CASE OF JULIUS KLOIBER SCHLACHTHOF GMBH AND OTHERS v. AUSTRIA

Societățile solicitante efectuează sacrificarea bovinelor și porcilor, care îi fac să fie responsabili în temeiul legii privind piața agricolă (Agrarmarktgesetz) de a plăti taxele de comercializare agricolă, calculate pe baza numărului de animale sacrificate, către Agrarmarkt Austria („AMA”), comitetul național de comercializare agricolă. La 5 iulie 2006, societatea reclamantă a ordonat să plătească contribuții în curs de plată pentru anii 2003 și 2004 în valoare de 56.573,62 euro (EUR) și, în plus, a impus o taxă suplimentară pentru neîndeplinirea plății, de la 10% din contribuțiile nerambursate. La 30 mai 2006, a ordonat ca a doua societate solicitantă să plătească contribuții în curs pentru anii 2004 și 2005 în valoare de 12,556,43 EUR și să impună o suprataxă de 10%. În aceeași dată, a ordonat societății terțe solicitante să plătească contribuții nejustificate pentru anii 2005 și 2006 în valoare de 5,936,01 EUR, impunerea unei majorări de 10% și a ordonat societății a patra solicitantă să plătească contribuții nejustificate pentru anii 2005 și 2006 în valoare de 96 050,48 EUR, impunerea unei majorări de 60%. Societățile solicitante au apelat împotriva acestor comenzi. Acestea au susținut că sistemul de mai sus este contrar normelor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat și au solicitat, de asemenea, audieri orale în apelurile lor. Ministrul Federal al Agriculturii, Silvicultura, Mediul și Apa (Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft), în calitate de autoritate de recurs, a respins apelurile societăților solicitante la 17 iulie 2006 fără a desfășura o audiere. Societățile solicitante au susținut că contribuțiile AMA au fost percepute pentru finanțarea activităților, cum ar fi programul de calitate al AMA, care nu erau în conformitate cu legislația UE. Cu toate acestea, Ministrul Federal a constatat că, după decizia Comisiei Europene din 30 iunie 2004 (C(2004)2037), societățile solicitante au fost în măsură să știe exact ce taxe trebuie să plătească. În această decizie, Comisia Europeană a declarat că nu a avut nicio opoziție față de sistemul de asigurare a calității AMA și de marca de calitate, înregistrată ca ajutor de stat la numărul de notificare NN 34A/2000 („Qualitätsprogram und das AMA-Biozeichen und das AMA-Gütesiegel”), deoarece acest ajutor de stat este în conformitate cu piața comună prevăzută în Tratatul de instituire a Comunității Europene („Tratatul CE”). Ministrul federal a făcut trimitere în continuare la decizia Curții administrative nr. 2005/17/230 din 20 martie 2006, în care instanța a constatat, de asemenea, că perceperea contribuțiilor AMA respectă dispozițiile relevante ale legislației UE. Ministrul federal a susținut, de asemenea, că nu a fost necesar să se desfășoare o audiere, deoarece o audiere a fost desfășurată numai în cazul în care un comitet interzice un recurs împotriva deciziei unui birou fiscal sau a unei direcții regionale de finanțare, care nu este cazul aici. 10. Prin urmare, societățile reclamante au depus plângeri la Curtea Constituțională și la Curtea Administrativă împotriva hotărârii Ministrului Federal. Înainte de Curtea Constituțională, s-au plâns că suplimentele impuse au încălcat dreptul constituțional la proprietate. Înainte de Curtea Administrativă, ei se plângeau că autoritatea de recurs nu a fost o instanță în sensul jurisprudenței Curții Europene de Justiție, cu rezultatul că au fost împiedicate să aibă licența deciziei Comisiei Europene din 30 iunie 2004 revizuită de Curtea Europeană de Justiție în cadrul procedurilor în temeiul articolului 234 din Tratatul CE. În ceea ce privește impunerea taxelor suplimentare, societățile reclamante se plângea că constatările de fapt formulate de autoritățile în impunerea acestor taxe nu erau suficiente. În special, autoritățile nu au putut stabili dacă au fost îndeplinite elementele obiective și subjective ale infracțiunii (objektiven und subjektiven Tatbildvoraussetzungen). În baza articolului 6 din Convenție, ei se plângeau în continuare că nu au existat o audiere publică și că acuzațiile penale împotriva acestora nu au fost hotărâte de un tribunal imparțial instituit prin lege („es ist kein unpartiisches, auf Gesetz beruhendes Gericht über den erhobenen strafrechtlichen Vorwurf eingeschritten”). Întrucât autoritățile care impun taxele nu au efectuat o audiere orală, companiile reclamante au solicitat Curtea Administrativă pentru o audiere publică. 11. La 25 septembrie 2006, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerile societăților reclamante în temeiul art. 144 din Constituția Federală pentru lipsa de perspective de succes. 12. Curtea Administrativă a respins plângerile societăților reclamante la 30 ianuarie 2007 în hotărâri separate și a deținut după cum urmează: „Prezentul caz nu diferă în [substanța] [cazului] hotărât de Curtea Administrativă la 20 martie 2006, nr. 2005/17/230. În conformitate cu art. 43 alineatul (2) din Legea Curții Administrative se face trimitere la aceasta. Din motivele prevăzute în decizia respectivă, încălcarea legii reclamată de societatea reclamantă nu există, de asemenea, în cazul în cauză, motivul pentru care aceasta poate fi respinsă fără alte proceduri în apropiere. Din motivele prevăzute în decizia menționată, art. 6 din convenție nu are nici o relevanță în acest caz.” 13. Dispozițiile relevante ale Actului federal de instituire a Instituției de reglementare a pieței „Agrarmarkt Austria”, Gazettele Legii Federale 376/1992 (Bundesgesetz über die Errichtung der Marktordnungsstelle “Agrarmarkt Austria”, BGBl 276/1992 – „Legea AMA”), Legea Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshofgesetz), un rezumat al hotărârii Tribunalului Administrativ nr. 2005/17/230 din 20 martie 2006, la care se face trimitere în prezenta hotărâre, și un rezumat al hotărârii Curții Constituționale G 181/86 din 14 octombrie 1987 sunt reprodus în hotărârea Curții în cazul lui Steininger c. Austria, nr. 21539/07, §§§ 13-28, 17 aprilie 2012.