Secțiunea a cincea Cerere nr. 25699/09 Abdallah AIT OUD împotriva Belgiei introdusă la 12 mai 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Abdallah Ait Oud, este un resortisant marocan născut în 1967. La momentul introducerii cererii, acesta era deținut în închisoarea din Lantin. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Neve, avocat în Liège. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Suspicios de a fi comis mai multe infracțiuni și fapte, reclamantul a făcut obiectul unei urmăriri penale. La 20 decembrie 2007, camera de punere sub acuzare a instantei de apel din Liège l-a trimis pe reclamant în fața tribunalului în cauză. A.1 intenționat, cu intenția de a da moartea și cu premeditare, a comis o crimă asupra persoanei din [N.M.], născută la 9 august 1995 și [S.L.], născută la 14 decembrie 1998 B.2. a comis crima considerată viol, prin violență, numai prin pătrunderea sexuală, de orice natură și prin orice mijloc prin care actul a fost comis, asupra persoanei de [N.M.], minor de peste 10 ani și mai puțin de 14 ani realizate la data faptelor, născută la 9 august 1995, cu circumstanțele agravante violul a fost precedat sau însoțit de acte de tortură sau de sechestrare pe care violul a cauzat moartea persoanei pe care a comis-o C.3. a comis crima considerată viol, prin violență, prin simplul fapt de pătrundere sexuală, de orice natură și prin orice mijloace pe care le-a comis actul asupra persoanei din [S.L.], minoră de mai puțin de 10 ani realizate la data faptelor, născută la 14 decembrie 1998, cu circumstanțele agravante faptul că violul a fost precedat sau însoțit de acte de tortură sau de sechestrare pe care violul a cauzat moartea persoanei asupra căreia a fost comis atentate la pudoare cu violență sau amenințări la adresa persoanei cu vârsta sub 16 ani care a avut loc în momentul faptelor privind persoana din [N.M.], data nașterii: 09/08/1995 asupra persoanei din [S.L.], data nașterii: 14/12/1998 cu circumstanțele agravante că atentatele la indecență au fost precedate sau însoțite de acte de tortură sau de sechestrare că atentatele la indecență au cauzat moartea persoanei pe care a fost comis E.6. răpit sau îndepărtat de copii cu vârsta sub 12 ani, chiar dacă copiii și-ar fi urmat în mod voluntar răpitorii, în speță [N.M.], născută la 9 august 1995 și [S.L.], născută la 14 decembrie 1998, cu împrejurarea agravantă că răpirea sau detenția au cauzat moartea [N.M.] și [S.L.] de conexitate, F.7. fără ordin din partea autorităților constituite și în afara cazului în care legea permite sau dispune arestarea sau deținerea particularilor să fi arestat, deținut sau pus să dețină o persoană în speță [N.M.], născută la data de 09/08/1995 și [S.L.], născută la data de 14/12/1998 de conexitate, G.8. la Liège, la 13 aprilie 2006, în mod fraudulos de la obiecte mobile, în special și în speță, un GSM Nokia 2600 aparținând [J.M.R.]. Cu împrejurarea că a acționat în stare de recidivă legală pentru comiterea noilor infracțiuni conexe F7 și G8 mai puțin de 5 ani după ce a suferit sau a prescris pedeapsa de 5 ani de închisoare cu suspendare probatorie de 5 ani pentru un an, pronunțată de Tribunalul Corecțional de Liege din 20 decembrie 1994 de către șeful de atacuri la indecență cu violență sau amenințări de viol asupra unei minore de vârstă. În concluziile sale scrise în fața instanței de judecată, reclamantul a extirpat încălcarea prezumției de nevinovăție din cauza difuzării, în presă, a mai multor piese ale dosarului represiv. El a invocat, de asemenea, influența tuturor mijloacelor de informare în masă asupra imparțialității juraților. El a cerut instanței judecătorești să constate deturnarea mai multor probe, încălcarea articolului 267 alineatul (3) din Codul penal, încălcarea prezumției de inocență și a articolului 6 din Convenție și: suspendarea imediată a sesiunii instanței de judecată. Printr-o hotărâre interlocutoare din 9 iunie 2008, instanța de judecată a declarat cererile reclamantului nefondat. Ea a luat în considerare că nici o piesă de probă nu a fost deturnat, că mai mult nici o parte a cauzei nu a avut nici un efect asupra faptului că manevre au fost asurzite pentru a influența instanța sau juriul, și că fotografiile victimelor exhibiționate în timpul pledoariilor nu au perturbat seninătatea dezbaterilor. Ea a continuat. Prevăzut că, având în vedere libertatea presei și nevoia de informare a publicului, nu se poate face referire la jurnaliștii care au scris articole referitoare la prezentul proces. În acest caz, nu se poate stabili că aceste elemente ar putea avea cea mai mică influență asupra imparțialității juraților, ținând cont de jurământul pe care l-au depus, și-au întemeiat convingerea fermă exclusiv pe baza elementelor care au fost produse în fața instanței și supuse liberei contradicții a părților. Prevăzut că nici un element al cauzei nu permite luarea în considerare a faptului că, în speță, jurații nu ar fi în măsură să ia în considerare comentariile difuzate în presa scrisă, orală și de orice fel ar fi autorii și oricare ar fi subiectul sau obiectul acestuia, presupunând că au luat cunoștință de acest lucru, pentru a judeca cauza într-un mod imparțial și fără a încălca prezumția de nevinovăție de care beneficiază pârâtul. Juriul a fost chemat să răspundă la douăzeci și trei de întrebări adresate de președintele tribunalului. Declarația juriului a fost formulată după cum urmează: Întrebarea nr. 1 mai principal Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a avea în Liège, la 10 iunie 2006, intenționat, cu intenția de a da moartea, comisă o crimă asupra persoanei din [N.M.], născută la 9 august 1995 Răspuns: Întrebarea nr. 2 - Circumstanța agravantă L a crimei voluntare menționate la întrebarea nr. 1 a fost comisă cu premeditare Răspuns: DA Întrebarea nr. 3 - Faptul principal Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a avea în Liege, la 10 iunie 2006, intenționat, cu intenția de a da moartea, comisă o crimă asupra persoanei din [S.L.], născută la 14 decembrie 1998 Răspuns: Întrebarea nr. 4 - Circumstanța agravantă L Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a fi comis în Liege, la 10 iunie 2006, infracțiunea considerată viol, prin violență, prin simplul fapt al penetrării sexuale, de orice natură și prin orice mijloace pe care le-a comis actul, asupra persoanei din [N.M.], minor cu vârsta de 10 ani și mai puțin de 14 ani la data faptelor, născut la 9 august 1995 Răspuns: DA Întrebarea nr. 6: Circumstanța agravantă Crima considerată viol menționată la întrebarea nr. 5 a fost precedată sau însoțită de acte de tortură sau de sechestrare Răspuns: DA Întrebarea nr. 7 Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a fi comis în Liege, la 10 iunie 2006, infracțiunea considerată viol, prin violență numai din cauza pătrunderii sexuale, de orice natură și prin orice mijloace pe care le-a comis actul, asupra persoanei din [S.L.], minoră de mai puțin de 10 ani realizate la data faptelor, născută la 14 decembrie 1998 Răspuns: DA Întrebarea nr. 9 A fost precedată sau însoțită de acte de tortură sau de sechestrare Răspuns: DA Întrebarea nr. 10 □ Circumstanța agravantă Crima considerată viol menționată în întrebarea nr. 8 a cauzat moartea persoanei asupra căreia a fost comisă Răspunsul: NU Întrebarea nr. 11 Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de comiterea, în Liège, la 10 iunie 2006, a unor atacuri la indecentă cu violență sau amenințări la adresa persoanei cu vârsta sub 16 ani, care au avut loc în momentul faptei, și anume [N.M.], născută la 9 august 1995 Răspuns: DA Întrebarea nr. 12 Atacurile la pudoare menționate la întrebarea nr. 11 au fost precedate sau însoțite de acte de tortură sau de sechestrare Răspuns: DA Întrebarea nr. 13: Circumstanța agravantă Atacurile la pudoare menționate la întrebarea nr. 11 au cauzat moartea persoanei asupra căreia au fost comise Răspuns: NU Întrebare nr. 14 Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de comiterea, în Liège, la 10 iunie 2006, a unor atacuri la indecentă cu violență sau amenințări la adresa persoanei cu vârsta sub 16 ani, care au avut loc în momentul faptelor, și anume [S.L.], născută la 14 decembrie 1998 Răspuns: DA Întrebarea nr. 15 Atacurile la indecentă menționate la întrebarea nr. 14 au fost precedate sau însoțite de acte de tortură sau de sechestrare Răspuns: DA Întrebarea nr. 16: Circumstanța agravantă Atacurile la pudoare menționate la întrebarea nr. 14 au cauzat moartea persoanei asupra căreia au fost comise Răspunsul: NU Întrebare nr. 17 Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a avea în Liege, la 10 iunie 2006, răpit sau răpit o minor sub 12 ani, deși copilul ar fi urmat intenționat răpitorul său, în speță [N.M.], născută la 9 august 1995 Răspuns: DA Întrebarea nr. 18 : NU Întrebarea nr. 19 □ Faptul principal Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a avea în Liege, la 10 iunie 2006, răpit sau eliminat un minor mai mic de 12 ani, chiar dacă copilul ar fi urmat în mod voluntar răpitorul său, în speță [S.L.], născut la 14 decembrie 1998 Răspuns: DA Întrebarea nr. 20 □ Circumstanța agravantă Lacul sau detenția menționate la întrebarea nr. 19 au cauzat moartea [S.L.] Răspuns: NU Întrebarea nr. 21 Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a avea în Liege, la 10 iunie 2006, fără ordin din partea autorităților constituite și în afara cazului în care legea permite sau dispune arestarea sau detenția particularilor, arestat sau arestat, deținut sau pus în arest, orice persoană, în speță [N.M.], născută la 9 august 1995 Răspuns: DA Întrebare nr. Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a avea în Liege, la 10 iunie 2006, fără ordin din partea autorităților constituite și în afara cazului în care legea permite sau dispune arestarea sau detenția particularilor, arestat sau arestat, deținut sau pus în arest, orice persoană, în speță [S.L.], născută la 14 decembrie 1998 Răspuns: DA Întrebare nr. Abdallah Ait Oud, acuzat aici, este vinovat de a avea, în Liège, la 13 aprilie 2006, în mod fraudulos de obiecte mobile și în speță, un GSM Nokia 2600 aparținând [J.M.R.] Răspuns: DA Prin hotărârea din 11 iunie 2008, Curtea l-a condamnat pe reclamant la condamnare pe viață, însoțită de o punere la dispoziție a guvernului pe o perioadă de zece ani. În stabilirea pedepsei, instanța de judecată se bazează pe gravitatea gravă a faptelor și a antecedentelor judiciare care dezvăluie pericolul reclamantului. La 22 octombrie 2008, Curtea de Casație a respins recursul. În măsura în care motivul invocat de reclamant impunea verificarea de facto, motivul era inadmisibil. În măsura în care motivul invoca o încălcare a dreptului la prezumția de nevinovăție și la un proces echitabil, instanța de judecată a respins în mod legal cererea de a constata o astfel de încălcare. Prin urmare, Curtea de Casație a considerat că Nici circumstanțele expuse de solicitant, nici experiența anterioară și lipsa de formare a juriului, nu se poate deduce că juriul nu ar fi fost imparțial sau ar fi încălcat principiul general al dreptului privind prezumția de nevinovăție. Dreptul și practica internă relevante, inclusiv evoluțiile recente, sunt descrise în hotărârea Taxquet Taxquet c. Belgia [GC], n 926/05, CEDH 2010, § 22-42. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție și ui în Hotărârea Camerei Taxquet Taxquet c. Belgia , 926/05, 13 ianuarie 2009), recurentul se plânge de lipsa motivării de a se pronunța în fața instanței judecătorești și de absența unei acțiuni în fața unui organism de jurisdicție deplină. Invocând art. 6 alineatele (1) și (2) din convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de campania mass-media desfășurată în paralel cu ancheta și procesul. Diseminarea, în presă, a unor extrase din anchetă și a comentariilor făcute de unul dintre anchetatori, precum și comunicarea făcută de procurorul regelui și de procurorul general presei ar fi avut drept consecință încălcarea dreptului său la prezumția de nevinovăție. Juriul ar fi fost, de asemenea, afectat cu atât mai mult cu cât este vorba de judecători neprofesioniști, permeabili la orice sugestie din afara procesului. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În ceea ce privește art. 35 alineatul (1) din convenție, reclamantul a fost exonerat de obligația de a ridica un motiv întemeiat pe lipsa motivării de a se pronunța în fața instanțelor interne în ceea ce privește statul de drept și jurisprudența în vigoare în momentul faptelor?Dreptul reclamantului la un proces echitabil, astfel cum este garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție, a fost respectat având în vedere faptul că arestarea instanței judecătorești nu conținea motive (Taxquet c. Belgia [GC], n 926/05, CEDH 2010) Campania mediată desfășurată în cursul anchetei și procesul reclamantului și-a afectat dreptul la prezumția de nevinovăție și dreptul la o instanță imparțială, astfel cum sunt garantate prin art. 6 alineatul (1) și alineatul (2) din convenție, în special în ceea ce privește judecătorii neprofesionali care decid cu privire la vinovăția sa?
Requête n
o
25699/09
Abdallah AIT OUD
contre la Belgique
introduite le 12 mai 2009
Le requérant, M. Abdallah Ait Oud, est un ressortissant marocain né en 1967. Au moment de l’introduction de la requête, il était détenu à la prison de Lantin. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Soupçonné d’avoir commis plusieurs crimes et délits, le requérant fit l’objet de poursuites pénales. Le 20 décembre 2007, la chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Liège renvoya le requérant devant la cour d’assises. Il fut mis en accusation d’avoir, à Liège, le 10 juin 2006
:
«
A.1 volontairement, avec intention de donner la mort et avec préméditation, commis un homicide sur la personne de [N.M.], née le 9 août 1995 et [S.L.], née le 14
décembre 1998
;
B.2. commis le crime réputé de viol, à l’aide de violences, par le seul fait de la pénétration sexuelle, de quelque nature et par quelque moyen que l’acte ait été commis, sur la personne de [N.M.], mineure d’âge de plus de 10 ans accomplis et de moins de 14 ans accomplis au moment des faits, étant née le 9 août 1995, avec les circonstances aggravantes
:
-
que le viol a été précédé ou accompagné d’actes de torture ou de séquestration
;
-
que le viol a causé la mort de la personne sur laquelle il a été commis
;
C.3.
commis le crime réputé de viol, à l’aide de violences, par le seul fait de la pénétration sexuelle, de quelque nature et par quelque moyen que l’acte ait été commis, sur la personne de [S.L.], mineure d’âge de moins de 10 ans accomplis au moment des faits, étant née le 14 décembre 1998, avec les circonstances aggravantes
:
-
que le viol a été précédé ou accompagné d’actes de torture ou de séquestration
;
-
que le viol a causé la mort de la personne sur laquelle il a été commis
;
D.
commis des attentats à la pudeur avec violences ou menaces sur la personne de mineures d’âge de moins de 16 ans accomplis au moment des faits
;
4.
sur la personne de [N.M.], née le 09/08/1995
;
5.
sur la personne de [S.L.], née le 14/12/1998
;
avec les circonstances aggravantes
:
-
que les attentats à la pudeur ont été précédés ou accompagnés d’actes de torture ou de séquestration
;
-
que les attentats à la pudeur ont causé la mort de la personne sur laquelle il a été commis
;
E.6.
enlevé ou fait enlever des mineures d’âge de moins de 12 ans, quand bien même les enfants auraient suivi volontairement leur ravisseur, en l’espèce [N.M.], née le 9 août 1995 et [S.L.], née le 14 décembre 1998, avec la circonstance aggravante que l’enlèvement ou la détention ont causé la mort de [N.M.] et [S.L.]
;
De connexité,
F.7.
sans ordre des autorités constituées et hors le cas où la loi permet ou ordonne l’arrestation ou la détention des particuliers avoir arrêté ou fait arrêter, détenu ou fait détenir une personne quelconque, en l’espèce [N.M.], née le 09/08/1995 et [S.L.], née le 14/12/1998
;
De connexité,
G.8.
à Liège, le 13 avril 2006 frauduleusement soustrait des objets mobiliers notamment et en l’espèce un GSM Nokia 2600 appartenant à [J.M.R.].
Avec la circonstance que l’inculpé a agi en état de récidive légale pour avoir commis les nouvelles infractions connexes F7 et G8 moins de 5 ans après avoir subi ou prescrit la peine de 5 ans d’emprisonnement avec sursis probatoire de 5 ans pour un an, prononcée par le Tribunal correctionnel de Liège en date du 20 décembre 1994 du chef d’attentats à la pudeur avec violences ou menaces de viols sur une mineure d’âge.
»
Le procès se tint devant la cour d’assises de la province de Liège du 26
mai au 11 juin 2008.
Dans ses conclusions écrites devant la cour d’assises, le requérant excipa de la violation de la présomption d’innocence en raison de la diffusion, dans la presse, de plusieurs pièces du dossier répressif. Il invoqua également l’influence de l’ensemble des médias sur l’impartialité des jurés. Il demanda à la cour d’assises de constater le détournement de plusieurs pièces à conviction, la violation de l’article 267 alinéa 3 du Code d’instruction criminelle, la violation de la présomption d’innocence et de l’article 6 de la Convention et d’ordonner la suspension immédiate de la session de la cour d’assises.
Par un arrêt interlocutoire du 9 juin 2008, la cour d’assises déclara les demandes du requérant non fondées. Elle considéra qu’aucune pièce à conviction n’avait été détournée, qu’aucun élément de la cause n’établissait que des manœuvres avaient été ourdies pour influencer la cour ou le jury, et que les photos des victimes exhibées pendant les plaidoiries n’avaient pas perturbé la sérénité des débats. Elle continua
:
«
Attendu qu’eu égard à la liberté de la presse et au besoin d’information du public, il ne peut être fait grief aux journalistes d’avoir écrit des articles relatifs au présent procès
;
Qu’il n’est pas établi, en l’espèce, que ces éléments seraient susceptibles d’avoir la moindre influence sur l’impartialité des jurés compte tenu du serment qu’ils ont prêté de fonder leur intime conviction exclusivement sur base des éléments qui auront été produits devant la cour et soumis à la libre contradiction des parties
;
Attendu qu’aucun élément de la cause ne permet de considérer qu’en l’espèce, les jurés ne seraient pas à même de faire abstraction des commentaires diffusés dans la presse écrite, orale et télévisée quels qu’en soient les auteurs et quel qu’en soit le sujet ou l’objet – à supposer qu’ils en aient pris connaissance – pour juger la cause de manière impartiale et sans violer la présomption d’innocence dont bénéficie l’accusé.
»
Le jury fut appelé à répondre à vingt-trois questions soumises par le président de la cour d’assises. La déclaration du jury fut libellée comme suit
:
Question n
o
1 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir à Liège, le 10 juin 2006, volontairement, avec intention de donner la mort, commis un homicide sur la personne de [N.M.], née le 9 août 1995
?
Réponse
: OUI
»
Question no 2
- Circonstance aggravante
«
L’homicide volontaire visé à la question no 1 a-t-il été commis avec préméditation
?
Réponse
: OUI
»
Question no 3
- Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir à Liège, le 10 juin 2006, volontairement, avec intention de donner la mort, commis un homicide sur la personne de [S.L.], née le 14 décembre 1998
?
Réponse
: OUI
»
Question no 4
- Circonstance aggravante
«
L’homicide volontaire visé à la question no 3 a-t-il été commis avec préméditation
?
Réponse
: OUI
»
Question no 5
– Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir à Liège, le 10 juin 2006, commis le crime réputé viol, à l’aide de violences, par le seul fait de la pénétration sexuelle, de quelque nature et par quelque moyen que l’acte ait été commis, sur la personne de [N.M.], mineure âgée de 10 ans accomplis et de moins de 14 ans au moment des faits, étant née le 9 août 1995
?
Réponse
: OUI
»
Question n
o
6 – Circonstance aggravante
«
Le crime réputé viol visé à la question no 5 a-t-il été précédé ou accompagné d’actes de torture ou de séquestration
?
Réponse
: OUI
»
Question no 7 – Circonstance aggravante
«
Le crime réputé viol visé à la question no 5 a-t-il causé la mort de la personne sur laquelle il a été commis
?
Réponse
: NON
»
Question no 8 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir à Liège, le 10 juin 2006, commis le crime réputé viol, à l’aide de violences par le seul fait de la pénétration sexuelle, de quelque nature et par quelque moyen que l’acte ait été commis, sur la personne de [S.L.], mineure d’âge de moins de 10 ans accomplis au moment des faits, étant née le 14
décembre 1998
?
Réponse
: OUI
»
Question no 9
– Circonstance aggravante
«
Le crime réputé viol visé à la question no 8 a-t-il été précédé ou accompagné d’actes de torture ou de séquestration
?
Réponse
: OUI
»
Question no 10
– Circonstance aggravante
«
Le crime réputé viol visé à la question no 8 a-t-il causé la mort de la personne sur laquelle il a été commis
?
Réponse
: NON
»
Question no 11 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir, à Liège, le 10 juin 2006, commis des attentats à la pudeur avec violences ou menaces sur la personne d’une mineure d’âge de moins de 16 ans accomplis au moment des faits, à savoir [N.M.], née le 9 août 1995
?
Réponse
: OUI
»
Question no 12 – Circonstance aggravante
«
Les attentats à la pudeur visés à la question no 11 ont-ils été précédés ou accompagnés d’actes de torture ou de séquestration
?
Réponse
: OUI
»
Question no 13 – Circonstance aggravante
«
Les attentats à la pudeur visés à la question no 11 ont-ils causé la mort de la personne sur laquelle ils ont été commis
?
Réponse
: NON
»
Question no 14 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir, à Liège, le 10 juin 2006, commis des attentats à la pudeur avec violences ou menaces sur la personne d’une mineure d’âge de moins de 16 ans accomplis au moment des faits, à savoir [S.L.], née le 14
décembre 1998
?
Réponse
: OUI
»
Question no 15 – Circonstance aggravante
«
Les attentats à la pudeur visés à la question no 14 ont-ils été précédés ou accompagnés d’actes de torture ou de séquestration
?
Réponse
: OUI
»
Question no 16 – Circonstance aggravante
«
Les attentats à la pudeur visés à la question no 14 ont-ils causé la mort de la personne sur laquelle ils ont été commis
?
Réponse
: NON
»
Question no 17 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir à Liège, le 10 juin 2006, enlevé ou fait enlever une mineure de moins de 12 ans, quand bien même l’enfant aurait suivi volontairement son ravisseur, en l’espèce [N.M.], née le 9 août 1995
?
Réponse
: OUI
»
Question no 18 – Circonstance aggravante
«
L’enlèvement ou la détention visés à la question no 17 ont-ils causé la mort de [N.M.]
?
Réponse
: NON
»
Question no 19 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir à Liège, le 10 juin 2006, enlevé ou fait enlever une mineure de moins de 12 ans, quand bien même l’enfant aurait suivi volontairement son ravisseur, en l’espèce [S.L.], née le 14 décembre 1998
?
Réponse
: OUI
»
Question no 20 – Circonstance aggravante
«
L’enlèvement ou la détention visés à la question no 19 ont-ils causé la mort de [S.L.]
?
Réponse
: NON
»
Question no 21 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir à Liège, le 10 juin 2006, sans ordre des autorités constituées et hors le cas où la loi permet ou ordonne l’arrestation ou la détention de particuliers, arrêté ou fait arrêter, détenu ou fait détenir une personne quelconque, en l’espèce [N.M.], née le 9 août 1995
?
Réponse
: OUI
»
Question no 22 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir à Liège, le 10 juin 2006, sans ordre des autorités constituées et hors le cas où la loi permet ou ordonne l’arrestation ou la détention de particuliers, arrêté ou fait arrêter, détenu ou fait détenir une personne quelconque, en l’espèce [S.L.], née le 14 décembre 1998
?
Réponse
: OUI
»
Question no 23 – Fait principal
«
Abdallah Ait Oud, accusé ici présent, est-il coupable d’avoir, à Liège, le 13 avril 2006, frauduleusement soustrait des objets mobiliers et en l’espèce, un GSM Nokia 2600 appartenant à [J.M.R.]
?
Réponse
: OUI
»
Par un arrêt du 11 juin 2008, la cour d’assises condamna le requérant à la réclusion à perpétuité assortie d’une mise à disposition du gouvernement pour une durée de dix ans. Dans la fixation de la peine, la cour d’assises tint compte de l’extrême gravité des faits et des antécédents judiciaires révélant la dangerosité du requérant.
Le requérant se pourvut en cassation contre les arrêts des 9 et 11 juin 2008 et invoqua, en particulier, une violation de l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention en raison du climat défavorable qui avait régné tout au long du procès qui aurait entaché sa présomption d’innocence et son droit à un tribunal impartial.
Le 22 octobre 2008, la Cour de cassation rejeta le pourvoi. Dans la mesure où le moyen invoqué par le requérant exigeait la vérification d’éléments de fait, le moyen était irrecevable. Dans la mesure où le moyen invoquait une violation du droit à la présomption d’innocence et à un procès équitable, la cour d’assises avait légalement rejeté la demande de constater une telle violation. Aussi, la Cour de cassation considéra que
:
«
Ni des circonstances exposées par le demandeur ni de l’inexpérience et du manque de formation prêtés aux jurés, il ne saurait se déduire que le jury n’aurait pas été impartial ou aurait méconnu le principe général du droit relatif à la présomption d’innocence.
»
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Le droit et la pratique internes pertinents, y compris les développements récents, sont décrits dans l’arrêt
Taxquet
(
Taxquet c. Belgique
[GC], n
o
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention et se référant à l’arrêt de chambre
Taxquet
(
Taxquet c. Belgique
, n
o
926/05, 13 janvier 2009), le requérant se plaint du manque de motivation de l’arrêt de la cour d’assises le condamnant et de l’absence d’un recours devant un organe de pleine juridiction.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention, le requérant se plaint également de la campagne médiatique menée parallèlement à l’enquête et au procès. La diffusion, dans la presse, d’extraits de l’enquête et de commentaires faits par un des enquêteurs ainsi que les communications faites par le procureur du roi et le procureur général à la presse auraient eu pour conséquence la violation de son droit à la présomption d’innocence. L’impartialité du jury aurait également été affectée d’autant plus qu’il s’agit de juges non professionnels, perméables à toute suggestion extérieure au procès.
1.
Le requérant était-il dispensé, au regard de l’article 35 § 1 de la Convention, de soulever le grief tiré de l’absence de motivation de l’arrêt de la cour d’assises devant les juridictions internes eu égard à l’état de la législation et à la jurisprudence en vigueur au moment des faits ?
2.
Le droit du requérant à un procès équitable, tel que garanti par l’article
6 § 1 de la Convention, a-t-il été respecté compte tenu du fait que l’arrêt de la cour d’assises le condamnant ne comportait de motifs (
Taxquet c.
Belgique
[GC], n
o
?
3.
La campagne médiatique menée pendant l’enquête et le procès du requérant a-t-elle affecté son droit à la présomption d’innocence ainsi que son droit à un tribunal impartial tel que garantis par l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention, notamment eu égard aux juges non-professionnels décidant de sa culpabilité ?