CtEDO 14.05.2013 Auto

CARBE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
14.05.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CARBE c. ITALIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 3314/09 CARBÉ împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 14 mai 2013 într-o Cameră compusă din Danutė Jočienė, președinte, Guido Raimondi, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, Nebojša Vučić, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 octombrie 2008, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnul Concetta Carbe și domnul Natale Carbe, sunt resortisanți italieni născuți în 1961 și, respectiv, în 1931 și reședința în Avola (Syracuse). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Francesco Magro, avocat la Avola. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: procedura de faliment printr-o hotărâre pronunțată la 27 iunie 1989, Tribunalul din Syracuse a declarat falimentul societății C. S.n.c. și falimentul personal al reclamanților, în calitate de asociați ai acesteia. La 20 iulie 1989, reclamanții s-au opus punerii lor în faliment. Această procedură s-a încheiat la 19 ianuarie 1994 printr-o hotărâre de respingere. La o dată nespecificată din 1989, unul dintre creditori a introdus o acțiune împotriva pasivului falimentului. Această cauză s-a încheiat printr-o hotărâre pronunțată la 18 iulie 1999. În conformitate cu informațiile furnizate de reclamanți la 17 decembrie 2012, procedura era încă pendinte. Procedura introdusă în conformitate cu Legea Pinto a fost introdusă în conformitate cu Legea Pinto. Reclamantul a introdus separat două acțiuni în fața instanței judecătorești din Messina, în sensul Legii Pinto, care se plângea de durata procedurii și de incapacitatea de a da faliment, evaluând procedura la data deciziilor sale, și anume la 20 iulie 2004 pentru M Concetta Carbe și la 20 octombrie 2004 pentru M. Prin două hotărâri depuse la 4 și 30 aprilie 2008 (cu privire la dl Natale Carbe și, respectiv, dl Concetta Carbe), reclamanții au fost revocați din recursul lor. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. Invocând art. 13 din Convenție, ei denunță faptul că nu dispun de o acțiune efectivă pentru a se plânge de durata procedurii. 12. Reclamanții invocă, de asemenea, art. 17 și 53 din Convenție, fără a susține totuși aceste obiecții. Reclamanții se plâng de încălcarea articolului 6 alineatul (1) (durata procedurii) și a articolului 13 din convenție, astfel cum sunt formulate în părțile relevante ale acestora, art. 6 alineatul (1) din convenție Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 din Convenție Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 14. Curtea arată că, la 23 iunie 2009, Curtea a pronunțat o hotărâre cu privire la o cerere formulată de reclamanți cu privire la faptele prezentei cauze (solicitarea nr. 13697/04) și a ajuns, în ceea ce privește cazul prezent, la următoarele concluzii. Natale Carbé a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a articolului 8 din Convenție (dreptul la corespondență) și a articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, în ceea ce privește durata incapaciităților care derivă din faliment și a articolului 13 din Convenție, în ceea ce privește absența unei căi de atac efective pentru a se plânge de durata incapacităților care derivă din faliment. În ceea ce privește M Concetta Carbe, Curtea a concluzionat că nu sunt epuizate căile de atac interne pentru motivul întemeiat pe durata incapacităților care derivă din faliment. 3697/04, recurenta a omis să semnaleze Curții că a introdus o acțiune în fața Curții din Messina și, în continuare, în fața Curții de Casație în sensul legii Pinto 16. În ceea ce privește prezenta cale de atac, Curtea consideră că este necesar să se facă distincție între două perioade. În ceea ce privește perioada luată în considerare de instanțele interne în cadrul acțiunii. Pinto mai târziu a fost introdus de reclamanții dl Natale Carbe 17. Curtea arată că reclamantul a obținut deja 22 000 EUR pentru durata incapacităților care decurg din punerea sa în faliment. Curtea constată că despăgubirea morală în cauză a fost acordată pentru încălcarea articolelor 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, 8 din Convenție (dreptul la corespondență), 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. Curtea arată apoi că reclamantul invocă în prezenta cerere art. 6 alin. (1) și (13) pentru a se plânge de durata procedurii de faliment ca atare. Cu toate acestea, Curtea nu poate decât să constate că aceste obiecții nu ridică nicio întrebare distinctă decât cea deja supusă examinării sale în cadrul cererii n 13697/04, și anume durata procedurii interne și diferitele sale consecințe. 18. Prin urmare, respinge această parte a cererii ca fiind în esență aceeași cu obiecțiunile ridicate în cadrul cererii nr. 13697/04, în sensul articolului 35 alineatul (2) litera (b) din convenție. doamna Concetta Carbe 19. Curtea amintește că, în cadrul cererii nr. 13697/04, recurenta nu a notificat Curții pe care a introdus-o în fața Curții a Uniunii Europene și, ulterior, în fața Curții de Casație în sensul legii Pinto. Prin urmare, cererea sa a fost respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne. 20. La fel ca pentru primul reclamant, Curtea constată că, la fel ca și pentru primul reclamant, Curtea constată că, la fel ca în cazul cererii nr. 13697/04, obiecțiile ridicate în cadrul prezentei cereri se referă la durata procedurii interne și, prin urmare, sunt aceleași cu cele formulate în cadrul cererii nr. 13697/04. 21. În aceste împrejurări, Curtea consideră că recursul formulat de recurentă, întemeiat pe articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, trebuie să fie calificat ca o cerere implicită de revizuire a hotărârii Curții din 23 iunie 2009, în special a alineatului 26, în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curii, cerere întemeiată pe un nou fapt, și anume introducerea de către reclamant a căii de atac. Prin urmare, în părțile relevante ale acestuia sunt disponibile art. 80 din Regulamentul Curții. În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate, în termen de șase luni de la data la care a avut cunoștință de fapt, să sesizeze Curtea cu privire la o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o face. [...] Camera inițială poate decide din oficiu în afara cererii pe motiv că nici un motiv nu justifică examinarea. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 44 din convenție, hotărârile sale sunt definitive și că, în măsura în care pune în discuție acest caracter definitiv, procedura în revizie, nu prevăzută de convenție, ci introdusă prin Regulamentul Curții, are un caracter excepțional: de aceea, cerința unei examinări stricte a admisibilității oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri a Curții în cadrul unei astfel de proceduri ( Pardo c. France , 10 iulie 1996 (revizuire . . . . . . 21, Rec., 1996-III, Gustafsson c. Suedia . . 30 iulie 1998 (revizuire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Or, Curtea arată că faptul în cauză era bineînțeles cunoscut de recurentă la data la care a introdus prima cerere, aceasta fiind parte în procedură în fața instanțelor Prin urmare, Curtea respinge cererea recurentei de a obține o revizuire a cauzei în lumina faptelor nou prezentate în fața acesteia, în sensul articolului 80 alineatul (1) și al articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. Grossi și alții (revizuire), nr. 18791/03, 30 octombrie 2012; Ernest Pardo c. Franța, dec., n 13416/87, 31 august 2004 și Haas c. Țările de Jos, dec., n 36983/97, 7 septembrie 2004). În ceea ce privește perioada ulterioară perioadei luate în considerare de către organismele interne în cadrul acțiunii de contestare, Pinto a introdus de către reclamanți 25. Curtea arată că Tribunalul din Messina, în cadrul primei acțiuni Pinto, a evaluat durata procedurii la data deciziilor sale, și anume la 20 iulie 2004 și la 20 octombrie 2004. În ceea ce privește această etapă ulterioară, reclamanții ar fi trebuit să utilizeze căile de atac interne prin introducerea din nou a instanței judecătorești competente. Prin urmare, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie, prin urmare, respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție (Musci c. Italia [GC], n 64699/01, § 116, CEDH 2006 V (extracti) și Gattuso c. Italia, d.n. 24715/04, 18 noiembrie 2004). 26. Reclamanții invocă, de asemenea, articolele 17 și 53 din convenție, fără a susține totuși aceste obiecțiuni. Astfel, articolele în cauză sunt formulate art. 17 din convenție Nici una dintre dispozițiile (...) Convenției nu poate fi interpretată ca implicând un stat, un grup sau un individ, orice drept de a se angaja într-o activitate sau de a face un act care vizează distrugerea drepturilor sau libertăților recunoscute în (...) convenție sau limitări mai ample ale acestor drepturi și libertăți decât cele prevăzute în Convenție. art. 53 din Convenție Nici una dintre dispozițiile (...) Convenției nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale care ar putea fi recunoscute în conformitate cu legile oricărei părți contractante sau cu orice altă convenție la care această parte contractantă este parte. 27. Curtea arată că, întrucât aceste obiecțiuni nu au fost susținute, ele trebuie declarate inadmisibile ca fiind vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să respingă cererea în rejudecare a hotărârii Carbè și alții c. Italia, nr 13697/04, 23 iunie 2009 Declară restul cererii inadmisibile. Stanley Naismith Danutė Jočienė Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-06-23
0,95
AFFAIRE CARBE ET AUTRES c. ITALIE
. Crisafulli, ainsi que par son coagent adjoint, M. N. Lettieri. 3. Le 18 mai 2006, le président de la troisième section a décidé de communiquer les griefs tirés des articles 6 § 1, 8 et 13 de la Convention au Gouvernement. Comme le permet
CtEDO 2011-10-11
0,95
BAGORDO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 35567/02 présentée par Pasquale BAGORDO et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 octobre 2011 en une chambre compos
CtEDO 2013-01-22
0,95
AFFAIRE CALDARELLA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CALDARELLA c. ITALIE (Requête n o 29703/06) ARRÊT STRASBOURG 22 janvier 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Caldarella c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme
CtEDO 2013-04-09
0,94
MOLLACCO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 35678/02 Anna MOLLACCO et autres l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 avril 2013 en un comité composé de : Peer Lorenzen, président, András Sajó, Nebojša V
CtEDO 2011-08-23
0,94
BASILEO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 11303/02 présentée par Carmela BASILEO et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 août 2011 en une chambre composée d
Sursă