MOLLACCO ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

09.04.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

MOLLACCO ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr 35678/02 Anna MOLLACCO și altele la □ Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 aprilie 2013 într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea formulată anterior la 4 octombrie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, ale căror nume figurează în lista din anexă, sunt 64 de resortisanți italieni și sunt reprezentați în fața Curții de către M. Giovanni Romano și Umberto Russo, avocați din Benevent. Guvernul italian ( . .) este reprezentat de agentul său, dl Spatafora, precum și de coagenta sa, dl Acardo. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de faliment Reclamanții, cu excepția celor al căror nume este reportat la nr. 4, 49, 50, 51, 52, 61, 62, 63 și 64 din lista din anexă (care și-au depus cererea în calitate de moștenitori), erau angajați ai societății C.P. S.n.c. Această societate a fost declarată în faliment printr-o hotărâre judecătorească din Napoli depusă la 6 august 1987. La date nespecificate, reclamanții sau cujus lor au introdus în fața instanței cereri de admitere la pasivul falimentului pentru a obține retribuțiile neplătite și indemnizațiile de încheiere a contractului de muncă (tractamento di fin raporto T.F.R.), la care se considerau că au dreptul. La 27 octombrie 1988, judecătorul delegat a acceptat aceste cereri și, la 15 martie 1989, a prezentat situația pasivului falimentului. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, reclamanții sau cujus au fost admiși în pasivul falimentului pentru sume de aproximativ 10 000 000 lire italiene (ITL) la 18 000 000 000 ITL. Aceste sume au inclus două sume La 30 martie 1989, Anna Mollacco, reclamanta nr. 1, s-a opus datoriei falimentului. Această procedură a fost închisă la o dată nespecificată. Potrivit unui raport al lichidatorului falimentului din 1 martie 1989 În decembrie 2003 și după un document al Institutului Național de Protecție Socială (I.N.P.S.) întocmit de guvern la depunerea observațiilor sale, între 12 martie 1991 și 18 iulie 1994, la.I.N.P.S., majoritatea reclamanților și-au retras indemnizația de încheiere a contractului, în conformitate cu cererea pe care o prezentaseră în sensul articolului 2 din Legea nr. 297 din 29 mai În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 297 din 29 mai 1982, M Maria Limatola a primit această sumă la 18 februarie 2005. În plus, din acest document reiese că nouă solicitanți (și anume cei menționați la nr. 2, 4, 7, 15, 19, 21, 50, 51 și 52 din listă) nu au depus o cerere în sensul articolului 2 din Legea nr. 297 din 29 mai 1982. În plus, potrivit aceluiași raport al lichidatorului, în cursul procedurii, toți reclamanții au primit, în afara acțiunii prevăzute de Legea nr. 297 din 29 mai 1982, o parte din ratele lunare neplătite pe care le-au solicitat (sumele aferente nu au fost detaliate). Nu s-au furnizat informații cu privire la alte cereri și plăți în momentul depunerii cererii în fața Curții și nici cu ocazia observațiilor ca răspuns la observațiile guvernului. Instanțele nu au contestat informațiile prezentate de guvern. 10. Printr-o decizie depusă la 16 martie 2004, procedura de faliment a fost închisă pentru repartizarea finală a activelor. Procedura introdusă în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001 ( se plânge de durata procedurii de faliment și de limitarea dreptului lor de proprietate, în special din cauza duratei prelungite a recuperării creanțelor lor. 12. printr-o decizie depusă la 12 iulie 2002, instanța de apel a acordat 5 000 EUR (EUR) angajaților C.P. S.n.c. și 2 500 EUR moștenitorilor titularilor de drepturi pentru repararea prejudiciului moral pe care l-au suferit ca urmare a duratei procedurii, ținând seama în special de suma sumelor de care au fost creditori reclamanții sau de cuju-urile acestora. 13. La 10 aprilie 2003, Ministerul Justiției s-a ocupat în casație. 14. Prin hotărârea depusă la 4 aprilie 2006, Curtea de Casație a declarat acțiunea inadmisibilă din cauza faptului că a fost introdusă cu întârziere. Procedura de executare a deciziei adoptate în conformitate cu legea Pinto 15. Întrucât Ministerul Justiției nu a plătit sumele acordate reclamanților prin intermediul instanței de apel din Roma, la 2 iulie 2003, acestea au vizat Ministerul Ordinelor de Plătire. 16. În fața inițierii de către minister, la 21 iulie 2003, reclamanții au introdus proceduri de sechestru-hotărâre. 17. Prin ordonanțele depuse la 10 iunie 2004, judecătorul pentru execuție a alocat reclamanților sumele recunoscute de instanța de judecată din Roma. Aceste ordonanțe au fost executate de Ministerul Justiției la 22 iulie 2004. Dreptul intern relevant Legea nr. 297 din 29 mai 1982 art. 2: Fondul de garantare 1.Un fond de garantare pentru prima de plată ( se înființează la Institutul Național de Previziuni Sociale (I.N.P.S.) pentru a înlocui angajatorul în caz de insolvabilitate al acestuia din urmă în plata primei de plată în termen de... (2) În termen de 15 zile de la depunerea stării pasive a falimentului [...] sau a hotărârii care decide asupra unor eventuale cereri în opoziție [...] la locul de muncă poate obține la cerere plata în sarcina fondului [suspendare] a primei sale de la lit. (d) ] [...] Decretul legislativ nr. 80 din 27 ianuarie 1992 art. 1: Garantarea creanțelor care decurg dintr-un contract de muncă (1) În cazul în care angajatorul face obiectul unei proceduri de faliment [...] land work [...] poate obține la cerere plata creanțelor neplătite care decurg din contractul de muncă referitor la acesta menționat la art. 2 [din același decret] în sarcina fondului de garantare instituit prin Legea nr. 297 din 29 mai 1982....art. 2: Intervenția fondului de garantare (1) Plata efectuată de fondul de garantare în sensul art. 1 [din același decret] se referă la creanțele care provin din contractul de muncă, altele decât cele care provin din prima de plată, în ceea ce privește ultimele trei luni ale contractului de muncă care se întorc în cele douăsprezece luni anterioare datei de începere a [procedurii de faliment]. GRIFS 18. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii și de faptul că, de-a lungul acesteia, nu au putut obține creanțele care le fuseseră recunoscute în momentul admiterii lor în stare de faliment. 19. Invocând art. 6 alin. (1), sub aspectul dreptului de acces la o instanță și art. 13 din Convenție, reclamanții denunță că nu dispun de o cale de atac pentru a se plânge de limitarea dreptului lor la respectarea bunurilor. 20. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de întârzierea plății sumelor acordate de instanța de apel a Romei în conformitate cu legea Pinto 21. În cele din urmă, pe baza articolelor 13 și 53 din Convenție, se plâng că legea Pinto nu este un remediu eficient pentru a se plânge de durata procedurii. Reclamanții invocă articolele 6 alineatul (1), 13 și 53 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În ceea ce privește formularea obiecțiunilor, Curtea le va examina sub aspectul articolelor 6 și 13 din Convenție, precum și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 23. Guvernul observă că majoritatea reclamanților au primit plata despăgubirii de încheiere a contractului de la .I.N.P.S. la scurt timp după deschiderea procedurii de faliment. decembrie 2003, precum și un document din partea I.I.N.P.S. care să ateste că, între 12 martie 1991 și 18 iulie 1994, aceasta din urmă a lichidat majoritatea reclamanților indemnizația de încheiere a contractului, în conformitate cu cererea pe care o prezentaseră în sensul articolului 2 din Legea nr. 297 din 29 mai 1982. Guvernul a prezentat, de asemenea, declarațiile semnate de reclamanții în cauză care atestă încasarea plăților respective. 24. În plus, din același raport reiese că, în cursul procedurii, toți reclamanții obțin, în afara acțiunii prevăzute de legea nr. 297 din 29 mai 1982, o parte din ratele lunare neplătite pe care le-au solicitat (sumele aferente nu au fost detaliate). 25. În ceea ce privește celelalte rate lunare neplătite, guvernul susține că reclamanții au omis să solicite plata în sensul Decretului legislativ nr. 80 din 27 ianuarie 1992 (a se vedea partea de drept intern relevantă de mai sus). 26. Subsidiar, acesta observă că procedura de faliment a fost deosebit de complexă. În plus, instanțele nu ar fi beneficiat de nici un fel de un succes în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, deoarece creanțele admise în statul de pasiv al falimentului nu ar fi nici unele, nici definitive 27. În observațiile lor, reclamanții nu fac nicio referire la informațiile furnizate de guvern cu privire la atribuirea indemnizațiilor de încheiere a contractului din partea I.I.N.P.S. sau la partea din plățile lunare neplătite deja obținute (punctul 8 de mai sus). 28. Pe de altă parte, reclamanții indică faptul că nu au primit plata creanțelor lor, inclusiv a indemnizațiilor de încheiere a contractului și a tuturor retribuțiilor neplătite, că, la 16 martie 2004, ca urmare a încheierii procedurii de faliment Această informație a fost furnizată la o dată anterioară datei la care a fost trimisă de către guvern documentele care atestă plata indemnizațiilor de încheiere a contractului și a declarațiilor semnate de reclamanții în cauză care atestă încasarea plăților respective. 29. Cu titlu introductiv, în ceea ce privește excepția guvernului care rezultă din neefectuarea de către solicitanți a acțiunii prevăzute de decretul legislativ nr. 80 din 27 ianuarie 1992 pentru a obține lunaritatea neplătită la care se considera că au dreptul, Curtea arată că acest decret permite angajaților să solicite plata creanțelor în cauză în termen de 15 zile de la depunerea datoriei privind falimentul. În cazul reclamanților, statul de pasiv a fost depus la o dată anterioară celei de la data intrării în vigoare a decretului în litigiu (și anume 15 martie 1989). Reclamanții care nu pot recurge la această cale de atac în speță (a se vedea, a inverso Di Gennaro și Tedeschi c. Italia (dec.), n 11389/02, 11 octombrie 2011), această excepție trebuie respinsă. 30. Reflectând la examinarea obiecțiunilor ridicate de reclamanți, în ceea ce privește cele referitoare la durata procedurii, la întârzierea în obținerea creanțelor recunoscute reclamanților sau ale cujus-urilor acestora în momentul admiterii în statul de pasiv al falimentului, precum și în absența unei căi de atac pentru a se plânge de limitarea dreptului lor la respectarea bunurilor (a se vedea punctele 18 și 19 de mai sus), Curtea își exprimă îndoiala cu privire la faptul că reclamanții, care au obținut despăgubiri morale în urma procedurii introduse în sensul legii Pinto 31. Cu toate acestea, aceasta reamintește că o instanță în fața sa poate fi declarată abuzivă atunci când reclamantul omite în mod deliberat de la începutul d 5667/02, 2 mai 2006 Basileo și altele, precum și Italia (dec.), nr. 11303/02, 23 august 2011 Di Gennaro și Tedeschi menționate anterior și Notaro c. Italia (dec.), nr. 35544/02, 12 octombrie 2012). să spună cu mult înainte de data depunerii cererii în fața Curții (4 octombrie 2000) și a acțiunii introduse în sensul legii Pinto (26 noiembrie 2001), reclamanții (cu excepția reclamantei n 28 în lista din anexă, care a fost plătită în 2005 și nouă solicitanți pentru care Curtea face trimitere la considerațiile expuse la punctul 33 de mai jos), primiseră deja o parte din creanțele recunoscute în cadrul procedurii de faliment, și anume indemnizațiile de încheiere a contractului. 33. În ceea ce privește cei nouă reclamanți menționați mai sus (ale căror nume sunt indicate la n 2, 4, 7, 15, 19, 21, 50, 51 și 52 din listă) care nu au obținut aceste plăți, Curtea arată că din documentele prezentate de guvern reiese că acestea au omis să se prevaleze de calea care le era deschisă în sensul Legii nr. 297 din 29 mai 1982, omitând astfel să epuizeze căile de atac care le erau deschise în dreptul intern. 34. Curtea nu vede nici un motiv de sine dincolo de versiunea faptelor prezentate de guvernul pârât. Aceasta arată, de asemenea, că instanele au furnizat nici o informaie cu privire la plățile primite în cursul procedurii în momentul introducerii cererii lor în fața Curii. De altfel, reclamanții nu au contestat faptele prezentate de guvernul pârât și nici nu au furnizat informații suplimentare în acest sens în observațiile lor ca răspuns la observațiile guvernului. 35. În plus, pe lângă faptul că au trecut sub tăcere informații esențiale cu privire la faptele cauzei, reclamanții au transmis, de asemenea, Curții informații eronate care constau în faptul că au obținut despăgubirile de încheiere a contractului la sfârșitul procedurii de faliment (a se vedea punctul 28 de mai sus). 36. Prin urmare, reclamanții care au săvârșit un abuz de drept la recurs, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. 37. În ceea ce privește cauza reclamanților referitoare la întârzierea în obținerea despăgubirii care le-a fost recunoscută în cadrul procedurii de recurs și presupusa ineficiență a remunerării (punctele 20 și 21 de mai sus), Curtea constată că instanța de apel competentă nu a luat în considerare, în decizia sa, faptul că creanțele recurentelor au fost parțial îndeplinite. Într-adevăr, acest element nu a fost indicat de către reclamanți în recursul lor Or, din punctul de vedere al Curții, circumstanța pe care instanța de apel din Roma a recunoscut-o, pe o bază eronată, o despăgubire morală nu poate genera drepturi pentru aceștia din urmă în ceea ce privește Convenția, concluziile instanței în cauză derivând, cel puțin parțial, de comportamentul eronat al reclamanților (Basilo , menționat anterior). 39. Această parte a cererii trebuie, prin urmare, respinsă pentru neatenție vădită de temei, în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Grefier adjunct f.f. Președinte Anexă Prenume și nume Data nașterii și locul nașterii Data lichidării T.F.R. din partea I.N.P.S. Anna Mollacco născută în 1961 și rezidentă la Napoli 25/06/1991 M. Vincenzo Venuso născut în 1952 și rezident la Marigliano (Naples) M. Raffaele De Finiszio născut în 1942 și rezident la Napoli 25/06/1991 Maria Esposito născut în 1940 și rezident la Seconigliano (Naples) în calitate de moștenitor al domnului Gennaro Tibello M. Massimo Ciompi născut în 1963 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Ciro Vitale născut în 1961 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Giovanni Esposito născut în 1949 și rezident la Ercolano (Naples) Antonietta Figliolia născut în 1964 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Paolo Teodonno născut în 1959 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Giovanni Gatto născut în 1956 și rezident la Napoli 5/8/1991 Stella Ventura născut în 1961 și rezident la Casalnuovo (Naples) 25/06/1991 M. Enrico Caizzo născut în 1962 la Pompei (Naples) 18/12/1991 Asunta Barrucci născută în 1962 și rezident la Napoli 26/6/1991 M. Giuseppe Pinto născut în 1967 și rezident la Ercolano (Naples) 26/6/1991 M. Salvatore Russo născut în 1945 și rezident la Cremano (Naples) M. Donato Sparano născut în 1960 și rezident la Giugliano in Campania (Naples) 18/7/1994 domnul Vincenzo Sparano născut în 1964 și rezident la Mugnano di Napoli (Naples) 6/9/1991 M. Salvatore Veneruso născut în 1965 și rezident în Ercolano (Naples) 25/06/1991 M. Ciro Ventura născut în 1954 și rezident în Portici (Naples) 25/06/1991 M. Antonino Cirillo născut în 1961 și rezident în Ercolano (Naples) 25/06/1991 M. Carmine Dinclusiv Urso născut în 1964 și rezident în Napoli Mariarosaria Fiore născut în 1950 și rezident în Massa di Somma (Naples) 25/06/1991 M. Antonio Gianforcaro născut în 1956 și rezident în Cardito (Naples) 25/06/1991 M. Aniello Mavuotolo născut în 1967 și rezident la Napoli 25/06/1991 Maria Mottola născut în 1942 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Angelo Pedalino născut în 1959 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Santo Pellacchia născut în 1950 și rezident la Ercolano (Naples) 25/06/1991 Maria Limatola născut în 1959 și rezident la Marigliano (Naples) 18/2/2005 domnul Mario Pagano născut în 1957 și rezident în Napoli 25/06/1991 Maria Patrizia Marigliano născută în 1960 și rezident în Minerbio (Bolonia) 12/3/1991 Annamaria Cozzolino născut în 1961 și rezident în Portici (Naples) 17/7/1990 Angela Cozzolino născut în 1965 și rezident în Portici (Naples) 17/7/1990 M. Giovanni Zavarese născut în 1966 și rezident în Napoli 9/7/1991 M. Raffaele Savio născut în 1947 și rezident în Napoli 8/11/1991 Dl Andrea Sorrentino născut în 1941 și rezident în Palma Campania (Naples) 8/11/1991 M. Salvatore Auriemma născut în 1955 și rezident în Somma Vesuviano (Naples) 25/06/1991 M. Aniello Coppola născut în 1944 și rezident în Saviano (Naples) 5/8-1991 M. Vincenzo De Luca născut în 1939 și rezident la Napoli 9/7/1991 M. Pasquale Dalangello născut în 1938 și rezident în San Giorgio a Cremano (Naples) 25/06/91 M. Gennaro Marino născut în 1936 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Gennaro Mottola născut în 1962 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Vincenzo Mottola născut în 1965 și rezident la Napoli 25/06/1991 Anna Maria Argento născut în 1946 și rezident la Napoli 25/06/1991 Raffaella Raillo născut în 1956 și rezident în Portici (Naples) 25/06/91 M. Salvatore Valentino născut în 1962 și rezident la Napoli 25/06/1991 Anna Maria Bozetta născută în 1960 și rezidentă la Napoli 25/06/1991 Rita Iannicelli născută în 1964 și rezidentă la Napoli 25/06/1991 M. Nino Todisco născut în 1957 și rezidentă la Napoli 25/06/1991 Maria Aldieri născută în 1942 și rezidentă la Napoli, în calitate de moștenitoare a domnului Gennaro Neutro 25/06/1991 Ida Pacifico născută în 1961 și rezidentă la Napoli, în calitate de moștenitoare a domnului Antonio Todisco Todisco născută în 1982 la Napoli, în calitate de moștenitoare a domnului Antonio Todisco M. Nunzio Todisco născut în 1984 și rezident la Napoli, în calitate de moștenitor al domnului Antonio Todisco M. Salvatore Ripa născut în 1956 și rezident la Napoli 22/11-1991 M. Filippo Pintauro născut în 1957 și rezident la Napoli 25/06/1991 M. Ciro Pedata născut în 1963 și rezident la Napoli 25/06/91 M. Pasquale Volpe născut în 1958 și rezident în Portici (Naples) 25/06/1991 M. Gennaro Abbagnano născut în 1937 și rezident la Napoli 26/06/1991 M. Vincenzo Abbagnano născut în 1943 și rezident la Napoli 26/06/1991 M. Antonio Di Franco născut în 1931 și rezident la Napoli 25/06/1991 Cristina Cariello născut în 1945 și rezident la Napoli 25/06/1991 Maria Concetta Ascione născută în 1944 la Torre de Greco (Naples), în calitate de moștenitoare a domnului Giusee D născut în 1965 și rezident în Chiaravalle (Ancona), în calitate de moștenitor al domnului Giuse D agostino 9/7/1991