile IRM (imagine prin rezonanță magnetică) erau normale. La 22 octombrie 2009, un medic pe lângă institutul medico-legal a întocmit un raport în care spunea că există o fractură la nivelul mușchilor oculari inferiori stângi ai reclamantului care nu-și punea viața în pericol și care nu putea fi tratată printr-o simplă intervenție medicală. Rapoartele medicale ale lui L.D. au arătat, de asemenea, că vânătăile de la culoarea violetă la pleoapele superioare stângi, de edem și d'echimoze nazale, de la echimoze liniare de 5 cm la dreapta de stern și fractură nazală liniară. Reclamantul și L.D. au depus plângere împotriva agresorilor lor E.K., K.U. și N.Ç. Susținând că reclamantul a fost insultat, N.A.A. a depus, de asemenea, plângere împotriva sa. La 16 noiembrie 2009, plângerea respectivă a fost respinsă. După colectarea depozițiilor reclamanților și acuzaților, precum și a rapoartelor medicale, la 16 noiembrie 2009, Parchetul Bursa a inițiat o acțiune penală împotriva E.K., K.U. și N.A., în temeiul art. 86 alin. (1) și 87 alin. (3), precum și al art. 53 din Codul penal. La o dată nespecificată, reclamantul și L.D. au luat parte la proces. Tribunalul corecțional din Bursa, inculpații și-au prezentat apărarea. Reclamantul și L.D. au contestat versiunea faptelor prezentate de inculpați. În special, reclamantul a negat că a insultat N.A.A., acesta a confirmat declarațiile reclamantului și a declarat că K.U. l-a lovit și i-a spart nasul. Tribunalul corecțional din Bursa a recunoscut E.K., K.U. și N.A.C. vinovați de capul rănilor și a condamnat E.K. la o pedeapsă cu închisoarea de 13 luni și 10 zile în total; K.U. la o pedeapsă cu închisoarea de douăzeci și o lună și douăzeci de zile în total; N.A., la o pedeapsă cu închisoarea de cinci luni și douăzeci și cinci de zile în total. În hotărârea cuantumului pedepsei pronunțate împotriva lui N.A., tribunalul a considerat insultele adresate împotriva lui ca fiind o circumstanță atenuantă. În al doilea rând, având în vedere comportamentul corect al inculpaților în timpul procesului, lipsa unui cazier judiciar, precum și convingerea judecătorilor potrivit căreia aceștia s-ar abține să recidiveze, instanța a fost suspendată la pronunțarea hotărârii, în conformitate cu art. 23 din Codul de procedură penală. Reclamantul a formulat o opoziție la decizia de suspendare a pronunțării hotărârii și a contestat, printre altele, lipsa de despăgubiri a prejudiciului său și reducerea pedepsei agresorilor săi prin hotărârea din 25 februarie 2011, care a fost pronunțată la 10 martie 2011, la a doua. Curtea din Bursa a respins această opoziție pe motivul că judecata n . a fost nu contrară legii și normelor procedurii. Drept intern relevant În temeiul articolului 86 din Codul penal, oricine ar fi făcut intenționat răni va fi pedepsit cu o pedeapsă de la unu la trei ani de închisoare. (...) (5) În cazul în care pedeapsa pronunțată împotriva persoanei acuzate la sfârșitul procedurii este mai mică sau egală cu doi ani de închisoare sau atunci când este vorba despre o amendă penală, instanța poate decide suspendarea pronunțării sentinței (...) 6. Pentru a putea hotărî suspendarea pronunțării sentinței (...) (c) prejudiciul suferit de victimă sau de public care rezultă din comisia pentru încălcarea dreptului comunitar trebuie reparat în întregime (...). GRIEFS Recurentul se plânge în special de faptul că Tribunalul a decis să suspende judecarea în cadrul unei proceduri inițiate împotriva agresorilor săi, fără ca prejudiciul său să fie remediat atunci când, în temeiul articolului § 6 alineatul (6) litera (c) din Codul de procedură penală, repararea prejudiciului său este o condiție prealabilă pentru o astfel de decizie. De asemenea, acesta se plânge că nu poate formula o acțiune în fața Curții de Casație împotriva deciziilor de suspendare a pronunțării sentinței. El invocă articolele 6 și 13 din Convenție. Invocând art. 6 din Convenție, recurentul se plânge, de asemenea, de la Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge că a făcut obiectul unei discriminări pe motiv de apartenență la o clasă socială. El susține că instanțele interne au pronunțat o hotărâre de suspendare la pronunțarea hotărârii, fără ca condițiile impuse de dreptul intern să fie îndeplinite, deoarece pârâtul a fost un om bogat. A avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție, singur sau combinat cu art. 13 din Convenție? În special, fără a aduce atingere formulării articolului 23 alineatul (6) litera (c) din Codul de procedură penală conform căruia repararea integrală a prejudiciului cauzat victimei constituie o condiție prealabilă pentru decizia de suspendare la pronunțarea hotărârii, se poate considera că faptul că instanțele de aplicare a legii au decis să suspende judecarea sentinței fără a fi remediat niciun prejudiciu este compatibil cu articolele 3 și 13 din convenție În acest sens, se poate considera, de asemenea, că aplicarea dreptului turc în speță oferă justițiabililor o protecție eficientă împotriva actelor de violență ale terților? Care este practica instanțelor de aplicare a legii în aplicarea articolului § 6 litera (c) din Codul de procedură penală
Requête n
o
47936/11
Fahri ÇALIȘKAN contre la Turquie
introduite le 22 juillet 2011
Le requérant, M. Fahri Çalıșkan, est un ressortissant turc né en 1980 et résidant à Bursa.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 20 octobre 2009 à 22 h 40 au centre ville de Bursa, le requérant et son ami L.D. ont été attaqués et insultés par trois personnes, à savoir E.K., K.U. et N.Ç. Ce dernier était un riche homme d’affaire.
Toutes les parties de la bagarre furent amenées au commissariat de la police par les agents de police appelés au secours par le requérant.
Une heure plus tard, le requérant fut amené à l’hôpital de haute spécialisation et de recherche de Bursa. Le rapport établi par un médecin spécialiste précisait que l’état général du requérant était bon, et faisait état d’œdème et de saignement du nez arrêté, d’œdème et d’ecchymose légers à l’orbite gauche et de présence d’une zone rouge relative à l’œdème à droite du frontal. Le rapport indique qu’il n’y avait pas d’autres traces de coups sur le corps du requérant et que la tomographie crânienne ne montrait aucune pathologie. Ainsi, le médecin conclut que la vie du requérant n’était pas en danger.
Le 22 octobre 2009, un examen détaillé de son œil par un ophtalmologiste montrait que le requérant présentait une ecchymose au niveau de la paupière inférieure de l’œil gauche. Selon le rapport, ladite lésion ne diminuait pas la totalité de la vue et la vision était double en regardant vers le haut. Les valeurs de l’IRM (imagerie par résonnance magnétique) étaient normales.
Toujours le 22 octobre 2009, un médecin auprès de l’institut médicolégal rédigea un rapport précisant qu’il y avait un froissement au niveau des muscles oculaires inférieurs gauche du requérant qui ne mettait pas sa vie en danger, et qui ne pouvait pas être soigné par une simple intervention médicale.
Les rapports médicaux de L.D. firent état, également, d’ecchymose de la couleur violette à la paupière supérieure gauche, d’œdème et d’ecchymose au nez, d’ecchymose linéaire de 5 cm à droite de sternum et de fracture nasale linéaire.
Le requérant et L.D. portèrent plainte contre leurs agresseurs E.K., K.U. et N.Ç.
Soutenant que le requérant l’avait insulté, N.Ç. porta, également, plainte contre lui. Le 16 novembre 2009, ladite plainte se solda par un non-lieu.
Après avoir recueilli les dépositions des plaignants et des accusés, ainsi que les rapports médicaux, le 16 novembre 2009, le parquet de Bursa engagea une action pénale à l’encontre de E.K., K.U. et N.Ç du chef de coups et blessures envers le requérant et L.D. sur le fondement des articles
86 § 1 et 87 § 3, ainsi que de l’article 53 du code pénal.
A une date non précisée, le requérant et L.D. se constituèrent parties intervenantes au procès.
Lors de l’audience tenue le 1
er
avril 2010 devant le 4
ème
tribunal correctionnel de Bursa, les accusés présentèrent leur défense. N.Ç. affirma notamment avoir donné des coups de poing à Fahri Çalıșkan car celui-ci l’avait insulté. Les autres accusés déclarèrent qu’ils n’avaient pas employé de violence à l’égard des plaignants.
Le requérant et L.D. contestèrent la version des faits présentée par les accusés. En particulier, le requérant nia avoir insulté N.Ç. Quant à L.D., celui-ci confirma les déclarations du requérant et déclara que K.U. l’avait frappé et cassé son nez.
Par un jugement du 17 février 2011, le 4
ème
tribunal correctionnel de Bursa reconnut E.K., K.U. et N.Ç. coupables du chef de blessures et condamna E.K. à une peine d’emprisonnement de treize mois et dix jours au total
; K.U. à une peine d’emprisonnement de vingt-et-un mois et vingt jours au total
; N.Ç., à une peine d’emprisonnement de cinq mois et vingt-cinq jours au total. Dans la détermination du quantum de la peine prononcée contre N.Ç., le tribunal considéra que les insultes adressées contre lui constituaient une circonstance atténuante. Ensuite, compte tenu notamment du bon comportement des accusés lors du procès, de l’absence de casier judiciaire, ainsi que la conviction des juges selon laquelle ceux-ci se garderaient de récidiver, le tribunal ordonna qu’il fût sursis au prononcé du jugement, en application de l’article 231 du code de procédure pénale.
Le requérant forma opposition à la décision de surseoir au prononcé du jugement. Il contesta notamment l’absence d’indemnisation de son préjudice et la diminution de la peine de ses agresseurs.
Par un arrêt du 25 février 2011, signifié au requérant le 10 mars 2011, la 2
ème
cour d’assises de Bursa rejeta ladite opposition au motif que le jugement n’était pas contraire à la loi et aux règles de la procédure.
B.
Droit interne pertinent
En vertu de l’article 86 du code pénal, quiconque aura volontairement fait des blessures sera puni d’une peine allant d’un à trois ans d’emprisonnement.
L’article 231 du code de procédure pénale est ainsi libellé
:
«
(...) 5. Lorsque la peine prononcée contre l’accusée à l’issue de la procédure
est inférieure ou égale à deux ans d’emprisonnement ou bien lorsqu’il s’agit d’une amende pénale, le tribunal peut décider de surseoir au prononcé du jugement (...)
6.Pour pouvoir décider le sursis au prononcé du jugement
;
(...)
c) le préjudice de la victime ou du public résultant de la commission de l’infraction doit être intégralement réparé (...).
»
Le requérant se plaint notamment du fait que le tribunal a décidé de surseoir au prononcé du jugement dans le cadre d’une procédure engagée contre ses agresseurs sans que son préjudice ne soit réparé alors qu’en vertu de l’article 231 § 6 c) du code de procédure pénale, la réparation de son préjudice est une condition préalable à une telle décision. Il se plaint également d’impossibilité de former un recours devant la Cour de cassation contre les décisions de sursis au prononcé du jugement. Il invoque les articles 6 et 13 de la Convention.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint également de l’iniquité de la procédure et notamment de la diminution de la peine de ses agresseurs.
Invoquant l’article 14 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir fait l’objet d’une discrimination fondée sur son appartenance à une classe sociale. Il soutient que les juridictions internes ont rendu une décision de sursis au prononcé du jugement sans que les conditions requises par le droit interne ne soient remplies car l’accusé était un homme riche.
Y a-t-il eu violation de l’article 3 de la Convention, seul ou combiné avec son article 13
?
En particulier, nonobstant le libellé de l’article 231 § 6 c) du code de procédure pénale selon lequel une réparation intégrale du dommage causé à la victime constitue une condition préalable à la décision du sursis au prononcé du jugement, peut-on considérer que le fait que les juridictions répressives ont décidé de surseoir au prononcé du jugement de la condamnation sans qu’aucun préjudice ne soit réparé est compatible avec les articles 3 et 13 de la Convention
?
A cet égard, peut-on également considérer que l’application du droit turc en l’espèce offre aux justiciables une protection efficace contre les actes de violences émanant des tiers
? Quelle est la pratique des tribunaux répressifs dans l’application de l’article 231 § 6 c) du code de procédure pénale
?